Povestea călugărului paralizat care socializează cu degetele de la picioare: „Toată viaţa mea este minunată!“

Povestea călugărului paralizat care socializează cu degetele de la picioare: „Toată viaţa mea este minunată!“

Ilie Pătrascu, la calculator FOTO Facebook

Ilie Pătraşcu, un monah care locuieşte într-un centru social din judeţul Vâlcea, păstrează legătura cu lumea din jurul lui cu ajutorul unei reţele sociale. Bărbatul tastează cu picioarele şi se încăpăţânează să susţină că viaţa e frumoasă, deşi trupul lui e doborât de o boală gravă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Călugărul Iov, pe numele său de mirean Ilie Pătraşcu (53 de ani), este un om a cărui existenţă a fost marcată de nenumărate suferinţe. A fost abandonat la naştere, când mama lui a aflat că afecţiunea copilului, tetrapareza spastică (o boală gravă care afectează membrele), nu avea leac. Ilie a ajuns atunci în grija bunicii, cea care l-a ocrotit timp de 33 de ani.
 
Copilăria lui Ilie Pătraşcu a fost un alt chin, cum singur recunoaşte. Din cauza handicapului locomotor sever de care suferă, monahul a fost obligat să-şi petreacă mai tot timpul închis în casă. La şcoală nu a mers niciodată, dar asta nu l-a împiedicat să-şi hrănească setea de cunoaştere, să înveţe să scrie şi să citească. 
 
„Bunica era o femeia fără prea multă cultură, dar consider că Dumnezeu i-a dat putere şi dragoste să mă îngrijească atât cât a ştiut şi a putut ea să înţeleagă şi să facă. Da, ea a fost multă vreme singura mea lume. Când am împlinit şapte ani am învăţat să citesc, cu toate că nu am putut să merg la şcoală. De atunci, am citit tot ce mi-a căzut în mână, pentru că eram mai tot timpul singur, iar timpul trecea mai uşor astfel. Cu calculatorul am început să lucrez în urmă cu cinci ani, m-am străduit destul de mult, m-am luptat până am învăţat să tastez“, îşi începe povestea Ilie Pătraşcu. 
 
 
Monahul Iov comunică cel mai uşor în scris, căci fiecare cuvânt pe care se străduieşte să-l articuleze pare să-i zdruncine şi mai mult sănătatea şi aşa destul de firavă. Vâlceanul a deprins tainele calculatorului în urmă cu cinci ani, iar acum socializează virtual pe Facebook, cu ajutorul degetelor de la piciorul stâng, singurele părţi din corp pe care şi le poate controla.   
 
Viaţa între patru pereţi
 
Lumea şi aşa fragilă a lui Ilie Pătraşcu s-a clătinat serios la moartea bunicii, când s-a trezit peste noapte, pentru a doua oară în viaţă, orfan. Rămas fără protecţia singurei persoane care l-a iubit necondiţionat, bărbatul a fost nevoit să accepte instituţionalizarea într-un centru pentru persoane cu handicap, de la marginea judeţului Vâlcea. Călugărul îşi aminteşte şi acum primul contact cu centrul de la Zătreni, deşi au trecut 20 de ani de când a intrat pe poarta căminului. 
 
„La început a fost foarte, foarte greu. Mi se părea că am intrat într-o închisoare de unde nu mai aveam nicio şansă de scăpare. Credeam că viaţa mea s-a sfârşit şi că voi muri neştiut de nimeni. Nu aveam nicio perspectivă, mai ales că nu puteam să mă ajut singur în niciun fel: nu puteam să merg, nu îmi puteam folosi mâinile. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat, pentru că eu voiam ceva mai mult decât să mă descurc în centru. Şi am început să relaţionez cu cei care lucrau aici, pentru că numai aşa puteam să ies de aici, numai aşa puteam să cunosc lumea de afară. Şi am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu“, spune Ilie Pătraşcu. 
 
Cum l-a cunoscut pe Dumnezeu 
 
Relaţia cu Dumnezeu este firească, unică şi singura statornică din viaţa sa, după cum recunoaşte chiar părintele Iov. S-a călugărit în octombrie 2011, la Schitul Pătrunsa (judeţul Vâlcea), şi timp de un an a încercat să vieţuiască în mănăstirea din munţi, să respecte toate canoanele bisericeşti. Trupul înţepenit de boală şi faptul că este dependent de ajutorul altei persoane l-au obligat, însă, să revină în centrul de la Zătreni, unde şi-a amenajat propriul loc de rugăciune. De când s-a călugărit nu mai conumă carne şi, în ciuda stării de sănătate, se încăpăţânează să ţină toate posturile. 
 
În centrul de la Zătreni am cunoscut oameni care au fost alături de mine şi m-au sprijinit cât s-a putut de mult. Prin ei am început să cunosc viaţa duhovnicească, în sensul că am început să merg pe la mănăstiri. Aşa i-am cunoscut pe Părintele Siluan şi pe Părintele Varsanufie de la Pătrunsa şi m-am călugărit. Mereu am avut o relaţie cu Dumnezeu, dată fiind situaţia mea, pentru că m-am născut cu o boală ce m-a ţinut tot timpul imobilizat şi departe de prieteni“, adaugă Ilie Pătraşcu. 
 
 
„Toată viaţa mea este minunată!“
 
Călugărul Iov Pătraşcu recunoaşte cu seninătate că au fost momente când suferinţa fizică a fost infimă pe lângă durerea pe care i-au pricinuit-o semenii nepăsători, mai ales în copilărie, când a fost marginalizat. Dar în ciuda tuturor răutăţilor şi a durerii, Ilie Pătraşcu e convins că existenţa este un miracol:
 
„Toată viaţa mea este frumoasă şi minunată, dacă stau bine să mă gândesc. Cu toate greutăţile şi necazurile şi suferinţele mele, consider că viaţa este frumoasă şi merită să lupţi pentru ea, merită să o trăieşti. Şi dacă ar fi să-mi doresc ceva, mi-aş dori ca oamenii să ne înţeleagă şi să ne accepte aşa cum suntem pe mine şi pe toţi cei ca mine
 
La tratament, cu ajutorul prietenilor 
 
În ciuda optimismului debordant şi a împlinirii sufleteşti care i se citeşte în ochi, starea de sănătate a monahului este precară. Pentru ameliorarea durerilor, Ilie Pătraşcu ar trebui să meargă la recuperare, în staţiuni, de cel puţin două ori pe an, însă călugărul nu poate respecta indicaţiile medicilor pentru că nu are bani. Pentru a-şi 
permite să meargă la tratament, Pătraşcu apelează mai tot timpul la prietenii milostivi din diferite colţuri ale ţării. În ultima vreme, cei care răspund strigătului de ajutor sunt însă din ce în ce mai puţini. 
 
„Părintele postează mesaje pe Facebook în care cere ajutor, dar lumea nu este foarte receptivă şi atunci mă roagă să fac eu o «strigare», că poate am mai mult succes şi oamenii vor accepta să-l ajute. Se consideră că statul cheltuie deja nişte bani cu el, pentru că locuieşte în acest centru, şi atunci părintele nu poate să mai primească bani şi pentru recuperare. Tratamentul este destul de costisitor, pentru două săptămâni are nevoie de 3.000 de lei şi e destul de greu să strângem aceşti bani“, spune Alina Fanuria Rădulescu (foto jos). 
 
Cei care-l pot sprijini financiar au la dispoziţie un cont, deschis la CEC Bank, filiala Zătreni, pe numele lui Ilie Pătraşcu: RO50CECEVL3708RON0570911. 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările