Experienţa trăită în China de o româncă în vremea pandemiei: „Fiecare zonă are intrări cu porţi controlate de paznici“

Experienţa
trăită în China de o româncă în vremea pandemiei: „Fiecare zonă are intrări cu porţi controlate de paznici“

Irina Diacenco la terasă în Shanghai după ridicarea restricţiilor FOTO: arhiva personală

Stabilită de aproape patru ani la Shanghai, absolventă de facultate în Scoţia, cu un master în Belgia şi altul în curs în China, Irina Diacenco a povestit pentru „Adevărul“ experienţa din China pe perioada pandemiei de coronavirus, inclusiv despre restricţiile impuse.

Ştiri pe aceeaşi temă

Irina a absolvit facultatea în managementul turismului internaţional în Scoţia, la Aberdeen. Primul master l-a făcut în Antropologie socială şi culturală în Belgia, Leuven. După terminarea masterului, s-a mutat în China, în Nanning, provincia autonomă Guangxi. A lucrat timp de un an ca profesoară de turism la facultatea Guangxi Teachers' Education University, după care s-a mutat în Shanghai. Acolo a început al doilea master în teorie politică şi a început cursuri intensive de limba chineză.

Irina locuieşte la Shanghai din 2016. Legat de cazurile de COVID-19 din Shanghai, Irina ne-a spus că în oraş au fost în jur de 400 de cazuri. De la sfârşitul lunii ianuarie până la jumătatea lunii martie s-au înregistrat cazuri noi în fiecare zi.

Legat de restricţiile impuse, Irina ne-a declarat că pentru a evita răspândirea virusului, „ autorităţile au interzis intrarea vehiculelor în oraş, au anulat călătoriile de tren cu sosire la Shanghai şi a zborurilor de sosire pentru o perioadă de o lună. În fiecare zonă de blocuri există câteva porţi de intrare unde stau de obicei paznicii. În perioada critică paznicii şi câţiva voluntari care locuiesc în zonă ţineau evidenţă persoanelor ce ieşeau şi intrau. Luau temperatura la intrare şi ieşire, verificau dacă oamenii poartă măştile şi la început scriam pe lista când ieşeam afară din zona blocurilor. Tot oraşul este organizat aşa, şi fiecare zonă de blocuri are intrări cu porţi controlate de paznici, ceea ce a ajutat foarte mult la controlul populaţiei şi la prevenirea răspândirii virusului”.  De obicei, oamenii comandau mâncare de la restaurante, dar şi de la supermarket direct acasă. Regulile s-au schimbat însă şi paznicii nu au lăsat persoanele ce locuiau în afara comunităţii în interiorul zonei respective. Prin urmare, toate produsele comandate online ajungeau la una dintre porţile de intrare şi erau plasate acolo până când cei care le-au comandat ajungeau să le ia.

La momentul de faţă, Irina este în semestrul doi al ultimului an de master în teorie politică: „Nu se ştie exact când se vor deschide facultăţile. La începutul lunii aprilie au început cursurile online, dar noi cei care avem de făcut prezentări legate de teza de masterat aşteptăm informaţii”. Pe 28 aprilie s-au redeschis liceele şi şcolile generale la Shanghai.

 

Profesoară de engleză şi voluntar la două ONG-uri

 

Până în ianuarie a.c., Irina a avut mai multe joburi part-time predând engleză în şcoli particulare de weekend, şi, de asemenea făcând multe meditaţîi acasă la copii. „Din păcate de atunci nu am mai avut ore şi m-am descurcat din economii şi banii de bursă primiţi de la facultate”, adaugă Irina.

Pe toată perioada masterului, Irina fost implicată în două voluntariate. La unul dintre ONG-uri, Shanghai Sunrise era recrutorul de voluntari, şi aveam întâlniri săptămânale. Toată activitatea acestui ONG a fost oprită în totalitate până acum două săptămâni.

Irina a continuat să activeze la celălalt ONG, numit Lifeline. Lifeline este practic o linie telefonică ce poate fi apelată gratuit şi anonim de orice persoană care are nevoie de ajutor emoţional. „În toată această perioada, conducerea Lifeline a considerat că trebuie să continuăm activitatea pentru a-i putea susţine pe cei care au nevoie de cineva să îi asculte. Acum un an şi jumătate am făcut training cu psihologi şi voluntari cu experienţă şi am început să voluntariez la această linie telefonică”, mai spune Irina.

Tânăra, originară din oraşul argeşean Ştefăneşti, a stat în casă o lună şi jumătate: „Ieşeam doar de două ori pe zi să îmi scot căţelul la plimbare, şi am mai ieşit de două ori să mă întâlnesc cu prieteni la plimbare şi de câteva ori să merg la linia telefonică. Am comandat tot ceea ce mi-a fost necesar online, de la supermarket”.

Tot Irina ne-a mai declarat: „Când mergeam la linia telefonică, singura dată când trebuia să mă deplasez pe o distanţă mai lungă luam bicicleta ca să evit metroul. Am luat şi taxiul. Şoferul şi clientul trebuiau să poarte masca, maşina trebuia să aibă cel puţin 2 geamuri deschise pentru a fi aerisită constant. M-a amuzat cât de creativi au fost unii taximetrişti. Au izolat partea din faţă a maşinii unde se află scaunul şoferului cu celofan gros lipit cu scotch sau fixat cu beţe de bambus de podea şi tavan”.

Cel mai mult a impresionat-o faptul că oamenii au respectat regulile: „Toţi purtau măşti şi păstrau distanţa recomandată. În prima lună, străzile au fost pustii, aveam impresia că sunt singură persoană care îşi scoate căţelul la plimbare”.

 

„La intrarea în restaurant ne scriem numele şi telefonul“

 

Legat de măsurile active acum, Irina precizează că de multe ori, chiar şi acum, după deschiderea restaurantelor şi cafenelelor,  la intrare clienţilor li se ia temperatura, li se pune la dispoziţie gel dezinfectant şi trebuie să-şi scrie numele şi numărul de telefon pe listă.

„În caz că cineva s-ar fi îmbolnăvit de coronavirus, restaurantul urma să fie anunţat de spital sau autorităţi şi cei care au fost în acel restaurant în aceeaşi zi cu o persoană bolnavă urmau să fie contactaţi telefonic. Fiecare persoană infectată cu coronavirus sau suspectă poate fi detectată la intrarea în orice clădire sau restaurant pentru că are un cod de bare roşu generat automat prin intermediul unei aplicaţii. Cei care nu sunt bolnavi sau suspecţi au un cod verde. La fel ca la porţile de intrare în zonele de blocuri, la intrarea în clădiri se află angajaţi care cer să vadă codul de bară al fiecărei persoane”, a explicat tânăra.

Legat de previziunile sale, Irina speră ca „în aceste momente dificile oamenii să realizeze că sunt vulnerabili şi vor fii vulnerabili în ciuda dezvoltării extraordinare a medicinei şi a ştiinţei. „Consider că ar trebui să realizăm că orice societate ar trebui să se bazeze pe solidaritate, empatie, creativitate şi în momente de impas, pe rezilienţă. În perioada pandemiei s-a observat cu claritate inferioritatea sistemului medical din România, printre altele. Aş dori că oamenii să realizeze că în România corupţia şi incompetenţa se află într-un cerc vicios şi se vor perpetuă la infinit dacă încercările de schimbare nu vor începe de jos, prin acţiunile noastre simple şi dezinteresate”, mai spune fata.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările