De la un sfânt la un cioban. Provenienţa numelui judeţului Giurgiu, învăluită în mister

De la un sfânt la un cioban. Provenienţa numelui judeţului Giurgiu, învăluită în mister

Turnul Ceasornicului, unul dintre puţinii martori ai evoluţiei judeţului / FOTO Bogdan Vladu

Alături de Călăraşi, Giurgiu este cel mai nou judeţ al României, fiind înfiinţat în anul 1981. Numele acestuia a fost preluat de la municipiul cu acelaşi nume, care a devenit şi reşedinţa sa. Cu toate că are o vechime de peste 600 de ani, provenienţa numelui „Giurgiu” este incertă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dacă majoritatea locuitorilor cred că numele de Giurgiu înseamnă „Gheorghe” şi provine din limba italiană, intelectualii susţin că nu există nicio dovadă în acest sens.

Ideea că Giurgiu ar avea o denumire cu rezonanţă italiană a fost lansată în secolul XIX, fiind preluată inclusiv de istoricul Nicolae Iorga. Se spunea că Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi, care i-ar fi dat numele de San Giorgio („Sfântul Gheorghe”) după protectorul actualului oraş italian Genova.

Muzeograful Mircea Alexa susţine că nu există nicio dovadă scrisă care să confirme faptul că Giurgiu ar proveni de la San Giorgio, afirmând că ideea a fost avansată într-o perioadă romantică, mai mult prin imaginaţie şi nicidecum pe un fundament istoric.

Un alt scenariu indică faptul că Giurgiu provine de la numele unui cioban care ar fi avut o turmă de oi în zonă însă aceasta n-ar fi decât o legendă.

„Nu există nicio variantă documentară care să confirme faptul că Giurgiu a fost întemeiat de genovezi. Ideea a fost înaintată în secolul XIX. Negăsindu-se documente a fost mai comod să se aplece asupra legendelor” susţine muzeograful Mircea Alexa.

Acesta a subliniat faptul că actualul judeţ Giurgiu reprezintă, ca denumire, o „forţare”, invenţie a comuniştilor. De asemenea, judeţul actual reprezintă o creaţie artificială în condiţiile în care acesta se află pe teritoriul aproximativ al fostului judeţ Vlaşca.

„În anul 1981 când Giurgiu a redevenit reşedinţă de judeţ, comuniştii n-au vrut să revină la denumirea de Vlaşca, una logică. Au făcut asta ca să nu se revină la denumirea considerată burgheză. O tâmpenie” afirmă muzeograful giurgiuvean.

Mai întâi a fost Zorio

Prima menţiune a cetăţii Giurgiu apare în documentul din 1395, Codex Latinus Parisinus, sub denumirea de „Zorio”. De-a lungul timpului numele ar fi suferit modificări, ajungând la forma actuală.

Cetatea a fost ridicată de Mircea cel Bătrân, fiind un punct strategic pentru Ţara Românescă. Aceasta a fost cucerită de turci în anul 1420, jucând un rol important în războiaele dintre români şi turci pentru controlul Dunării.

Giurgiu a revenit Ţării Româneşti în anul 1829, după războiul ruso-turc încheiat prin pacea de la Adrianopole.

De la judeţul Vlaşca la judeţul Giurgiu

În anul 1830, reşedinţa judeţului Vlaşca este mutată de la Găeşti la Giurgiu. Vlaşca se afla pe actualul teritoriu al judeţului Giurgiu, cuprinzând şi părţi din Teleorman, Dâmboviţa, Ilfov şi Călăraşi.

Numele de Vlaşca înseamnă în limba slavă „Ţara Vlahilor”. Acesta a rezistat ca judeţ până în anul 1950 atunci când comuniştii au desfiinţat judeţele şi au introdus regiunile.

În urma „spargerii” judeţului Vlaşca, Giurgiu a devenit raion. Conform reformei administrativ-economice din anul 1950, România era împărţită în 28 de regiuni, 177 de raioane şi 4.052 de comune. În urma reîmpărţirii, Giurgiu este inclus în regiunea Bucureşti.

În anul 1968, pe 16 februarie, Nicolae Ceauşescu impune o nouă reformă, desfiinţând regiunile şi reînfiinţând judeţele însă după capul său.

Nici de această dată Giurgiu n-are noroc fiind inclus în judeţul Ilfov.

De-abia în anul 1981 Giurgiu devine din nou reşedinţă de judeţ atunci când apare judeţul Giurgiu în urma „spargerii” judeţului Ilfov şi al transformării sale în Sector Agricol. Alături de Giurgiu a mai apărut atunci judeţul Călăraşi după reîmpărţirea fostului judeţ Ialomiţa.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: