Cum a ajuns Dobrogea în stăpânirea României după 500 de ani de posesiune otomană. Marele compromis al românilor
0Pentru a-şi câştiga independenţa şi teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, România a intrat în Războiul Ruso-Turc de la 1877, penultimul din seria confruntărilor seculare dintre cele două mari imperii.
Războiul de Independenţă din 1877 a readus Dobrogea la sânul României, după aproape 500 ani de stăpânire otomană neîntreruptă.
Pentru cucerirea teritoriului dintre Dunăre şi Marea Neagră, în contextul câştigării statutului de stat independent, România vasală Imperiului Otoman s-a pliat astfel, în lupta armată, pe conflictul existent de secole între cele două mari imperii, în care ţara noastră s-a aflat mereu la mijloc: Imperiul Rus şi Imperiul Otoman.
Războiul ruso-turc, izbucnit la 24 aprilie 1877 şi încheiat la 3 martie 1878, a fost penultimul din lungul şir de confruntări armate între imperiile Rus şi Otoman.
Pentru supremaţia în Balcani şi în Marea Neagră, rivalitatea ruso-turcă a început în anul 1568 şi avea să ţină până în 1918. Sesizând oportunitatea de a scăpa de turci, cu un militar neamţ - Regele Carol I - instalat pe tronul său, România decide să se alăture Rusiei în conflictul împotriva Turciei, pentru a o îndepărta de la dominaţie.
La 4 aprilie 1877, statul român permite trupelor ruseşti să pătrundă pe teritoriul său pentru a înainta către linia Dunării, spre Bulgaria. La 9 mai 1877, România îşi proclamă independenţa, redirecţionează către armată plata tributului pentru Înalta Poartă şi se înrolează pe front.
Cu 38.000 oameni şi 108 tunuri, Armata română atacă şi cucereşte, împreună cu Armata rusă, redutele otomane de dincolo de Dunăre: Griviţa, Rahova, Plevna.
Griviţa a fost locul unde armata română a suferit cele mai mari pierderi. În cinstea ostaşilor români, Regele Carol I comandă construirea unui mausoleu, în anul 1902. În osuarul de la Griviţa sunt depuse osemintele a 1.300 eroi români, fiind considerat cel mai mare edificiu comemorativ din străinătate dedicat eroilor români.
După înfrângeri zdrobitoare suferite de la adversari ruşi şi români, Turcia este silită să încheie Tratatul de pace de la San Stefano, la 19 februarie 1878, consfinţit apoi de Tratatul de la Berlin. România devine stat independent, recunoscut oficial de fostul stat suzeran. Mai mult, Dobrogea revine patriei-mamă, fiind ultimul pas înainte de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Istoria unei date memorabile
Era 14 noiembrie 1878, când Regele Carol I lansa două proclamaţii fundamentale pentru România. Una era adresată celor mai noi cetăţeni români: dobrogenii. Proclamaţia Domnitorului României către dobrogeni a fost tipărită în limbile română, turcă, greacă şi bulgară, fiind răspândită în foi volante, pe întreg teritoriul dobrogean. Cealaltă proclamaţie era destinată Armatei Române.
Iată aşadar cum sunau cele două proclamaţii, aşa cum au fost scrise de Mihail Kogălniceanu şi rostite de Regele Carol I în ziua care a readus Dobrogea la sânul patriei-mamă.
Proclamaţia Domnitorului României către dobrogeni
„Locuitori de orice naţionalitate şi religie,
Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrara, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă.
Armata româna, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire.
Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituţională, va primi o organizaţiune definitivă care va ţine seama de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornice poziţia voastră cetăţenească.
Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră“.
Proclamaţia către Armata Română
„Soldaţi!
Puterile Mari europene, prin Tratatul de la Berlin, au unit cu România Dobrogea, această veche posesiune a părinţilor noştri de mai înainte.
Azi veţi pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc! Însă acum veţi merge în Dobrogea, nu în calitate de cuceritori, ci de amici, ca fraţi al locuitorilor, care de azi înainte sunt concetăţenii noştri.
Soldaţi! În această nouă Românie veţi găsi o populaţie care în cea mai mare parte este deja românească. Însă veţi găsi şi locuitori de alt neam şi alte credinţe. Toţi aceştia, care devin membri ai Statului român, au aceleaşi drepturi la protecţiunea şi la dragostea voastră...
Aşadar, drum bun soldaţi şi Dumnezeu să vă aibă în pază.
Gândul meu vă însoţeşte neîntrerupt. Trăiască România!“
Mărgăritarul Coroanei României
În acea zi de 14 noiembrie 1878, trupele române au trecut Dunărea pe la Brăila înaintând spre Tulcea, ce era sangeacul (capitala) paşalâcului Dobrogea. La 23 noiembrie 1878, trupele au ajuns la Constanţa, luând în stăpânire total regiunea denumită California României.
„Data de 14 noiembrie se înscrie în patrimoniul momentelor fundamentale din existenţa României moderne. La 14 noiembrie 1878, autorităţile civile şi militare româneşti au intrat în Dobrogea, urmare a participării României la Războiul de Independenţă şi a hotărârilor Congresului de Pace de la Berlin. Era a doua etapă - revenirea Dobrogei la statul român - din drumul către reconstrucţie naţională, început la 24 ianuarie 1859 şi încheiat în anul 1918“, arată profesorii de la Facultatea de Istorie de la Universitatea Ovidius din Constanţa.
Proclamaţiile regale, care îndeamnă la înţelegere şi respect, sunt două documente fundamentale ale căror intenţii se vor regăsi şi în legile privind Dobrogea - Legea din 1880 pentru organizarea Dobrogei sau «Constituţia Dobrogei», cum o numea Kogălniceanu, şi Legea pentru regularea proprietăţii imobiliare în Dobrogea. Carol I continuă astfel politica lui Cuza faţă de ţinutul dintre Dunăre şi Mare, pe care îl considera «mărgăritar al Coroanei României».
Regele Carol I îşi dorise mult Dobrogea, cu riscul pierderii în urma Războiului de Independenţă de la 1877 a Basarabiei de sud, cu judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad. Era conştient că regiunea va aduce ţării un avantaj strategic şi economic de primă mână: ieşirea la Marea Neagră. Şi mai ştia că o Românie modernă nu se poate construi fără un port la Marea Neagră, fără un pod maiestuos peste Dunăre şi fără un oraş comercial care să valorifice zestrea naturală a litoralului.
Pe aceeaşi temă:
Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav
Ziua în care Dobrogea a intrat în harta României. Domnitorii ţării au numit-o Mărgăritarul Coroanei
Se încarcă comentariile...
