De ce le este interzis preoţilor să „deschidă cartea“. „Compromite credinţa creştină, identificând-o cu superstiţia“

De ce le este interzis preoţilor să „deschidă cartea“. „Compromite credinţa creştină, identificând-o cu superstiţia“

Evanghelie                                                                                    FOTO: Arhiva Adevărul

Mulţi credincioşi, în momente grele din viaţă, apelează la anumiţi preoţi care ar putea să le „citească” viitorul. Una dintre practicile răspândite este cea a „deschisului cărţii”.

Biserica Ortodoxă atrage atenţia credincioşilor care apelează la astfel de practici că ele nu se regăsesc în ritualul slujbelor religioase, iar preoţii care fac aşa ceva greşesc grav, fiind asimilaţi cu vrăjitorii. Nu puţine au fost cazurile în care s-a dovedit că preotul era un simplu şarlatan care profita de naivitatea unor persoane.

Părintele Iustin Pârvu, citat pe site-ul mănăstirii Petru Vodă, spune că „atunci când omul este constrâns de judecata lui Dumnezeu, dându-i-se necazuri mai multe, el apelează la făcătorii de minuni care deschid cartea. Să ştiţi că acest tip de ajutor pe care îl dau aceşti preoţi este foarte strâns legat de practica vrăjitorească, pe care o practică vrăjitorii dintotdeauna. Omul trebuie să ştie că, dacă ajunge la astfel de preoţi ca să-şi rezolve necazurile şi face ceea ce îl învaţă ei, va avea necazuri şi mai mari decât cele cu care a venit”.

Totuşi, o deschidere a cărţii o întâlnim în rânduiala Tainei Sfântului Maslu. După ultima rugăciune şi ungere se spune că preotul care conduce soborul de 7 preoţi care oficiază Maslul ia Evanghelia şi o dă celui bolnav să o sărute şi să o deschidă. După aceea, preoţii o ţin deschisă deasupra capului credinciosului şi unul dintre preoţi citeşte cea de-a opta rugăciune, după care se face miruirea.

Explicaţia teologică a ritualului constă în aceea că Evanghelia este Cuvântul lui Dumnezeu, iar punerea ei pe capul bolnavului simbolizează punerea mâinii lui Dumnezeu peste el. „Nu pun mâna mea cea păcătoasă peste capul celui ce a venit la tine cu credinţă, ci pun mana Ta cea puternică şi tare, ce se află în această Sfântă Evanghelie”, se arată chiar în textul rugăciunii.

Dar acest ritual din cadrul Maslului nu are nimic în comun şi nici nu poate fi folosit fundament pentru „deschisul cărţii”  care constă în ghicirea şi interpretare viitorului.

„Ceea ce este şi mai grav şi condamnabil este faptul că asemenea deschideri au început să fie solicitate şi să se practice nu numai la Taina Sfântului Maslu, ci în orice altă ocazie şi cu alte cărţi, cum ar fi colecţii de canoane şi legi bisericeşti sau pravile, între care pidalionul joacă un rol important. Dar orice carte s-ar folosi şi indiferent cine şi pentru ce solicită o asemenea practică, ea rămâne o inovaţie gravă liturgică”, spune preotul profesor Nicolae Necula în volumul „Biserică şi cult”.

Părintele Necula arată şi cele două motive pentru care practica deschiderii unor cărţi de cult este o inovaţie gravă. În primul rând, se introduce în ritualul Bisericii o practică ce nu se regăseşte în cărţile de cult şi care este contrară regulilor. În al doilea rând, „o asemenea practică compromite credinţa creştină, identificând-o cu superstiţia pentru că i se cere preotului ca, în funcţie de conţinutul textului şi culoarea vignetelor, să facă pronosticuri şi să ofere răspuns solicitărilor.”

Sfinţii părinţi atrag atenţia celor care invocă faptul că aceste practici nu folosesc decât numele lui Dumnezeu şi rugăciuni că la fel se întâmplă şi în cazul vrăjitoarelor. „Partea cea mai înspăimântătoare a înşelăciunii este că, sfătuindu-te şi cerându-ţi noi să te îndepărtezi de ele, crezând că te aperi zici: «Femeia aceasta nu face decât să spună descântece şi este creştină, pentru că nu rosteşte altceva decât numele lui Dumnezeu». Uite, pentru asta o urăsc în primul rând şi mă întorc cu scârbă de la ea, fiindcă se foloseşte de numele lui Dumnezeu ca să-l hulească. Spunând că e creştină face ce fac şi idolatrii” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Cei care solicită unui preot să le „deschidă cartea” fac dovada unei credinţe slabe, subliniază duhovnicul Iustin Pârvu, iar preotul care face astfel de lucruri este un iresponsabil.

Pe aceeaşi temă:

Care sunt cele 9 porunci bisericeşti. De ce trebuie să-i „cinstim” pe slujitorii Domnului

Papa Francisc, simpatizat de România Ortodoxă. „Un creştin umil, fără telefon şi internet, cu o mare slăbiciune pentru nevoiaşi“




 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: