Incredibila poveste a familiei din Rusia care a trăit peste 40 de ani în sălbăticie. Ultimul membru îşi duce şi azi traiul în taiga

Incredibila poveste a familiei din Rusia care a trăit peste 40 de ani în sălbăticie. Ultimul membru îşi duce şi azi traiul în taiga

Familia Lykov a trăit în taigaua siberiană zeci de ani

Familia Lykov a plecat în pribegie în 1936, în taigaua siberiană, şi a fost descoperită întâmplător de un grup de cercetători, în 1978.

Ştiri pe aceeaşi temă

În urmă cu 41 de ani, o descoperire făcută din întâmplare de o echipă de geologi sovietici, în urma unei expediţii, avea să facă înconjurul lumii.

Pilotul elicopterului în care se aflau cercetătorii zbura deasupra pădurii, în taigaua siberiană şi a zărit de la înălţime un aluniş. Acest lucru i s-a părut suspect, pentru că zona trebuia să fie împădurită, dar pilotul a aterizat la sol şi nu mică le-a fost mirarea tuturor să descopere în acea pustietate un adăpost, mai mult o colibă, aflată la peste 250 de kilometri de cea mai apropiată localitate.

Era un loc care nu a mai fost explorat de nimeni  până atunci iar geologii au decis să investigheze. În coliba mică şi sărăcăcioasă, cercetătorii au găsit cinci fiinţe, pe bătrânul Karp Lykov, care avea 77 de ani, dar şi copiii lui, Savin, Natalia, Dmitri şi Agafia. Geologii au aflat că soţia lui Karp, Akulina, a murit de foame cu mai bine de 15 ani în urmă.

„Înegrită de timp şi de ploaie, cabana era acoperită din toate părţile de resturile taigalei-scoarţe de copac, pari şi scânduri. Dacă nu ar fi fost ferestrele, de dimensiunea unor buzunare, nu te-ai fi gândit că acolo locuiesc oameni. Venirea noastră a fost observată”, a mărturisit în scrierile sale Galina Pismenskaia, şefa echipei de cercetători.

Geologii au aflat că familia Lykov locuieşte acolo din 1936, după ce membrii acesteia au fost persecutaţi de bolşevici, din considerente de ordin religios, aceştia fiind creştini-ortodocşi pe rit vechi. Bătrânul le-a povestit geologilor că fratele său a fost împuşcat de comunişti, acela fiind momentul când împreună cu soţia sa şi cei doi copii pe care îi aveau atunci au decis să fugă în sălbăticie, în Siberia, într-o zonă complet izolată. În ce peste 40 de ani de izolarea de lumea civilizată, cei doi soţi au mai avut încă doi copii.

Momentele trăite atunci de cercetători au fost extrem de emoţionante, în condiţiile în care, când le-au oferit de mâncare lucruri banale, pe care le aveau la îndemână, respectiv pâine, ceai, dulceaţă, au aflat de la copii că nu au văzut în viaţa lor aşa ceva, dar nici alt fel de mâncare. De altfel, cea mai grea încercare pentru ei în tot acest amar de timp a fost lupta pentru supravieţuire, cu resurse limitate. Din această cauză a murit şi stăpâna casei, care a preferat să se înfometeze pentru a-şi salva copiii. 

Pădurea era sursa lor de hrană şi mai tot timpul au trăit la limita subzistenţei, cu zile sau luni întregi de foamete. Era sărbătoare pentru ei când reuşeau să captureze un animal, la vânătoare, iar principala masă era formată din chiftele de cartofi cu secară şi seminţe de cânepă, iar vara fructele din pădure. Unul dintre băieţii familiei Lykov dobândise o rezistenţă fizică aproape incredibilă, cercetătorii aflând că iarna merge la vânătoare desculţ şi doarme nopţi la rând în zăpadă atunci când este în căutare de hrană pentru familie.

În afara părinţilor lor, cei patru copii nu au văzut vreodată şi alte chipuri, ci doar auziseră că oameni trăiesc şi în alte părţi ale lumii. Din fericire pentru ei, mama lor i-a învăţat să scrie şi să citească, singurele cărţi pe care le aveau la îndemână fiind Biblia şi Evanghelia.

Tot de la geologi, membrii familiei Lykov au aflat că în timpul izolării a existat un Al Doilea Război Mondial iar lumea a cunoscut o transformare uimitoare, în condiţiile în care omul a ajuns să păşească pe lună, informaţie pe care bătrânul Karp a refuzat să o creadă.

Deşi li s-a oferit şansa să se întoarcă într-o lume mai bună, membrii familiei Lykov au refuzat să părăsească aşezarea, dar geologii au rămas în contact cu ei. Trei ani mai târziu, trei dintre copiiii lui Karp au murit, din cauza unor probleme de sănătate, iar bătrânul Karp s-a stins din viaţă în 1988, la vârsta de 87 de ani. Singura supravieţuitoare a acestei experienţe este Agafia, care are 75 de ani şi trăieşte şi în prezent în taigaua siberiană, unde se întreţine singură.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: