Zece lucruri puţin cunoscute despre Oradea. Cine sunt reginele şi regii înmormântaţi în capitala Bihorului

În Cetatea Oradei au fost înmormântaţi regi şi regine, aici s-a construit primul observator astronomic din România şi unul dintre primele din Europa, iar în Evul Mediu trecea prin capitala Bihorului şi "meridianul zero". Tot de Oradea se leagă şi cea mai veche însemnare care relatează o cădere de meteorit în România.

1. Întemeiată de Regele Ladislau I, devenit după moartea sa un sfânt adulat de maghiari, Cetatea Oradiei a fost în Evul Mediu al doilea loc "tradiţional", după Alba Regală (Székesfehérvár), pentru înmormântarea capetelor încoronate ale regatului Ungariei, ce cuprindea pe atunci şi Transilvania.

Primul rege înmormântat aici a fost Ladislau I, care a murit pe 25 iulie 1095 în cetatea Zvolen (Slovacia), după ce s-a îmbolnăvit în timpul unui atac asupra cehilor. Iniţial, trupul i-a fost îngropat la Somogyvár (Ungaria), într-o mănăstire ridicată tot de el, fiind adus la Oradea ulterior, cândva după anul 1134.

Tot la Oradea a fost înmormântat un alt rege maghiar, Ştefan al II-lea, care a domnit între 1116 şi 1131, urmat apoi de Andrei al II-lea (1205-1235) şi care a fost singurul rege al Ungariei care a pornit o cruciadă (Cruciada a V-a) în Ţara Sfântă.

La Oradea a fost înmormântat Ladislau al IV-lea, care a domnit între 1272 şi 1290, Beatrice, prima regină a Ungariei, soţia regelui Carol Robert de Anjou, dar şi regina Maria de Anjou (foto), prima soţie a lui Sigismund de Luxemburg, moartă la 23 de ani, iar în 1437 şi soţul ei, o figură marcantă a epocii, deoarece conducea o bună parte a Europei, fiind rege al Ungariei, Croaţiei, Boemiei, Germaniei, dar mai presus de toate împărat al Sfântului Imperiu Roman. 

Sigismund de Luxemburg a murit în 1437, în Moravia (Cehia), trupul fiindu-i adus la Oradea cu un car cu 6 cai împodobiţi cu catifea, broderii din aur şi pietre preţioase, toate lăsate în dar Catedralei din Cetate. De dragul Oradiei, Sigismund a devenit singurul suveran al Imperiului Romano-German înmormântat în afara graniţelor acestuia.

2. Puţin cunoscut este şi faptul că documentul care proclama dreptul românilor transilvăneni la autodeterminare, numit „Declaraţia de la Oradea” şi care a stat la baza  Marii Uniri a fost redactat la 12 octombrie 1918. 

 Documentul s-a întocmit şi semnat în casa avocatului orădean Aurel Lazăr, devenit ulterior deputat de Bihor şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, membru fondator al Uniunii Avocaţilor din România, preşedinte al PNŢ Bihor, primar al municipiului Oradea..

3. Filmul Pistruiatul a fost filmat într-o mare parte în Oradea. Regizorul Francisc Munteanu îşi dorise un oraş „cu o veche mişcare muncitorească, cu tradiţii de luptă pentru dreptate socială şi naţională”, dar urbea de pe Criş a fost aleasă mai degrabă datorită centrului vechi şi străzilor care încă păstrau aspectul anilor ´40.

 Cel mai mult i-au plăcut Pasajul Vulturul Negru şi Depoul CFR, unde a găsit exact ceea ce căuta: şoproane vechi, grămezi de cărbuni, ziduri dărâmate şi locomotive cu aburi. De mare ajutor i-au mai fost tramvaiele vechi, încă în funcţiune, şi suportul logistic al Teatrului de Stat. Câteva scene au fost turnate, de asemenea, în clădirea Primăriei, în Parcul Libertăţii, la Liceul Greco-Catolic şi la Liceul Ady Endre.

4. Biserica Baptistă Emanuel din Oradea, inaugurată pe 26 februarie 1995,  este cea mai mare biserică baptistă din Europa, atât în privinţa proporţiilor clădirii cu trei nivele cât şi ca membrii, în evidenţele Bisericii fiind 4.526 de credincioşi.

5. Unică în Europa este şi Biserica cu Lună prin mecanismul aflat în turla bisericii care pune în mişcare o sferă cu diametrul de 3 metri  de forma lunii.

 Sfera e vopsită jumătate în galben şi jumătate în negru şi se deplasează după mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului, arătând, prin rotirea sa, toate fazele Lunii. Biserica a fost construită în perioada 1784-1790, iar în biserică se află portretul lui Horea eroul revoluţiei din 1784, poziţionat deasupra iconostasului.

6. În secolul XV, vestitul astronom şi matematician austriac Georg von Peuerbach îşi făcea cercetările despre bolta cerească la... Oradea. Peuerbach a construit aici, într-unul din turnurile Cetăţii, primul observator astronomic de pe actualul teritoriu al României şi unul din primele din Europa.

 Mai mult, el a stabilit şi că "meridianul zero", adică linia imaginară care desparte emisfera estică de cea vestică, porneşte din cartierul "Steaua" (astăzi Cantemir), care era punctul fix la care se raporta astronomul în calcularea eclipselor solare şi lunare.

Oradea a avut meridianul zero până în anul 1667, iar lucrările lui Peuerbach au fost folosite şi de marii navigatori ai lumii. Legendele spun că în 1504 tabelele făcute la Oradea ar fi fost folosite de Columb pentru a convinge băştinaşi din Jamaica să îi dea alimentele necesare echipajului său, prezicând eclipsa de Lună din data de 29 februarie a acelui an.

De asemenea, Amerigo Vespucci a scris în memoriile sale că a învăţat să măsoare longitudinea din "Tabula Varadiensis".

Aceleaşi tabele au stat la baza cercetărilor lui Tycho Brahe şi ale lui Johannes Kepler pentru a stabili legile mişcărilor planetelor. Meridianul zero a fost mutat apoi, pe rând, la Nurnberg, la Paris şi, în 1851, la Greenwich, lângă Londra, unde se află şi în prezent.

7. Oradea are cel mai bogat şi divers patrimoniu Art Nouveau din ţară, 20 de imobile fiind clasate ca monumente istorice şi este singurul oraş al României intrat în reţeaua europeană a oraşelor Art Nouveau. Fenomenul a apărut în Europa la sfârşitul secolului XIX caracterizat prin forme inspirate din natură. Iniţiat în zona fraco-belgiană, stilul s-a manifestat în mai toată Europa, apoi şi în America, prin mai multe mişcări artistice. În Spania, spre exemplu, Art Nouveau a produs stilul modernist şi spectaculos al faimosului Antoni Gaudí, iar în Europa Centrală curentul Seccesion, care consacra separarea de vechile tipare.

 Unul dintre cele mai frumoase palate este  Vulturul Negru, o copie a vestitei galerii Vittorio Emanuele din Milano. Pentru ridicarea palatului s-au folosit 4 milioane de cărămizi, 60 vagoane de ciment, 47 vagoane de fier, 52 vagoane de var, 6 vagoane de piatră şi 26 vagoane de lemn. Decorată cu motive florale, simboluri inspirate de păsări şi un vitraliu cu un vultur negru la intrare, palatul a fost inaugurat cu fast în 1908.

8. Denumirea cartierului orădean Rogerius vine de la cronicarul italian Rogero di Puglia, preot şi diplomat care servea la curtea regelui Béla al IV-lea al Ungariei şi care, într-una din şederile sale la Oradea, a surprins în 1241-1242 invazia mongolilor porniţi să cucerească Europa. Rogerius a scăpat de năvălitorii care luaseră oraşul refugiindu-se în păduri, apoi în localitatea bihoreană  Tămaşda, pentru ca mai târziu să scrie o istorie a celor văzute, intitulată "Carmen Miserabile" ("Cântec de jale"), care prezintă vechea cetate a Oradiei, din lemn şi piatră, înconjurată de apele Peţei şi de mai multe târguri.

 Mongolii nu doar că au distrus cetatea, ci au incendiat şi oraşul, ucigând mare parte a populaţiei. Episcopia catolică din fortăreaţă, bisericile şi mormintele au fost vandalizate, iar arhiva episcopiei distrusă, astfel încât relatarea cronicarului este una dintre puţinele mărturii, şi cea mai complexă, despre Oradea medievală.

9. Dintre cei şapte meteoriţi care au căzut de-a lungul timpului în România, cel de la Oradea este considerat, deocamdată, cel mai vechi fiind datat din 1692, când ar fi căzut şi explodat în zona de răsărit a oraşului, în actualul cartier Velenţa, "cu forţa a 200 kilograme de explozibil".

 Consemnarea evenimentului astral a intrat şi în "Catalogul meteoriţilor", editat de Brithis Museum, iar documentul despre meteoritul de la Oradea este cea mai veche însemnare ce relatează fără doar şi poate o cădere de meteorit pe teritoriul României.

10. În grădina zoologică a oraşului se află o capelă în care îşi dorm somnul de veci o familie de nobili. Este vorba despre contele Rhedey Lajos, fost prefect al judeţului şi soţia sa. În 1804, anul în care soţia sa, Kacsándy Terézia, a murit, contele a donat oraşului terenul şi capela, cerând însă ca în interiorul acesteia să se odihnească pe veci trupul iubitei sale soţii. Deşi la 15 ani după moartea acesteia Rhédey s-a întors în Budapesta, contele a cerut prin testament ca şi el să-şi petreacă odihna veşnică tot aici. A murit în Ungaria în luna mai a anului 1831, iar sarcofagul cu trupul său a fost adus în capela orădeană.

 În 1960, anul în care s-a înfiinţat Grădina Zoologică, capela a ajuns înconjurată de animale. Deşi vreme de mai bine de un secol mausoleul n-a încurcat pe nimeni, la începutul anilor 1980, regimul comunist a cerut administratorului Grădinii Zoologice de atunci, Viorel Aştilean, să îl demoleze.

Întrucât acesta n-a dorit, a găsit o soluţie de compromis, acceptată de regim: transformarea ei în adăpost pentru cerbi şi căprioare, aşa că ani la rând edificiul a fost locuit de animale. Într-un final, după căderea comunismului, şi-a reprimit totuşi demnitatea binemeritată.

În 2004, Primăria a comandat restaurarea exterioară a capelei, iar în 2010, profitând de un program al Primăriei din Budapesta, care finanţează anual reabilitarea unui monument din afara Ungariei, municipalitatea a obţinut o finanţare de aproximativ 30.000 lei pentru reabilitarea clădirii în interior.

Primăria Oradea a completat donaţia cu o sumă similară şi, astfel, au ieşit la lumină picturile murale vechi de peste două veacuri, iar contele şi soţia sa odihnesc cum se cuvine, în îndrăgitul loc. În prezent, mausoleul poate fi vizitat de oricine trece porţile Grădinii Zoologice.