Mănăstirea Slănic, Taborul Argeşului. Începuturile monahale ale lăcaşului de cult se pierd în negura timpului

Mănăstirea Slănic, Taborul Argeşului. Începuturile monahale ale lăcaşului de cult se pierd în negura timpului

ÎPS Calinic, la "Taborul Argeşului". Foto: Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului

Despre schitul Slănic din comuna argeşeană Aninoasa, supranumit Taborul Argeşului, tradiţia spune ba că a fost întemeiat de voievodul Vlad Ţepeş, ba că ar fi ctitoria lui Neagoe Basarab şi de o rudă a sa, Lalu. Prima atestare documentară a aşezământului este însă ceva mai recentă, datând din 1679.

16 mai 1679 este data la care, printr-un act oficial, un anume popa Nica dona şi închina Mănăstirii Aninoasa biserica din Slănicul de Jos. Este primul document cunoscut care pomeneşte lăcaşul ale cărui începuturi s-au pierdut în istorie.
 
"Tradiţia orală locală atribuie ctitorirea unui prim schit, la mijlocul secolului al XV-lea, lui Vlad Ţepeş, voievodul Ţării Româneşti. O biserică de lemn a aşezământului monahal este atestată între anii 1805-1830. Urmărirea, de către turci, în 1821, a arnăuţilor refugiaţi în zona schitului, ar fi determinat părăsirea acestuia de către călugări", explică, pentru "Adevărul", cercetătorul Sorin Mazilescu. 
 

"Monahul Irinarh Pulpea a stat singur pe acest munte"

136 de ani mai târziu, în anul 1805, din motive încă necunoscute, schitul se desfiinţează, biserica fiind mutată, în jurul anului 1830, într-un sat din Vlaşca.
 
“În 1916, în plin război mondial, un călugar cu metania la Schitul Ciocanu se retrage în aceste locuri.
Monahul Irinarh Pulpea a stat singur pe acest munte până în 1922 când i se alătură un ieromonah de toată isprava: Isidor Ghimpeţeanu, venit din obştea Robaiei. Împreună încep zidirea unei biserici închinate Maicii Domnului şi toată suflarea creştinească de pe aceste deluri li se alatură”, precizează CJ Argeş în prezentarea făcută mănăstirii.

Fără aprobarea autorităţilor comuniste

Ridcarea aşezământului s-a făcut cu eforturi uriaşe: călugării ar fi cărat cu spinarea materialele de construcţie.
 
"Sosirea ieromonahului Isidor Ghimpeţeanu, în 1922, a însemnat renaşterea aşezământului, întrucât acesta, împreună cu monahul Pantelimon Şuşală, a ridicat <<de roşu>> biserica sfinţită în 1930. Ieromonahul Teofil Bădoiu a construit o biserică de lemn şi un paraclis din cărămidă (1986-1988) – fără aprobarea autorităţilor comuniste", mai spune, pentru "Adevărul", cercetătorul Sorin Mazilescu. 

Slănic, Mănăstirea ale cărei începuturi monahale sunt pierdute în veacuri. De ce e supranumită Taborul Argeşului
Slănic Foto: Sorin Mazilescu

De ce "Taborul Argeşului"

Aşezământul, loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi care vin anual aici să se închine are nu unul, ci trei altare. Faptul că unul dintre altare are hramul "Schimbarea la faţă" a adus mănăstiririi supranumele de Taborul Argeşului (de la Tabor, muntele din Palestina pe vârful căruia s-a făcut schimbarea la faţă a lui Iisus).
   
“Viaţa monahală este reluată după anul 1930, ridicându-se în timp trei altare: biserica mare din zid ridicată în cinstea Maicii Domnului - cu hramul Naşterea Maicii Domnului şi două paraclise mai mici cu hramurile Schimbarea la faţă şi Sf. Ierarh Calinic de la Cernica. Din acest motiv Mănăstirea Slănic este numită astăzi de Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Taborul Argeşului”, precizează Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului.
 
Slănic, Mănăstirea ale cărei începuturi monahale sunt pierdute în veacuri. De ce e supranumită Taborul Argeşului
Expoziţie a Şcolii Populare de Arte şi Meserii, organizată în curtea mănăstirii. Foto Elena Iagăr
 

Singurul lăcaş de cult din Argeş cu hramul ”Schimbarea la faţă”

Aşezământul este sursă de inspiraţie pentru viitorii pictori iconari, cursanţi ai Şcolii Populare de Arte şi Meserii Piteşti, iar sărbătoarea hramului mănăstirii este prilejul unei expoziţii anuale, organizate în curtea schitului, la care credincioşii veniţi la slujbă pot fi admira lucrări impresionante. 
   
“La Slănic se află singurul lăcaş de cult din Argeş cu hramul <<Schimbarea la faţă>>, motiv pentru care în fiecare an, cursanţii Secţiei de Iconografie din Cadrul Şcolii Populare de Arte şi Meserii Piteşti organizează în data de 6 august o expoziţie cu lucrările lor. În trecut, meşterii iconari începeau „arta lor divină“ cu icoana Schimbării la Faţă. În ea, spuneau bătrânii, scena este zugrăvită nu cu culorile unui artist, ci chiar cu lumina Taborică. Prezenţa călăuzitoare a Sfântului Duh este exprimată într-o lumină orbitoare în întreaga compoziţie şi înlătură orice altă sursă de lumină ce ar putea fi implicată”, precizează, pentru "Adevărul", Elena Iagăr, directorul Şcolii Populare de Arte şi Meserii Piteşti.
 Slănic, Mănăstirea ale cărei începuturi monahale sunt pierdute în veacuri. De ce e supranumită Taborul Argeşului
Expoziţie a Şcolii Populare de Arte şi Meserii, organizată în curtea mănăstirii. Foto Elena Iagăr
 
Cursul de Iconografie a fost introdus abia acum patru ani în oferta educaţională a Şcolii Populare de Arte şi Meserii Piteşti şi este susţinut Camelia Munteanu, pictor şi restaurator, un nume în domeniu.
 
“Această îndeletnicire de iconar nu este practicată de mulţi tineri, fiindcă presupune migală, dar mai ales o stare sufletească specială, Iconografia fiind studiată mai mult în Facultăţile de Teologie şi foarte rar în Şcolile Arte. Pentru cursanţii noştri este o binecuvântare că la Slănic l-au cunoscut pe părintele Ilie, un pictor cu har, despre care specialiştii spun că este unul dintre cei mai talentaţi pictori de icoane şi de biserici pe care îi are ortodoxia astăzi.
 Slănic, Mănăstirea ale cărei începuturi monahale sunt pierdute în veacuri. De ce e supranumită Taborul Argeşului
Expoziţie a Şcolii Populare de Arte şi Meserii, organizată în curtea mănăstirii. Foto Elena Iagăr
 
Pe 6 august, creştinii sărbătoresc Schimbarea la Faţă, iar schitul se pregăteşte de hram.
 
“Nu întâmplător îl avem în calendar, pentru a-l cinsti, pe Cuviosul Pafnutie, adică Pârvu Mutu, unul dintre cei mai de seamă pictori bisericeşti de la sfârşitul secolului al XVII-lea, originar din Muscel, fiindcă toate începuturile creştine, statale şi culturale au fost în aceste locuri", mai spune, pentru "Adevărul", Elena Iagăr.
 Slănic, Mănăstirea ale cărei începuturi monahale sunt pierdute în veacuri. De ce e supranumită Taborul Argeşului
Expoziţie a Şcolii Populare de Arte şi Meserii, organizată în curtea mănăstirii. Foto Elena Iagăr
 
 
Potrivit cercetătorului Sorin Mazilescu, biserica nouă, "Naşterea Maicii Domnului/Sf. Treime", impresionantă prin proporţiile sale monumentale, cu plan în formă de cruce, altar semicircular în interior şi poligonal în exterior, amplu decorată arhitectural, a fost edificată, prin osârdia stareţului Teofil Bădoiu, între 1991-1993.
 Slănic, Mănăstirea ale cărei începuturi monahale sunt pierdute în veacuri. De ce e supranumită Taborul Argeşului
Foto: CJ Argeş

"Pictura murală originară a fost realizată de rasoforul Ilie Dantes, în 1997. A fost organizat un muzeu cu obiecte bisericeşti", spune Sorin Mazilescu.
 
 

Vă recomandăm să citiţi şi:

 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările