Miliţienii-eroi şi aventurile lor romanţate. Cum a reuşit gruparea Arsenescu-Arnăuţoiu să ucidă mai mulţi securişti pe un traseu turistic

Miliţienii-eroi şi aventurile lor romanţate. Cum a reuşit gruparea Arsenescu-Arnăuţoiu să ucidă mai mulţi securişti pe un traseu turistic

Gruparea lui Toma Arnăuţoiu

În anul 1968, din ordinul preşedintelui Consiliului Securităţii Statului, Ion Stănescu, a cerut în teritoriu rapoarte privind faptele de luptă eroice ale securiştilor pentru a fi trecuţi în cartea de onoare, ce se va păstra la cabinetul preşedintelui. Din fiecare judeţ au ales câţiva „eroi“ care au murit în lupta cu „duşmanii poporului“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Iată câteva dintre rapoartele păstrate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii:
„În noaptea de 16/ 17 iulie 1956, teroriştii Şerban Ion şi Voican Ion, constituiţi într-o bandă, au atacat în comuna Mioarele judeţul Argeş pe sergentul major de miliţie Gavrilă Dumitru, şeful postului, în timp ce se afla în patrulare, cu focuri de armă, lovituri de pistol şi cuţit în cap şi spate, după care l-au dezarmat“. 
 
„La data de 19 iunie 1949, membrii bandei teroriste Arsenescu-Arnăuţoiu, respectiv teroriştii Arsenescu Gheorghe, Arnăuţoiu Toma, Chirca Ion, Arnăuţoiu Petre şi Benone Milea, au asasinat în mod bestial, la domiciliul numitului Arnăuţoiu Ion din comuna Nucşoara judeţul Argeş pe plutonierul de securitate Apăvăloaie Constantin şi sergentul major din cadrul trupelor de securitate Lungu Florea, care se aflau în urmărirea teroriştilor de mai sus. Prin uşa camerei în care se aflau, bandiţii au deschis foc, împuşcând pe cei doi subofiţeri. Ieşind din camera în care se ascundeau şi văzând pe Apăvăloaie şi Lungu că nu au murit, i-au străpuns cu baionele, reuşind să scape de încercuire şi să fugă în munţi. 

În ura lor faţă de cetăţenii care desfăşurau activitate susţinută în vederea aplicării hotărârilor partidului şi guvernului, la 20 iulie 1950, în urma unor informaţii prealabile, membrii bandei teroriste Arsenescu-Arnăuţoiu au atacat mişeleşte un grup de persoane care se deplasau în munţi în vederea unor interese obşteşti, împrejurare în care au împuşcat mortal pe Banu Gheorghe, zis Darie, şi au rănit grav pe Bercescu Ion, ambii membri ai Partidului Comunist Român, domiciliaţi în comuna Nucşoara. 
 
În scurt timp, la 7 august 1950, membrii aceleiaşi bande au asasinat în munţi, pe valea râului Vîlsan, pe lt. Maj. De miliţie Ghiţă Alexandru şi caporalul Băloiu, care împreună cu alţi cetăţeni se aflau în urmărirea lor. În această împrejurare, lt. Col. maj. Ghiţă Alexandru şi caporalul Băloiu au rănit grav pe Jubleanu Constantin, unul dintre cei mai feroce terorişti, dar care a reuşit să fugă datorită sprijinului dat de ceilalţi bandiţi.

La data de 2 septembrie 1950, teroriştii Arnăuţoiu Toma, Arnăuţoiu Petre, Marinescu Ion şi Jubleanu Constantin au atacat cu armele un grup de persoane pe traseul turistic Sîmbăta-Moldoveanu, în punctul numit Piscul Călăşescului, asasinând în mod bestial un număr de patru persoane şi anume: plutonier de securitate Băiş Ghervase, Neniu Petre, muncitor, membru PCR, pe inginerul Venţer Teodor şi pe studenta Tiron Maria. După ce i-au asasinat, teroriştii i-au jefuit de obiectele pe care le aveau asupra lor, i-au dezbrăcat şi apoi au fugit, ascunzându-se la unul din bordeele pe care îl aveau în munţi. 
Studenta Tiron Maria, fiind numai rănită, a fost, în cele din urmă, împuşcată mortal cu gloanţe în inimă şi în cap“.  
 
„Într-o noapte cu multe stele, a murit eroic“
 
Unele rapoarte sunt poetice. Iată cum era descrisă moartea eroică a unui plutonier ucis: „Priveam cu drag la lanurile bogate ale colectiviştilor, la feţele lor ce radiau de bucuria vieţii noi şi fericite, care pulsează din plin pe aceste meleaguri. Acesta este satul unde a luptat eroic Bulz Sabin. După ce amurgul a ars mistuit în coama pădurilor din vârful dealurilor ce se profilau în zare, am ieşit din grădina casei de unde pornise infractorul. Din fânul cosit de curând, admiram licărul jucăuş al stelelor. De alături, din iarbă, greierii cântă romanţe monotone.  Într-o noapte ca asta, cu multe stele, a căzut plutonierul Bulz. Avea numai 24 de ani. Ca fiecare tânăr, şi-a făurit visuri minunate pentru viitor. Ca şi ceilalţi de o vârstă cu el, năzuia spre o culme înaltă, voia să fie folositor patriei noastre socialiste. 

Tot securistul îşi imaginează ce a simţit Bulz când a murit împuşcat: bulz simţi o durere în piept, dar îşi frânse durerea. Luă linia de ochire şi descărcă automatul. Se auzi un strigăt puternic. Banditul fusese lovit. Bulz încercă să privească spre coama dealului, dar parcă o ceaţă deasă i s-ar fi aşternut înaintea ochilor. Căldura din piept îl chinuia cumplit. Cu o ultimă sforţare reuşi să rupă doi nasturi de la veston şi întoarse capul spre tovarăşii săi. Dar nu-i mai văzu. Întunericul biruise. Îşi plecă capul în piept şi îşi înfipse mâinile în pământ“. Mi-am aruncat ochii spre dealul unde luptase el. Pe cer, stelele luceau viu, amintind parcă, prin strălucirea lor, de ochii mereu limpezi ai eroului“.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: