Istoria imnului de stat al României, de la „Marşul triumfal“ la „Deşteaptă-te, române“: de câte ori s-a schimbat şi care au fost versurile

Istoria imnului de stat al României, de la „Marşul triumfal“ la „Deşteaptă-te, române“: de câte ori s-a schimbat şi care au fost versurile

Imnul naţional este intonat cu prilejul diverselor manifestări

Steagul Naţional al României şi Imnul Naţional al României sunt simboluri ale naţiei noastre, în care ne regăsim afectiv, sau cel puţin aşa trebuie să se întâmple. „Adevărul“ vă prezintă o istorie a imnurilor ţării noastre.

Ştiri pe aceeaşi temă

De multe ori, sportivii noştri ne-au făcut să trăim momente de mare încărcătură emoţională, dublate de lacrimi de fericire, atunci când în întrecerile la care au participat s-au clasat ce cea mai înaltă treaptă şi în toată sala a răsunat imnul naţional al României. Recent, la o astfel de competiţie internaţională, gazdele evenimentului au încurcat imnul de stat actual cu cel vechi, punând sportivii într-o situaţie cel puţin delicată.

În lume sunt foarte puţine ţări care într-un interval scurt de timp şi-au schimbat atât de des imnul de stat. 

România a făcut acest lucru, în ultimul secol şi jumătate, de nu mai puţin de şase ori.

"Fiecare perioadă istorică şi-a avut imnul ei, dar din ce ştiu eu imnul Statelor Unite ale Americii nu s-a schimbat de la înfiinţare şi nici Constituţia. Dincolo de comparaţia forţată, ideea este că se putea lua un exemplu din Europa, pentru că este vorba de stabilitate, atât mentală, cât şi psihică a neamului, nu mai spun de stabilitatea economică. În momentul în care în 150 de ani schimbi vreo şapte Constituţii şi şase imnuri rezultă ceva nu este bine. O anumită continuitate trebuie să existe. Foarte rar schimbările au fost fericite“, ne spune profesorul de istorie focşănean Florinel Agafiţei.

Primul imn datează din vremea lui Cuza

Ţara noastră a avut primul imn în anul 1862, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Era vorba doar de un imn cântat orchestral, intitulat ,„Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei-Sale Prinţul Domnitor” şi ani buni a fost intonat fără versuri.

,,Marş triumfal“ era creaţia compozitorului german Eduard Hubsch, iar acest imn al Principatelor Române a dăinuit nu mai puţin de 22 ani, mai precis până în anul 1884, după ce România devenise în 1881 regat. Astăzi, „Marş Triumfal“ este intonat în cadrul ceremoniilor de primire a diplomaţilor străini şi a demnitarilor politici ai ţării.

„Trăiască Regele” a rămas imnul de stat al României până pe 30 de decembrie 1947, când regele Mihai a abdicat,  adică aproape 64 de ani, fiind până astăzi cel mai longeviv imn din istoria ţării.

Trăiască Regele

răiască Regele
În pace şi onor,
De ţară iubitor şi-apărător de ţară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi, Fie-n veci norocos
În război, război.
O! Doamne Sfinte, Ceresc părinte,
Susţine cu a Ta mînă Coroana Română!
Trăiască Patria cît soarele ceresc,
Rai vesel pămîntesc cu mare, falnic nume.
Fie-n veci el ferit de nevoi,
Fie-n veci locuit de eroi, eroi.

Comuniştii au venit cu trei imnuri

După venirea la putere a comuniştilor, „Trăiască Regele” a fost înlocuit cu un imn aparţinând unui compozitor de orientare socialistă, Matei Socor, cel care era preşedinte al Radio Difuziunii Române şi preşedinte al Uniunii Compozitorilor.

„Zdrobite cătuşe”, imnul Republicii Populare Române, pe muzică de Matei Socor şi versuri de Aurel Baranga, a rezistat vreme de cinci ani, până în anul morţii lui Stalin.

Zdrobite cătuşe în urmă rămân
În frunte-i mereu muncitorul,
Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm,
Stăpân pe destin e poporul
Trăiască, trăiască Republica noastră,
În marş de năvalnic şuvoi;
Muncitori şi ţărani şi ostaşi
Zidim România Republicii noi.
În lături cu putredul vechi stăvilar
E ceasul de sfântă’ncordare
Unirea şi pacea şi munca-i stegar’
Republicii noi populare.

Dan Deşliu, Eugen Frunză şi Matei Socor, părinţii celui de-al doilea imn comunist

În 1953, anul morţii lui Stalin, autorităţile comuniste de atunci au comandat un alt imn. Iar poeţii care s-au calificat pentru scrierea acestei „opere“ au fost Dan Deşliu şi Eugen Frunză. Ei i-au încredinţat versurile „Te slăvim Românie“ aceluiaşi compozitor Matei Socor.

Te slăvim Românie

Te slăvim, Românie, pământ părintesc
Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc
E zdrobit al trecutului jug blestemat
Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat
Astăzi noi împlinim visul lor minunat.
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română
Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator.
Leninismul ni-e far şi tărie si avânt
Noi urmăm cu credinţă Partidul ne-nfrânt,
Făurim socialismul pe-al ţării pământ.
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română
Noi uzine clădim, rodul holdei sporim
Vrem în pace cu orice popor să trăim
Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag
Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag
Înălţa-vom spre glorie al patriei steag
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română.

După cutremur, Ceauşescu a schimbat imnul

„Te slăvim Românie“ s-a cântat vreme de 24 de ani, mai precis până în anul 1977, anul marelui cutremur care a zdruncinat din temelii Capitala ţării şi nu numai. Nicolae Ceauşescu a considerat că este nevoie de o nouă compoziţie, care să fie clasică şi să aparţină unui compozitor român din secolul XIX, acesta fiind Ciprian Porumbescu, cu a sa lucrare „Trei culori cunosc pe lume“, Un imn considerat extrem de potrivit ca muzicalitate, mai puţin ca versuri, asta din cauză că Nicolae Ceauşescu şi-a permis să modifice substanţial cuvintele.

,,Din păcate, pentru calitatea muzicii, unele versuri se pare că au fost adaptate de însuşi Nicolae Ceauşescu. Astfel, o strofă spunea: azi partidul ne uneşte/ şi pe plaiul românesc/ socialismul se clădeşte,/ prin elan muncitoresc. Probabil că dacă ar fi aflat aceste versuri debile, Ciprian Porumbescu ar fi rămas consternat“, spune istoricul Adrian Cioroianu, în emisiunea „Cinci minte de istorie“, de la postul public de televiziune.

Imnul socialist: Trei culori cunosc pe lume

Trei culori cunosc pe lume,
Amintind de-un brav popor,
Ce-i viteaz, cu vechi renume,
În luptă triumfător.
Multe secole luptară
Străbunii noştri eroi,
Să trăim stăpîni în ţară,
Ziditori ai lumii noi.
Roşu, galben şi albastru
Este-al nostru tricolor.
Se înalţă ca un astru
Gloriosul meu popor.
Suntem un popor în lume
Strîns unit şi muncitor,
Liber, cu un nou renume
Şi un ţel cutezător.
Azi partidul ne uneşte
Şi pe plaiul românesc
Socialismul se clădeşte,
Prin elan muncitoresc.
Pentru-a patriei onoare,
Vrăjmaşii-n luptă-i zdrobim.
Cu alte neamuri sub soare,
Demn, în pace, să trăim.
Iar tu, Românie mândră,
Tot mereu să dăinuieşti
Şi în comunista eră
Ca o stea să străluceşti.

„Deşteaptă-te, române“, imnul care adoarme

În fine, în 1990 România adoptă un nou imn oficial, consacrat în Constituţia din 1991, mai vechi ca scriitură decât toatele celelalte imnuri ale ţării. „Un răsunet“, cunoscut mai bine sub denumirea „Deşteaptă-te române“, este un imn inspirat de Revoluţia de la 1848 şi a fost compus de Anton Pann, pe versurile poetului transilvănean Andrei Mureşanu, unul dintre conducătorii revoluţiei.

,,Opinia mea personală este că imnul actual, ca mesaj de simţământ şi trezire, te adoarme, spre deosebire de Franţa, Italia, Brazilia, care au imnuri scrise în perioade revoluţionare şi atunci când le asculţi te ridici instantaneu în picioare. Din acest punct de vedere, mai degrabă îmi tresaltă inima la compoziţia lui Ciprian Porumbescu“, ne mai spune profesorul de istorie focşănean Florinel Agafiţei.

Potrivit wikipedia, prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu iar după 23 august 1944, când România a trecut de partea Aliaţilor s-a cântat în mod spontan „Deşteaptă-te române“.

De menţionat că şi Republica Moldova a avut acelaşii imn între anii 1991 şi 1994.

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, iar la ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11.

Deşteaptă-te, române!

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
    
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
    
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
    
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
    
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
    
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
    
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
    
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
    
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
    
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

„După ce am schimbat cinci imnuri în 150 de ani, fie poporul român este unul nestatornic, fie istoria noastră a fost foarte agitată. Sau şi una, şi alta“, concluzionează istoricul Adrian Cioroianu.



 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: