Cum a fost turnat Arsenie Boca la Securitate: „Se zvoneşte că are darul de a vedea viitorul. Lumea vine nebună la el“
0
Arsenie Boca a fost în atenţia Siguranţiei şi mai apoi a organelor de Securitate timp de trei decenii, potrivit documentelor din Arhivele CNSAS. Popularitatea şi suspiciunile că acesta ar fi fost un duşman al regimului comunist şi un susţinător al Mişcării Legionare i-au adus necazuri. Zeci de informatori au fost puşi pe urmele duhovnicului, iar notele date de aceştia au fost cuprinse în peste 1.000 de file de dosar.
Cele două dosare informative ale părintelui Arsenie Boca datează din perioada 1943-1968 şi 1985-1989. Primul cuprinde patru volume care însumează peste 1.000 de file şi a cântărit în măsurile luate de autorităţile regimului comunist privind arestarea călugărului, condamnarea sa şi apoi interzicerea acestuia, din 1959 până la sfârşitul vieţii, de a ţine slujbe religioase sau de a purta straiele monahale. Al doilea dosar informativ a fost închis cu mai puţin de două luni înaintea morţii duhovnicului. În 7 octombrie 1989, s-a decis scoaterea de sub supraveghere a părintelui Arsenie Boca.
„Din măsurile întreprinse rezultă că nu desfăşoară activitate duşmănoasă împotriva orânduirii noastre socialiste şi nu întreţine relaţii cu elemente urmărite. În prezent este grav bolnav, imobilizat la pat şi nu mai prezintă interes pentru securitatea statului”, conluzionau angajaţii Securităţii.
Preotul, „legionar înfocat”
Dosarele de urmărire ale călugărului Arsenie Boca au cuprins mărturii de la zeci de colaboratori ai Siguranţei statului şi, apoi, ai organelor de Securitate. Notele informative au fost semnate cu nume conspirative de apropiaţi ai duhovnicului, de enoriaşi ai săi sau de ofiţeri care au avut misiunea supravegherii acestuia. În cele mai multe dintre ele, a fost descris ca o persoană extrem de rezervată, care discuta rareori pe teme politice.
În notele informative nu se regăsesc referiri la celebrele „profeţii apocaliptice” pe care călugărul le-ar fi făcut sau le-ar fi destăinuit unor apropiaţi ai săi şi care au fost publicate apoi în cărţile despre viaţa lui. Unele dintre mărturii îl prezintă, însă, în ipostaze ieşite din comun.
Unul dintre primele documente legate de activitatea părintelui Arsenei Boca datează din 5 iunie 1943, vreme în care acesta era călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu. Este o notă din arhiva Serviciului Secret al Jandarmeriei, depusă la postul din Sâmbăta de Sus, care semnala că „preotul Arsenie Boca de la această mănastire (Brâncoveanu) este un înfocat legionar şi credem că face parte chiar din conducerea clandestină legionară, însă este foarte greu de prins, fiind chiar sub scutul IPS mitropolit Nicolae al Ardealului”.
„Are darul de a vindeca”
După instaurarea regimului comunist, urmărirea informativă a călugărului a continuat. Chiar dacă nu fusese dovedită apartenenţa sa la Mişcarea legionară, a rămas în atenţia Siguranţei statului, datorită popularităţii sale. „Până în prezent, numitul preot n-a fost dovedit că face propagandă antiguvernamentală de la om la om şi nici că este în strânsă legatura cu elementele reacţionare maniste. Face însă o intensă propagandă religioasă la Mănăstirea Brâncoveanu, din Sâmbăta de Sus, unde este vizitat de foarte multă lume, în majoritate însă de diferite persoane suferinde, zvonindu-se că preotul Arsenie are darul de a vindeca şi de a preciza viitorul celor credincioşi“, se arată într-o notă informativă păstrată la Arhivele CNSAS, publicată în lucrarea ”Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice din România” de George Enache şi Adrian Nicolae Petcu. Predicile preotului erau interpretate de infomatorii Siguranţei Statului, ca având substrat politic.
„În predicile sale către populaţie întrebuinţează expresii cu subînţeles religios, dar care pot fi interpretate şi în sens politic, aşa cum este aceea semnalată prin nota informativă a Poliţiei Făgăraş: «Lupii vor fi sfâşiaţi de către oile atacate», care a fost explicată în felul următor: «Credincioşii, deşi mai puţini la număr, nu vor putea fi suprimaţi de puterea numerică a celor lepădaţi de credinţă, atât timp cât vor fi strânşi în jurul Bisericii”, se arăta într-o notă informativă din 1945.
Nu mai discuta cu străinii
Arestat în 1948 şi anchetat de Siguranţa Făgăraş, după lunile petrecute în închisoare, călugărul este trimis să slujească la Mănăstirea Prislop. În jurul aşezărmântului se dezvoltă la începutul anilor 1950 o reţea de informatori care urmăreau activitatea duhovnicului, devenit stareţ al mănăstirii. Informaţiile au folosit la arestarea sa în ianuarie 1951. După aproape un an şi jumătate de detenţie, în primăvara anului 1952, Arsenie Boca s-a întors la Prislop. A fost în continuare urmărit de colaboratorii Securităţii, iar notele despre activitatea lui se înmulţesc, deşi acesta devenise mai rezervat, în relaţia cu vizitatorii mănăstirii.
