Istoria unei fotografii-simbol a Revoluţiei din ’89: „Copiii noştri vor fi liberi“
0Doi tineri cu o pancartă pe care scrie „Copiii noştri vor fi liberi“ reprezintă una dintre imaginile-simbol ale Revoluţiei din Decembrie 1989. Fotografia a fost surprinsă în Bucureştiul acelor zile, când România îşi trăia primele ore de libertate.
În acea fotografie din Decembrie 1989, cei doi tineri se uită în zare, în direcţii opuse.
Privirea lor, felul în care scrutau orizontul, necunoscutul şi descătuşarea care pluteau în aer, speranţa care înlocuia îndoiala - şi mai ales mesajul, acel mesaj scris cu litere de-o şchioapă pe hârtie, „Copiii noştri vor fi liberi“, au fost un puternic reazem pentru români atunci când încrederea în sensul Revoluţiei se clătina.
La 30 ani de la acea fotografie, protagoniştii Octavian Fărcăşanu şi Bogdan Chiru au decis să refacă imaginea de la Revoluţie, cu mesajul puţin schimbat. Ambii au emigrat cu familiile în America, la mijlocul anilor ’90. Octav trăieşte în SUA, iar Bogdan - în Canada. Cei doi s-au pozat la fel ca atunci, numai că pancarta lor s-a modificat; pe ea scrie acum: „Copiii noştri sunt destul de liberi“.
Atunci şi acum. Octav şi Bogdan Sursa La Blouse Roumaine
Unul dintre copiii lor, fiul lui Bogdan, Ştefan Chiru (24 ani) este cel care a transmis poza cea nouă Andreei Diana Tănăsescu, fondatoarea comunităţii La Blouse Roumaine, un puternic promotor al identităţii naţionale. Ştefan avea doar câteva luni atunci când părinţii lui au decis să părăsească România.
„A fost un moment foarte emoţionant şi important pentru mine. Când am descoperit că Ştefan, unul din copiii liberi ai Revoluţiei din 1989, urmăreşte <La blouse roumaine> pe Instagram, am avut un sentiment de împlinire extraordinar. Am simţit, că oriunde ne-am afla, oricât de complicată sau nu este existenţa noastră, înaintăm împreună în istorie cu visul regăsirii în faţă, cu un ideal şi o poveste despre cine suntem, cine am fost şi cine vom putea fi. Şi în tot acest proces mi-am asumat şi eu, ca om, o parte din evoluţia lui. Am simţit că nu sunt în zadar sacrificiile, greutăţile, umilinţele, greşelile, încercările... Am simţit că poţi inspira, că poţi schimba, în ciuda eternului "nu se poate face nimic".
Astfel că atunci când Ştefan ne-a scris, am rămas fără grai... Mi-am zis: <Am găsit ‘Copiii liberi’>. Este foarte implicat, vorbeşte bine româneşte. Pe mine m-a marcat mult felul în care el ne urmăreşte pe Instagram, cum este cuprins de spiritul comunităţii. M-a ajutat să înţeleg la ce foloseşte munca mea. Ştefan îşi caută acum o cămaşă tradiţională românească. <Eu poate am crescut în Canada, dar România are un loc special în inima mea>, spune el. Educaţia pe care i-au dat-o părinţii este incredibilă. Mulţumesc, Ştefan, mulţumesc familiei tale şi celor care acum 30 de ani au pus visul unei naţiuni înaintea fricii, a gloanţelor şi a morţii. Promit să îl ducem mai departe. Este, de fapt, un crez: România pentru viaţă, România pentru totdeauna, #România forever!“, a declarat Andreea Diana Tănăsescu.
Cine a conceput mesajul despre „copiii liberi“
În exclusivitate pentru „Adevărul“, Ştefan a vorbit despre familia sa şi despre acea fotografie celebră de la Revoluţie. Cu ajutorul părinţilor săi, el a reconstituit momentul în care a fost făcut instantaneul.
„Mama mea, Oana, a conceput şi a scris afişul şi l-a ţinut toată ziua în mână - cu excepţia unui moment când s-a aplecat să se încheie la şireturi. Atunci a fost făcută poza. Ei nu ştiau că sunt fotografiaţi. Ea a văzut poza într-un almanah în 1990 şi şi-a amintit exact în ce circumstanţe a fost făcută. A fost mândră de faptul că afişul ei a fost pozat, dar şi puţin mirată că fotograful l-a pozat pe tata. Ei erau la televiziune atunci, când îi chema să se ducă acolo, în 23 decembrie 1989“, povesteşte Ştefan.
Oana şi Bogdan Chiru, la 12 ianuarie 1990 Sursa volum „Piaţa Universităţii“
Bogdan şi Oana Chiru au trei copii (două fete şi un băiat), iar doi dintre ei s-au născut la Slobozia, oraşul unde au locuit până înainte de emigrare. Românii revin în fiecare vară acasă. „Familia mea a plecat din România în septembrie 1995. Părinţii mei îmi spuneau foarte multe poveşti despre comunism: cum stăteau la coadă la lapte cu orele… La noi acasă s-a vorbit româneşte, eram foarte expuşi la cultura română. Nouă, copiilor, ne plăceau poveştile româneşti. Când eram mai mic, în fiecare vacanţă de vară mergeam în România. Mersul în România îmi provoacă şi acum o nostalgie plăcută. România este o ţară foarte exotică. Când ajung în România, tot timpul mă gândesc ce diferit este tot faţă de Vancouver“, recunoaşte tânărul.
Ştefan, crescut în Canada, dar cel mai „român“
Pentru familia sa, acomodarea pe pământ străin a fost dificilă. Dar dacă la început a fost foarte greu, pe termen lung lucrurile s-au aşezat. Cine poate şti cum le-ar fi fost în România? „Vieţile lor sunt destul de similare“, relatează Ştefan.
Bogdan este IT-ist, iar Oana - matematiciană. Unchiul său Octav (fratele Oanei) a făcut parte din lotul României la Olimpiada Internaţională de Matematică de la Canberra (Australia) din anul 1988 – alături de Nicuşor Dan şi de Andrei Moroianu, cumnatul lui Clotilde Armand. Matematicianul Octavian Fărcăşanu a cucerit atunci medalia de argint. Prin plecarea sa, România a mai pierdut o minte strălucită, care a ales calea străinătăţii, chiar şi după Revoluţia în care ne puseserăm mari speranţe.
Soarta compensează, iar Ştefan, fiul lui Bogdan şi nepotul lui Octav, este cel mai „român“ dintre toţi – după cum îl descrie familia sa.
FOTO DREAPTA ŞI JOS: Ştefan Chiru
„Mă întreb mereu ce sunt. Eu mă consider româno-canadian. Îmi plac unele tradiţii romaneşti, îmi place foarte mult să vizitez România, vorbesc româneşte şi vreau să îi învăţ şi pe copiii mei, când o să-i am.
Dar am fost în România în vara asta şi m-am simţit deseori ca un străin. Nu ştiam care erau normele sociale, de exemplu, nu ştiam cum să intru în vorbă cu oamenii, cum să cer ajutor, cum să mă plâng, parcă îmi lipsea încrederea care o am în mod obişnuit. Oamenii păreau negativi şi nu prea doritori să ajute.
Din cauza asta, îmi era mai uşor să vorbesc în engleză cu oamenii, fiindcă atunci mă simţeam mai mult ca mine însumi şi aveam aceeaşi încredere în mine. Când vorbesc româneşte, am accent şi poate fac greşeli, aşa că mi-era teamă că oamenii o să mă judece. Singurele momente când mă simţeam confortabil să vorbesc româneşte erau la pensiuni şi hoteluri, unde statutul meu era clar“, se destăinuie Ştefan.
Noul mesaj, după 30 ani de la Revoluţie
Fotografia cea nouă, cu mesajul „Copiii noştri sunt destul de liberi“, a fost făcută la 5 iulie, anul acesta, într-una dintre rarele ocazii când familia s-a strâns laolaltă. Tot Oana a fost cea care a scris afişul. Iar „băieţii“ Octav şi Bogdan, între timp schimbaţi de trecerea anilor, au stat la poză zâmbind de data asta.
Timpul a trecut, rănile s-au mai vindecat. A apărut, din nou, speranţa. La noul afiş au contribuit toţi copiii celor două familii, care în 1989 nu se născuseră. Ştefan i-a rugat pe ai lui să-l lase să facă publică fotografia. „Copiii liberi“ ai României mai au de muncit până să-şi câştige libertatea deplină, dar el se simte „destul de liber“. „Sunt în general destul de optimist despre viitor şi aş vrea să fac ceva bun pe lume“, mărturiseşte românul din Canada.
Deocamdată a rămas foarte impresionat de ce locuri a văzut în România: Timişoara, Sibiu, Braşov, Sighişoara. Are multe fotografii făcute în expediţiile sale, cu locuri din oraşe, clădiri istorice, poieni de munte şi natură uluitor de frumoasă. Ştefan îşi va descoperi ţara natală într-o călătorie iniţiatică pe care are de gând să o facă, pe parcurs. Va învăţa astfel să comunice cu oamenii de aici care au supravieţuit dezamăgirilor.
E o lecţie în toate: românii rămaşi învaţă, alături de românii plecaţi, că numai împreună pot schimba România în ţara cu copii liberi, la care toţi au visat.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
