Un medic român explică adevăratul rost al urgenţei la spital: „Nu este tiki-taka medicinei, ci portarul. Sunt cei care scot de pe linia porţii“
0
Constantin Cucu, medic primar de endocrinologie la Institutul Parhon din Bucureşti şi asistent universitar la UMF „Carol Davila”, a postat pe Facebook un mesaj în care comentează aşteptările celor care ajung la unitatea de primiri urgenţe a unui spital.
Medicul Constantin Cucu a postat pe contul personal de Facebook un mesaj în care explică plastic de ce pacienţii nu ar trebui să abuzeze de dreptul de a fi consultaţi la urgenţă. Doctorul endocrinolog opinează, în acelaşi timp, despre ce ar putea fi schimbat pentru care sistemul de medicină de urgenţă să devină performant şi în România.
Redăm, mai jos, postarea medicului Constantin Cucu:
„O parte din cei pe care îi consult îmi relevă, atunci când le fac istoricul, despre faptul că, pentru cutare sau cutare suferinţă, au fost la Urgenţe.
Că s-au simţit ameţiţi, au chemat salvarea, au fost duşi la Urgenţe, li s-au făcut "toate analizele" şi, totuşi, ei acum nu se simt bine.
O fi de la tiroidă, domnul doctor?
Aşa că simt că ar trebui făcute câteva precizări.
1. "Urgenţă" nu este orice simptom sau disconfort, fie el la tine care eşti, clar, cetăţean român deci, indiscutabil, o persoană cu prioritate. Nemaivorbind de nevastă sau copil. Urgenţe, de fapt, sunt suflarea grea (adică sufocarea cu albăstreală, nu ţâfna) , pierderea conştiinţei, lipsa de aer, durerea în piept, febra peste 40 de grade, paralizia, văzutul de spiriduşi dansând la geam şi alte câteva.
Restul sunt boli, instalate mai mult sau mai puţin acut, care ar necesita uneori, ce este drept, consultarea rapidă a unui medic dar nu neapărat blocarea unui sistem de gardă.
Medicii de familie ar trebui să fie cei care vin în după masă sau în noapte să vadă astfel de suferinţe şi să dea tratament, trimitere a doua zi sau trimitere de urgenţă.
Plătiţi, fireşte, pentru asta, că nu spune în jurământul lui Hipocrat că trebuie să consulţi gratis.
Plătiţi de hoţii de la CNAS, desigur, nu şpăguiţi, cu o sumă care să justifice să te ridici de pe nevastă ca să îl consulţi în regim de semiurgenţă pe unul sau pe altul.
Desigur că cei care au hotărât că masa unui pacient internat este 10 lei pe zi nu plătesc genul ăsta de servicii medicale.
Moartea unuia sau altuia la camera de gardă este, în acest context, şi vina lor.
2. La "Urgenţe" nu ţi se face mare lucru. Ţi se asigură respiraţia, pulsul şi, dacă nu ai nevoie de intubare, de electroşocuri sau de altceva dramatic sau urgent, eşti trimis acasă. Nu este tiki taka a medicinei, ci portarul. Sunt cei care scot de pe linia porţii.
Dacă ai mentalitatea că trebuie să mergi la "Urgenţe", să spui că eşti cetăţean suferind, că mori, că suni la TV dacă nu te vede cineva imediat, că trebuie să fii luat primul este OK, la noi.
Că proştii şi mai ales proştii din presă la noi sunt pe acolo, gata să filmeze şi să dea pe post ce au mai făcut şpăgarii.
Dar în esenţa ta eşti doar un nesimţit închipuit, care pierde timpul vital al altuia grav bolnav doar ca să i se ia temperatura, pulsul, eventual să i se facă un CT inutil şi, poate, să i se bage un binemeritat deget în c...
Dar nu vei pleca de acolo mai sănătos pentru că, de fapt, ai nevoie de un medic bun, care să o ia pe urma simptomelor tale spre diagnostic, şi nu de intubare.
Înţeleg că e greu, de obicei, de ajuns la acel medic bun. Nu din cauza şpagei ci din cauză că medicii buni fie au plecat, fie sunt prea puţini, fie consultă idioţi care se consideră urgenţe prin camerele de gardă.
Că veni vorba de şpagă, problema nr. 1 a sistemului în minţile slabe. Voi chiar credeţi că şpaga îl face pe prost deştept sau că lipsa ei face deşteptul prost? Crezi că dacă îi dublezi salariul lui Alibec sare mai tare la cap? Că dacă îi dai onorariul mai mare lui Guţă cântă mai bine?
Problema nu este şpaga, ci prostia. Prea multor proşti li se dau şpăgi prea mari, din păcate nu doar în medicină, şi asta face de fapt şpaga intolerabilă.
3. Ar trebui medici de familie care să selecteze simptomele acut apărute, ca să definească urgenţele şi să trateze non urgenţele. Ar trebui specialişti deştepţi, neizgoniţi de sistem, bine plătiţi şi bine dotaţi ca să facă medicină. Să descopere boli înainte de a deveni urgenţe. Să vindece oamenii cât să nu aibă nevoie de salvare.
Dar ar trebui şi mai mulţi urgentişti. Mai ales acum că toată lumea consideră că medicina, de fapt, sunt doar urgenţele fie şi numai pentru că fiecare român este, din naştere, prioritar“.
O femeie e 70 de ani a murit după 16 ore de stat la Urgenţa Spitalului Clinic Judeţean Constanţa.
La ora 7.30, în dimineaţa de sâmbătă, 1 februarie, Viorica Popa a fost adusă cu ambulanţa la Urgenţă. Femeia era cardiacă şi respira greu de 3 zile. A fost încadrată ca pacient de Cod Verde, însemnând „Urgent“. Soţul ei a stat în sala de aşteptare, iar la ora 12 a cerut să o vadă, în saloanele UPU. „Începuse să transpire, avea mâinile reci. Nu avea nici un diagnostic pus. A stat pe un scaun cu rotile de la ora 8.00, apoi pe o targă, cu alţi 4-5 pacienţi. Pe targă nu a stat prea mult deoarece erau prea mulţi pacienţi. Au mutat-o pe un scaun. Acel scaun nu putea fi rabatat“, povesteşte Ilie Popa, acum văduv.
Fiul lor a ajuns la spital seara, la ora 19. „Mama era pe un scaun mobil cu care se transportă pacienţii. Era în salonul de aşteptare, lângă medicii care completează documente. Avea ochii roşii, umflaţi, cianoză la ochi, respiraţie greoaie. Cădea de pe scaun, o mai susţineam eu de umeri. Imaginile video pot dovedi asta“, declară fiul, Constantin Popa.
Pulsul femeii scădea încontinuu, de la 12 ajunge la 10. „Am cerut unei asistente să repornească aparatul EKG, deoarece îi căzuse un senzor. A dat din umeri şi a mers mai departe. Toţi medicii au venit la final, în camera de resuscitare. Erau 9 medici acolo. Atunci au venit, până atunci nu au fost prezenţi“, spune bărbatul.
La ora 21.50, Viorica Popa a fost declarată decedată. Cauzele decesului, conform certificatului medical constatator: insuficienţă cardio-respiratorie acută, hidropneumotorax drept, pneumopatie acută, emfizem pulmonar rupt şi cardiopatie cronică. Familia contestă încadrarea pacientei la Cod Verde, deşi starea ei era foarte gravă şi necesita intervenţie de Cod Galben, având risc de agravare rapidă – ceea ce s-a dovedit, ajungându-se chiar la Cod Roşu, de resuscitare. „Este o catastrofă a sistemului medical, în special a medicului care a fost de gardă, un medic stagiar. Se va muri în continuare dacă doctoriţa mai practică această meserie. Nu s-a ţinut cont de starea pacientei, s-a ţinut cont de sistemul de cunoştinţe sau pile care dau prioritate anumitor bolnavi. I-au făcut doar nişte calmante, nicidecum un tratament care să-i fie benefic. Soţia mea putea fi salvată“, crede Ilie Popa.
Spitalul arată că pacienta a fost consultată la ora 8.07 de medicul urgentist, i s-au făcut analize uzuale (EKG, sânge, radiografie) şi i s-a făcut tratament cu ser fiziologic. La ora 10 a urmat consultul de boli interne, apoi unul cardiologic la ora 11.10, fiecare medic cerând analize suplimentare. „Trebuie să facă şi un computer tomograf“, au zis doctorii la ora 12.06. Au trecut aproape 8 ore până când bolnava a intrat la CT, într-o stare vizibil degradată. „Au fost 8 solicitări de Cod Roşu pentru CT, 11 de Cod Galben şi 4 de Cod Verde în acest interval“, se justifică spitalul.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
