Ce spuneau străinii acum câteva secole despre oraşele-surori despărţite de un râu. Cine le-a unit

Borna de hotar dingtre cele două orăşele

Cercetătorii vrânceni au găsit în studiul lor referiri făcute de călători străini, care confirmă această realitate istorică a Focşaniului împărţit în două.

Până pe 6 iulie 1862, Focşaniul era un mic târg de graniţă, împărţit în două, Focşani-Moldova şi Focşani-Muntenia, Ele aparţineau politic şi administrativ, la rândul lor, de două Principate Române, Moldova şi Valahia. Practic, Focşani-Moldova era reşedinţă a judeţului Putna, în vreme ce Focşanii-Muntenia aparţinea judeţului Râmnicu Sărat.

Cu mult înainte însă, vreo două secole, oraşul de azi era o aşezare rurală, dar care a evoluat treptat spre statutul de târg. Cea mai veche relatare a unui străin despre Focşani aparţine lui Henry Cavendish, care în 1589, pe data de 16 iulie, în timp ce se afla cu suita sa prin zonă, s-a oprit să servească masa. “Sat prin care trece un râuleţ care desparte Ţara Românească de Moldova”, scria englezul.

În secolul al XVII-lea, ştirile despre Focşani sunt şi mai numeroase, pentru că târgul devenise o aşezare care se dezvolta economic.

Călătorul Paul de Alep, cronicar şi cleric ortodox sirian din secolul al XVII-lea, venit la Focşani pe 21 octombrie 1653, scria că “Focşani este un oraş mare şi era ultimul punct de la graniţa Moldovei”. Alep a rămas atunci la Focşani 31 de zile.

Un alt călător, Evlia Celebi, consemnează după 1660 că aici era locul de întâlnire al negustorilor din diferite zone cu ocazia  bâlciurilor care aveau loc o dată pe an vara în Focşanii Munteni şi toamna în Focşanii Moldoveni: “Peste o sută de mii de oameni cu căciuli negre şi de postav de diferite culori, veniţi cu mărfuri din cele patru unghiuri, ridică la marginea oraşului mii şi mii de dughene din nuiele, din corturi şi din covoare. Erau două oraşe-centre comerciale”, potrivit lui Celebi.

Oraşul cu 500 de dughene

Acelaşi Celebi nota că viaţa economică era deosebit de intensă, apreciind că în oraş erau 500 de dughene în care se vindeau mărfuri şi în care se găseau lucruri cusute cu fir de aur. O mărturie importantă de la 1772 aparţine medicului rus Gustav Orraeus, prezent cu suita la un congres la Focşani. El spunea că în oraş era epidemie de ciumă şi spre evitarea molipsirii locuitorii aceştia „se refugiau în munţi sau în conace, fixând străji înarmate ce interziceau, prin împuşcături, apropierea străinilor”. La 1789, geologul austriac a văzut, în timpul războiului ruso-turc, urmările confruntării militare: “Un Focşani în flăcări ca şi alte localităţi de altfel ce aveau să fie greu încercate”.

În 1822, căpitanul austriac Radisits raporta superiorilor că Focşaniul era împărţit în două de râul Milcov, partea cea mai frumoasă aparţinând Moldovei şi numărând 270 de case.

În 1829, în Focşani bântuia o ciumă violentă care a răpus o treime din populaţia ce număra pe atunci 2.000 de oameni, după cum consemna scriitorul rus Mihailovski-Danilevski, care a ocolit oraşul.

Focşaniul a fost vizitat în 1839 şi de doi clerici scoţieni, Andrew Bonar şi Robert Mc. Cheyne, care notau că era “un oraş aşezat printre pomi”, “împodobit cu clopotniţe de tinichea strălucitoare”. Oraşul avea  şi un hotel, cu numele “Hotel de France”, patronat de un spaniol, iar la graniţă erau soldaţi de pază care nu ştiau carte. În oraş trăiau 60 de familii de evrei polonezi care aveau două sinagoge şi patru profesori plătiţi pentru a le asigura educaţia copiilor.

În 1842, sârbul Vuici a constatat că oraşul are 2.000 de case şi vrei 9.000 de locuitori, majoritatea români, dar şi foarte mulţi evrei. După N. Steke, Focşaniul avea la 1850 în jur de 25.000 de locuitori. Până la Unirea Principatelor Române, la 1859, mai reţinem mărturia lui V. Appert, care la 1854 nota că în oraş este o şcoală de băieţi cu 22 de elevi şi un spital creat la 1843, cu 24 de paturi.

După 1859, oraşul intră pe alte coordonate, prin unirea celor două târguri despărţite de râul Milcov, respectiv Focşani Moldova şi Focşani Muntenia, creându-se alte perspective de dezvoltare.

Pe 6 iulie 1862, domnitorul Al. I. Cuza a emis Decretul de unificare a oraşului Focşani, care stipula printre altele că „ambele părţi ale oraşului Focşani, de dincoace şi de dincolo de Milcov, vor forma în viitor un singur oraş, care va fi reşedinţa judeţului Putna”.

Vestea  a fost primită extraordinar de focşănenii de o parte şi de alta a Milcovului, care s-au adunat la piatra de hotar şi au dărâmat-o şi au şters-o practic de pe harţa ţării.