„Le-am găsit pe toate călugăriţele lucrând împreună cu călugărul la grădină, însă el când m-a văzut că vin a lăsat lucrul şi a plecat sus la camera lui, lăsându-mă ca să mă primească stareţa, care a început să mă întrebe că ce vânt m-a adus la mănăstire. Eu i-am spus că am venit cu căruţa ca să vorbesc cu părintele, crezând că îl găsesc mai liber, însă ea mi-a spus că nu am a vorbi fiindcă părintele nu vrea că să mai vorbească cu nimeni“, scria informatorul „Valea Fetelor”, în nota dată la 31 mai 1952.
„Acest călugăr are darul clarviziunii”
Într-o altă notă informativă, din 21 noiembrie 1953, ofiţerii Siguranţei statului îl catalogau pe călugăr ca având legături cu adepţii misticismului din România.
„Referitor la activitatea călugărului Boca Arsenie ne-a fost semnalat că face parte din organizaţia subversivă contrarevoluţionară antroposofică din RPR, bucurându-se de o mare apreciere din partea membrilor acestei organizaţii. Într-o şedinţă antroposofică ce a avut loc la Cluj în 31 mai 1953, în casa numitului Givulescu Cornel, a reieşit că Boca Arsenie are legături cu unul din conducătorii cercului antroposofic din Câmpia Turzii, numit Iustian Iustin, cât şi cu Ionaşcu Ioan, antroposof din Timişoara“, se arăta într-o adresă a DRSS Deva către DRSS Ploieşti.
Despre şedinţa în care se menţiona numele lui Arsenie Boca, într-o adresă a DRSS Cluj către DRSS Hunedoara, din 6 iunie 1953, se preciza că „acest călugăr are «darul clarviziunii» şi după ce a intrat în gruparea antroposofică a făcut progrese rapide, participanţii la şedinţă au vorbit cu multă admiraţie faţă de acest călugăr”, se arată într-o notă informativă păstrată la Arhivele CNSAS, publicată în lucrarea ”Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice din România” de George Enache şi Adrian Nicolae Petcu. Unele dintre note sunt considerate delaţiuni de către autorii studiului.
Încercarea de recrutare
În anii următori, Arsenie Boca este arestat şi condamnat din nou. Apoi, din 1959, este silit să părăsească Mănăstirea Prislop şi să renunţe la activitatea preoţească. La începutul anilor 1960, Arsenie Boca era pictor în Atelierele Patriarhiei, în Bucureşti, dar reprezenta încă interes pentru organele Securităţii. În anul 1962, s-a încercat chiar recrutarea fostului călugăr, datorită influenţei pe care o exercita asupra redincioşilor şi a mitului creat în jurul său. A fost filat zilnic în perioada 21 august – 9 septembrie 1962.
Într-o notă informativă datată la 27 noiembrie 1963, semnată de sursa „Timotei”, informatorul relata despre vizitele numeroase pe care fostul călugăr, angajat ca pictor la Atelierele Patriarhiei, le primea. Foarte mulţi dintre cei care îl vizitau pe călugăr veneau din Ardeal, afirma informatorul. Arsenie Boca era foarte precaut în discuţii pe teme politice.
„Am discutat cu el despre asasinarea preşedintelui Kennedy. - Sincer îţi spun - a zis Boca - că tare m-aş bucura să-i văd pe americani în aceeaşi ordine ca noi (adică având acelaşi regim de conducere ca şi noi). Din cauza lăcomiei s-au deformat în aşa hal, încât doresc cu orice preţ războiul pentru a-şi putea plasa armamentul pe care-l fabrică, ca să aibă profituri cât mai mari - a spus Boca”, scria sursa ”Timotei”, în nota transmisă căpitanului Alecsuc Şt. Pe document este următoarea notificare, scrisă cu cerneală albastră:
”4.5.65. Cred că Boca l-a mirosit pe agent şi acum îl ”serveşte” în funcţie de întrebările ce i se pun”, se arată în documentul păstrat în Arhivele CNSAS şi publicat în lucrarea ”Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice din România” de George Enache şi Adrian Nicolae Petcu.
Voia să trăiască izolat de lume
Sursa „Nicoară Iulian”, un vechi apropiat al călugărului, îl descria pe acesta ca fiind foarte riguros şi rezervat. Informatorul relata în nota din 4 februarie 1964, depusă la Serviciul raional Sibiu, că l-a cunoscut pe călugăr din vremea studenţiei şi a urmărit cum acesta a reuşit să se impună apoi între călugării de la Sâmbăta de sus.
„În scurtă vreme a ajuns chiar stareţul acestei mănăstiri. Ducând o viaţă extrem de severă şi supunându-se unei asceze riguroase, s-a impus atenţiei tuturor călugărilor şi credincioşilor care mergeau la mănăstire. El mânca foarte puţin şi numai legume, numai post, el dormea jos pe podele şi se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la rugăciune. A început apoi să predice şi să spovedească credincioşii care veneau la el. Atât în predică, cât şi în spovedanie era sever, aspru cu greşelile, cu păcatele oamenilor. A fost extremist, era riguros şi exagerat în pretenţii de viaţă curată de post, de rugăciune, de înfrânare, de spiritualism. Pentru sine a început să scobească în stânca muntelui, la înălţimi mari, o celulă, unde voia să se retragă şi să trăiască izolat de lume”, se informează în nota păstrată la Arhivele CNSAS şi publicată în volumul ”Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice din România” de George Enache şi Adrian Nicolae Petcu.
„Lumea venea nebună spre el”
Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării, scria informatorul Securităţii.
„Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al personalităţii şi călugărul Arsenie - aşa îl chema în călugărie - a ajuns om mare, renumit în toată ţara. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu ”sfântul” de la Sâmbăta. Trecea în faţa mulţimilor drept cunoscător al tainelor omului şi făcător de minuni”, preciza autorul notei informative.
Florica, o altă cunoştinţă din vremea studenţiei lui Arsenie Boca afirma că datorită activităţii sale religioase s-a creat un mit în jurul lui, credincioşii privindu-l ca făcător de minuni şi clarvăzător. „Acum se fereşte însă ca să aibă legături cu diferiţi credincioşi şi credincioase, care îl admiră şi ar vrea să stea de vorbă cu el. El este destul de prudent şi calculat. Din timpul de când era student era socotit ca un om de caracter, cu multă voinţă şi destul de modest. Ori de câte ori am vorbit cu el, mi-a spus că lumea i-a făcut o falsă reclamă, a exagerat anumite lucruri şi din această cauză a avut de suferit”, afirma susrsa Florica, într-o declaraţie dată organelor Securităţii, în 5 februarie 1965.
„Citeşte cu mult interes Scânteia”
Informatorul „Rafael” îl descria pe Arsenie Boca, în nota din 15 aprilie 1966, ca fiind un om cult şi talentat. „În atelier se comportă frumos şi respectuos cu toată lumea. În timpul lucrului nu vrea să se discute în atelier, ci doreşte linişte, spunând că discuţiile distrag de la lucru. Emisiunile de radio nu le ascultă decât pe cele cu caracter ştiinţific, literar şi informaţii de cultură generală. Muzica modernă nu-i place s-o asculte, îl enervează, spunând că-i o muzică de tam-tamuri, lipsită de frumuseţe şi armonie. Îi place muzica populară şi corală, indiferent de conţinutul ei. Timpul liber şi-l ocupă citind, completându-şi cunoştinţele. Din revistele literare şi ştiinţifice care se aduc în atelier citeşte cu mult interes tot ce apare în domeniul ştiinţific. Din ziarele care vin la atelier este abonat la Scânteia, pe care atunci când vine îl citeşte cu mult interes. Boca Arsenie este un om cult şi vorbeşte calculat. El nu face risipă de cuvinte în convorbirile avute”, scria autorul notei informative.
După retragerea la pensie, părintelui i se întocmeşte un nou dosar de urmărire informativă, în care colaboratorii Securităţii descriu viaţa sa retrasă, arătând că nu mai primea vizite şi nu mai făcea vizite, doar atunci când se întâlnea cu fostele măicuţe şi când se deplasa de la Sinaia la Bucureşti pentru a-şi ridica pensia de la Patriarhie.
„Cei apropiaţi lui sunt îngrijoraţi de starea sănătăţii şi au făcut pregătirile necesare pentru situaţia în care ar deceda”, scria informatorul „Florea Gh”, la 28 septembrie 1989, într-una din ultimele declaraţii date Securităţii, cu privire la Arsenie Boca.
Vă recomandăm şi:
Cea mai cunoscută povestire relatată de părintele Arsenie Boca are menirea să le aducă alinare celor aflaţi în suferinţă. Pilda ceşcuţei de ceai, spusă de duhovnicul de la Prislop, le arată oamenilor ce pot face „dacă viaţa li se pare grea şi sunt loviţi, bătuţi şi împinşi aproape fără milă, când lumea pare că se învârteşte necontrolat şi când simt că se află într-o suferinţă îngrozitoare”.
Arsenie Boca, omul care a dus o lumânare aprinsă prin furtună
Este considerat de mulţi credincioşi drept „ultimul sfânt al românilor“. Duhovnicul Arsenie Boca şi-a dus viaţa printre fapte considerate miracole de cei care le-au văzut şi vorbe cu tâlc, balansându-se între renumele profetic şi durerile simţite în temniţele comuniste.
Arsenie Boca a fost urmărit pas cu pas, timp de mai mulţi ani, de angajaţii Securităţii, fiind considerat un personaj incomod, datorită popularităţii sale printre credincioşi. Din perioada îndelungatelor filaje datează mai multe fotografii rare, care îl înfăţişau pe fostul preot în haine civile.
Se încarcă comentariile...
