Cum blestemau domnitorii în acte oficiale. Ce se invoca în cazul falsificatorilor de documente

Cum blestemau domnitorii în acte oficiale. Ce se invoca în cazul falsificatorilor de documente

Petru Rareş

Cel mai vechi document păstrat la Arhivele din Vrancea are aproape 500 de ani, de pe vremea lui Petru Rareş. Documentul este o hârtie de pergament şi conţine un act de împroprietărire.

Ştiri pe aceeaşi temă

Arhivele Naţionale - Filiala Vrancea are în conservare un document de o valoare inestimabilă, care este datat din 26 mai 1546. Adică acum 473 de ani, când pe tronul Moldovei se afla Petru Rareş, fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare, ajuns la conducere cu ajutorul micii boierimi, al târgoveţilor şi al ţăranilor liberi.

Iar documentul are legătură cu cei care l-au ajutat să ajungă pe tron, fiind vorba despre un contract încheiat între Petru Rareş şi boierul Sinea.

Petru Rareş nu făcea decât să continue o tradiţie a tatălui său, obişnuind să facă astfel de daruri ţăranilor răzeşi, dar şi boierilor care îndeplineau anumite dregătorii la curte, cum este şi cazul acestui boier Sinea.

Acesta din urmă a fost împroprietărit prin grija domnitorului cu „două părţi de selişte pe râul Putna", seliştea fiind denumirea dată în ţările române în acea perioadă locului pe care era aşezat un nou sat. Documentul sau zapisul, cum îl denumesc istoricii, are şi acum intact sigiliul domnesc rotund, de ceară roşie, lipit de pergament. El conţine trei părţi.

În prima parte, pe trei rânduri se face descrierea exactă a titulaturii domnitorului, urmată în câteva cuvinte de actul de împroprietărire pe care vrea să-l facă, de obicei astfel de gesturi fiind făcute pentru fapte deosebite de arme şi pentru suprafeţe mari de pământ.

Zapisul se încheie cu un blestem al domnitorului către cei care ar fi avut îndrăzneala să falsifice actul.

„Cine ar vrea să clintească uricul să fie blestemat de Domnul Dumnezeu şi de 318 Sfinţi Părinţi de la Niceea (n.a. Prima adunare a episcopilor din întreaga Biserică, în anul 325, a rămas în istorie ca un model privind adoptarea deciziilor majore care privesc dreapta credinţă şi unitatea Bisericii. La acest Sinod au fost combătute ereziile vremii)”, scrie printre altele în document.

Istoricii spun că este vorba de o formă clasică de blestem care exista în toate documentele vremii.

“Domnitorul le prezicea o soartă cruntă celor care cutezau să falsifice cuvântul său scris. Era un blestem care nu urmărea consecinţe materiale pentru cel împotriva căruia se îndrepta ocara, ci era invocată divinitatea din ceruri", ne spune istoricul vrâncean Florin Dîrdală.

Potrivit reprezentanţilor Arhivelor Naţionale Vrancea, actul a fost totuşi falsificat trei secole mai târziu, prin schimbarea numelor satelor, contrafacerea fiind ulterior înlăturată de restauratori.

Zapisul poate fi consultat la sala de arhivă de către toţi cei pasionaţi de studiul documentelor vechi.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: