Cum a fost realizată prima hartă românească a Dunării. Până în 1882, navele foloseau traseul marcat de ruşi
0Un ilustru maior de marină şi-a dat seama de necesitatea de a avea o hartă proprie a Dunării pentru ca navele să circule în condiţii de siguranţă pe fluviu.
Până în anul 1882 navele româneşti foloseau pentru navigaţia pe Dunăre traseele întocmite de specialişti ruşi şi hărţile marine întocmite de englezi, conform Direcţiei Hidrografice Maritime.
Odată cu creşterea prezenţei navelor militare pe Dunăre şi înfiinţarea Şcolii Copiilor de Marină s-a simţit nevoia întocmirii şi folosirii unor documente româneşti.
În acest sens, maiorul de marină Mihail Drăghicescu, ajuns Şef de Stat Major al Flotilei, a ordonat ca pe timpul marşurilor de instrucţie pe Dunăre şi executării practicii elevilor la bordul bastimentelor româneşti, să se execute măsurători pe Dunăre, pentru a se cunoaşte cu precizie şenalul navigabil şi obstacolele de navigaţie existente.
Astfel, în anii 1882 şi 1883, echipajele şi practicanţii ambarcaţi pe navele „Fulgerul“ şi „Lebăda“ au adunat un bogat material care a dus la întocmirea primei hărţi româneşti a Dunării.
Această hartă a fost reprodusă la scara 1:28 000 în anul 1895, fiind actualizată permanent de către echipajele navelor militare pe timpul executării marşurilor pe Dunăre. Harta a fost utilizată în condiţii foarte bune până în anul 1904. În anii 1885-1886 s-au executat primele lucrări hidrografice pe litoralul românesc al Mării Negre, în zona Sulina – Gura Portiţei de la bordul canonierei Griviţa cu scopul de a se studia posibilităţile de intrare în lacul Razelm.
Prima hartă a coastei româneşti a Mării Negre poartă semnătura comandorului Alexandru Cătuneanu, cel care a coordonat toate măsurătorile care au dus la întocmirea ei. După harta realizată în secolul al XIX-lea s-a navigat până în anul 1952.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
