FOTO Minciuni demontate. Adevărul despre Maria Montessori şi copilul dat spre adopţie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Circulă de mai multă vreme pe reţelele de socializare informaţii care vin de demonteze anumite merite atribuite unor personalităţi.

GALERIE FOTO 

Online-ul este tot timpul invadat de lucruri neadevărate despre o serie de oameni care au făcut sau fac în continuare lucruri importante pentru omenire. În cazul unora, se spune doar o parte de adevăr, cu scopul de a umbri activitatea prestigioasă a acestora. 

Este şi cazul faimoasei profesoare Maria Montessori care: „l-a dat pe fiul ei unei familii de asistenţi maternali, spunând că ea ”simte că misiunea ei pe acest pământ este să se dedice altor copii”. Deşi perfect adevărat, nu se specifică şi motivul pentru care a ajuns să procedeze astfel şi ce a făcut mai departe în privinţa fiului său. Ideea este de a lăsa impresia că „regina educaţiei eficiente” a fost o mamă denaturată în realitate. Dar oare aşa au stat lucrurile? 

Una dintre fondatoarele Clanmore Montessori din Oakville, Ontario, unde s-au făcut cercetări amănunţite despre viaţa mai puţin sau deloc ştiută a Mariei Montessori, Cathy Sustronk spunea la un moment dat: „Să nu-i ştii povestea înseamnă să ai o înţelegere incompletă asupra uneia dintre cele mai remarcabile femei din istorie”. 

Prima femeie medic din Italia şi povestea ei de dragoste 

Maria Tecla Artemisia Montessori ( 31 august 1870 - 6 mai 1952) a fost prima femeie medic din Italia, devenind faimoasă pentru filozofia educaţiei care îi poartă numele - „Metoda Montessori”. Metoda ei educaţională este încă folosită şi astăzi în multe şcoli publice şi private din întreaga lume.

Profesoara a avut un singur copil, un băiat, care s-a născut în urma unei relaţii pe care a avut-o cu partenerul, medicul şi colegul de la şcoala dedicată copiilor cu deficienţe mintale din Roma, Giuseppe Ferruccio Montesano. Decizia de a da copilul spre adopţie şochează şi acum. 

Cu Giuseppe Montesano a împărţit managementul şcolii pentru copiii cu dizabilităţi -  Şcoala Ortofrenică. Mario Montessori s-a născut la 31 martie 1898. Relaţia cu Montesano ar fi putut deveni oficială prin căsătorie. Doar că, în atare condiţii, ar fi trebuit să renunţe la posibilitatea de a mai munci în domeniul delicat al educaţiei copiilor cu nevoi speciale.

Montessori a decis să-şi continue munca şi studiile, în detrimentul căsătoriei şi a căzut de acord cu iubitul ei să păstreze în secret relaţia, cu condiţia ca niciunul dintre ei să nu se căsătorească cu altcineva. 

Doar că tatăl a fost primul care a încălcat pactul. S-a îndrăgostit de altă femeie şi s-a căsătorit ulterior cu aceasta. Simţindu-se trădată, Maria Montessori a decis să părăsească spitalul universitar. Mai mult a luat hotărârea de a-şi da copilul în îngrijire unei familii care locuia în mediul rural, în apropierea Romei.

Marea trădare

Kramer este cel care menţionează în 1976 despre relaţiile personale ale Mariei Montessori şi fiul Mario, pe care l-a avut cu Dr. Montesano. Se pare că în calea căsătoriei acestora ar fi stat şi familia lui Montesano, lucru confirmat în urma cercetărilor Dr. Robert Gardener de la Clanmore Montessori din Oakville, Ontario

Mama lui Montesano a refuzat să ia în considerare căsătoria. Montesano a fost cel care a propus ca fiul său să fie dat spre îngrijire unei asistente imediat după naştere, în schimbul numelui său. Montessori a fost devastată. Acela a fost momentul în care Montesano a jurat că nu se va căsători niciodată cu altcineva.

Un an mai târziu, Montesano a trădat-o şi s-a căsătorit cu o altă femeie. În plină criză, Montessori a luat decizia de a-şi trimite fiul să locuiască cu străini, vizitându-l în următorul deceniu, doar ocazional, fără să-i spună adevărul originii sale.

Decizia de a renunţa la copil şi de a se izola în mănăstire

Este perioada în care a luat decizia de a se izola într-o mănăstire pentru a medita. A fost o cruntă lovitură pentru orgoliul unei femei care nu cunoscuse decât triumful, într-o lume a bărbaţilor. 

Mândra şi strălucitoarea femeie făcea cunoştinţă cu disperarea. Potrivit cercetărilor dr. Gardner, în timpul zilelor şi săptămânilor de izolare s-a întâmplat ceva incredibil. Maria Montessori a cunoscut o transformare psihologică completă şi a ieşit din această perioadă de auto-examinare cu un set de obiective care par incredibile pentru observatorul modern. Părea hotărâtă să se reinventeze total.

Incredibila transformare psihologică din izolare care a dat naştere unui fenomen mondial

Deşi a fost prima femeie medic din istoria Italiei, a decis să părăsească practica medicinii pentru totdeauna. Brusc, şi fără explicaţii, şi-a dat demisia din prestigiosul său post de co-director al Institutului pentru copiii cu probleme de dezvoltare. Apoi s-a înscris la Universitatea din Roma pentru a stăpâni domenii de studiu total noi. A urmat cursuri de antropologie, filozofie educaţională şi psihologie experimentală. 

În acelaşi timp, a luat o decizie care avea să schimbe cursul educaţiei şi predării pentru totdeauna. Până în acel moment, fusese preocupată de copiii cu probleme. A decis să-şi concentreze toate energiile pe îmbunătăţirea pedagogiei pentru copiii normali. 

Într-un mod ciudat, dacă nu ar fi existat Dr. Montesano, nu ar fi existat nici Maria Montessori. Fără să vrea, a devenit catalizatorul unei crize emoţionale monumentale, care a determinat-o pe Montessori, abia în anii 30, să conteste concepţiile greşite despre capacităţile şi nevoile celor mici.

Copilul abandonat, recunoscut oficial în ultimii ani de viaţă ai mamei şi în testament

Dr. Giuseppe Ferruccio Montesano nu şi-a recunoscut niciodată copilul. 

Dar Mario Montessori a devenit unul dintre cei mai importanţi asistenţi din munca Mariei Montessori şi, mai târziu, chiar coordonatorul proiectelor ei educaţionale. 

Cu toate acestea, nici Maria Montessori nu l-a recunoscut public multă vreme. În numeroasele lor turnee, l-a prezentat întotdeauna ca pe nepotul ei sau drept fiul ei adoptiv. L-a acceptat public înainte să moară, recunoscându-i acest drept şi în testamentul ei în care l-a identificat drept „Il figlio mio” - „fiul meu”.

Nominalizată de trei ori la Premiul Nobel pentru Pace

În timp ce Montesano nu a fost niciodată mai mult decât o notă de subsol pentru istorie, Maria Montessori a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru pace de trei ori. I-a fost acordată decoraţia franceze a Legiunii de Onoare şi a primit doctorate de onoare de la unele dintre cele mai mari universităţi din lume.

De ce şi-a abandonat copilul aproape 15 ani

Cert este că această tragedie teribilă a determinat-o să-şi concentreze talentele incredibile în ceea ce a reuşit ulterior să facă în detrimentul unei vieţi alături de fiul ei. 

Cei doi, s-au „regăsit” după 15 ani. Tânărul Mario Montessori era în curtea şcolii când a observat o femeie elegantă coborând dintr-o maşină şi privindu-l cu mare interes. Ceva i-a spus că era mama lui. S-a apropiat de ea şi i-a spus: „Ştiu că eşti mama mea” şi că vrea să nu se mai despartă niciodată. 

Lucru care s-a şi întâmplat, chiar şi după ce el s-a căsătorit, a rămas pentru totodeauna tovarăşul şi confidentul ei. Erau inseparabili şi împreună au creat o abordare a educaţiei care există până în zilele noastre.

Mamă şi fiu, inseparabili pentru tot restul vieţii

Spre exemplu, în 1929, pe când se aflau la primul Congres Internaţional Montessori, la Elsinore, în Danemarca, cei doi Montessori, mamă şi fiu, au fondat Asociaţia Internaţională Montessori cunoscută astăzi simplu drept „AMI” o instituţie menită „să supravegheze activităţile şcolilor şi societăţilor din întreaga lume, dar şi instruirea profesorilor.”

Trei ani mai târziu, în 1932, cei doi vor fi puşi sub supraveghere politică. Maria Montessori va demisiona şi va părăsi Italia în 1934, iar în 1936, Guvernul italian a pus capăt activităţilor Montessori în ţară. În acelaşi an, profesoara pleacă cu familia din Barcelona în Anglia, pentru a se muta în scurt timp la Amesterdam, unde şi-a continuat cercetările împreună cu fiul ei, Mario.

Pe fondul creşterii tensiunilor militare din Europa, Montessori şi-a îndreptat din ce în ce mai mult atenţia către tema păcii, pe care a abordat-o în 1937 la cel de-al şaselea Congres Internaţional Montessori: „Educaţia pentru pace”, unde s-a vorbit despre rolul educaţiei copilului ca despre o cheie a reformei societăţii. În 1939, va pleca cu fiul său în India, după ce primise o invitaţie cu un an în urmă de la Societatea Teozofică pentru a susţine un curs de pregătire. 

Când Italia a intrat în Al Doilea Război Mondial de partea germanilor, în 1940, Marea Britanie i-a trimis în lagăr pe toţi italienii din Regatul Unit şi coloniile sale, fiind consideraţi străini inamici. Printre ei se afla şi Mario Montessori. A reuşit să iasă după două luni şi să rămână alături de mama sa în India, unde anii următori şi-au dezvoltat metoda educativă. 

Montessori au continuat să-şi dezvolte pedagogia şi modelul de dezvoltare umană pe măsură ce şi-au extins munca şi la copiii mai mari, fără probleme fizice sau psihice. Maria Montessori a ajuns la concluzia că de fapt comportamentul uman este ghidat de caracteristici universale, înnăscute în psihologia umană, pe care fiul ei şi colaboratorul Mario Montessori le-a identificat drept „tendinţe umane” în 1957.

„Metoda Montessori”, sistemul de învăţământ la fel de actual şi după mai bine de un secol

Mario Montessori a avut patru copii: Marilena, Mario Jr., Renilde şi Rolando, o parte dintre ei continuând calea celebrei lor bunici. 

„Mulţumită lui (Mario - n.r.), nu a suferit niciodată (Maria Montessori - n.r.) izolarea comună geniului. Nu a fost doar un sunet foarte luminos pentru ideile ei; a ajutat-o ​​să le clarifice şi să le dea formă, permiţându-i să continue dezvoltarea minţii sale unice până la sfârşit “, caracteriza relaţia dintre cei doi, una dintre nepoatele profesoarei, Marilena.

Cât despre dragostea lor, aceeaşi sursă avea să o definească drept: „O iubire cuprinzătoare care a dominat întreaga sa existenţă.“

Poate de aceea, mulţi dintre cei care i-au studiat pe cei doi, mamă şi fiu, tind să creadă că este posibil ca Mario Montessori să fi fost primul student al Mariei Montessori care a trăit permanent cu credinţa că fiecare copil este unic. Unii merg până la a opina că decizia de a-l da spre creştere unor străini, în mediul rural, a fost de fapt bine chibzuită înainte, şi că şi-ar fi dorit ca fiul ei să crească într-un mediu mult mai sănătos, departe de societatea coruptă de la oraş. 

Mario Montessori a rămas mereu discipolul fidel al mamei sale şi al metodei Montessori.

În 1971, Dr. Mario Montessori a inaugurat primul centru al Asociaţiei Internaţionale Montessori. Iar în 1989, Renilde Montessori, cea mai mică dintre nepoţii Dr. Maria Montessori, a fondat FME, o organizaţie caritabilă non-profit, menită să promoveze educaţia Montessori, fiind de asemenea singurul centru Montessori de instruire din estul Canadei care oferă diploma AMI Montessori avizată de Dr. Maria Montessori, precum şi programe de certificat AMI.

Cei 2000 de absolvenţi ai AMI din Toronto Canada lucrează acum în peste 25 de state de pe tot globul, printre care şi România. 

Alte surse de referinţă: „Mario Montessori”. Sweetwater Montessori School. Retrieved August 31, 2012; Flaherty, T. „Maria Montessori(1870–1952)”. Women's Intellectual Contributions to the Study of Mind and Society. Archived from the original on December 25, 2012; Ball, Laura. „Maria Montessori". Psychology's Feminist Voices. Retrieved August 6, 2014; Kramer, Rita (1976). Maria Montessori. Chicago: University of Chicago Press. ISBN 0-201-09227-1. Kramer 305–306; Trabalzini, Paola (Spring 2011). „Maria Montessori Through the Seasons of the Method”. The NAMTA Journal. 36 (2) etc.

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite