Video VIDEO Eroi anticomunişti, tulburaţi şi în mormânt de preotul văr cu primarul Boc. Nepotul lui Teodor Şuşman, partizan ucis în Apuseni: „Iartă-i, că nu ştiu ce spun!“
0
Slujba de comemorare a partizanilor anticomunişti din Grupul Şuşman, care au luptat împotriva comuniştilor în Apuseni, a fost umbrită de un gest incalificabil al preotului Teodor Boc, din localitatea clujeană Răchiţele, văr primar cu primarul Emil Boc.
Nepotul cunoscutului partizan Teodor Şuşman a vorbit cu „Adevărul“ despre cum vede astăzi nedreptăţile la care este supusă familia Şuşman. Fraţii Teodor şi Avisalon Şuşman, luptători împotriva comunismului, au murit arşi de vii într-o şură din cătunul clujean Tranişu incendiată de oamenii Securităţii în 1958. Cei doi au preferat să moară, după ani întregi de luptă prin munţi, cu arma în mână, decât să se predea.
„Am zis: «Iartă-i, că nu ştiu ce spun!» şi mi-am văzut de treaba mea în continuare, de familia mea“, spune Constantin Şuşman (57 de ani) unul dintre nepoţii celebrului luptător anticomunist din zona Apusenilor, Teodor Şuşman. Nepotul a participat sâmbătă, 1 februarie, la slujba de comemorare a 62 de ani de la uciderea violentă a ultimilor doi membri ai grupării de partizani, care a fost ţinută în comuna clujeană Răchiţele, care înglobează şi cătunul Tranişu.
Îngroziţi de descoperirile din arhive
Comuniştii i-au confiscat totul, iar Securitatea i-a omorât bunicul şi pe doi dintre fiii acestuia, iar pe ceilalţi trei fii rămaşi în viaţă i-au aruncat în puşcării, iar apoi i-au deportat. Încă din anul 2000, de când Constantin Şuşman (57 de ani) împreună cu soţia sa, Doina, au început să reconstituie ca pe un puzzle uriaş tragedia familiei Şuşman din localitatea clujeană Răchiţele s-au lovit de şicanările şi încercările de intimidare din partea preotului Teodor Boc, văr primar cu fostul premier Emil Boc, care spune că luptătorii anticomunişti au fost nişte „criminali“ şi nişte „bandiţi“.
În arhivele CNSAS şi din mărturiile oamenilor, Constantin şi Doina au aflat despre suferinţele la care le-a fost supusă familia şi s-au îngrozit. Faptul că, la zeci de ani de la căderea comunismului, mai sunt oameni care-i consideră infractori pe partizanii care au luptat în munţi cu regimul dictatorial i-a dezamăgit, dar au mers mai departe. „În viaţă timpul rezolvă totul, intervine şi uitarea, că altfel am înnebuni. Celor care sunt împotriva acestei cauze n-am nimic să le reproşez, nu le doresc decât binele, că aşa consider eu că e bine, fără ură, fără duşmănie“, spune, cu voce liniştită, bărbatul care stă cu spatele drept şi cu capul sus, păstrând ceva din postura bunicului său. Teodor Şuşman a fost supranumit „tatăl moţilor“, după ce a făcut parte în 1925 dintr-o delegaţie primită de Regele Ferdinand, ocazia cu care, conform unor mărturii ale vremii, ar fi „bătut în masa regelui pentru drepturile moţilor“.
VIDEO Constantin, nepotul partizanului Teodor Şuşman, la slujba de comemorare a Grupului Şuşman:
Atitudine creştinească
În timp ce Constantin Şuşman spune „Iartă-i, că nu ştiu ce spun!“ celor care-i ponegresc familia, preotul Teodor Boc a încercat să boicoteze slujba de comemorare a Grupului Şuşman, care a avut loc la troiţa din Răchiţele dedicată luptătorilor anticomunişti.
Invitatul special al evenimentului organizat de Clubul Monarhiştilor din Cluj, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR), Octav Bjoza, a fost sunat cu o seară înainte de a veni la Cluj de preotul Boc. „Pe la 21.30, m-a sunat de preotul ortodox Boc din satul Răchiţele şi mi-a spus că n-am ce căuta acolo, că întreaga comunitate ar fi revoltată în legătură cu evenimentul de comemorare şi ar fi indicat să nu vin. Mi s-a spus că întreaga familie Şuşman a fost o familie de beţivi şi curvari, iar bărbaţii n-au făcut nici măcar milităria. Am rămas scârbit, eu sunt ortodox, dar de asemenea preoţi mă lipsesc“, explică Octavian Bjoza, pentru „Adevărul“.
Văzând că nu are succes prin telefon, preotul Boc, aflând că Bjoza urma să se întâlnească în dimineaţa următoare cu mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuţ, s-a dus în biroul acestuia, încercând din nou să-l convingă. „Când să ajung la ÎPS Andreicuţ, la uşă era preotul Boc din Răchiţele. El ajunsese înaintea mea, ce-or fi discutat nu ştiu. Ştiu că mi-a dat o carte de-a dumnealui în care desfiinţează familia Şuşman. Cartea e plină de aberaţii, de lucruri neruşinate. Astfel, dacă în prima noapte nu am dormit de nervi după ce am vorbit cu el la telefon, în a doua nu am dormit când am văzut mizeriile din carte“, adaugă Octavian Bjoza. Mitropolitul i-ar fi dat dispoziţie preotului să nu meargă la evenimentul de comemorare, pentru a nu ieşi scandal. A fost trimis alt părinte.
„Au fost prezenţi astfel şapte preoţi greco-catolici şi unul ortodox“, spune Bjoza. El mai spune că evenimentul s-a desfăşurat în condiţii excelente: „Au venit peste 100 de oameni, am văzut oameni de 95 de ani care au urcat o pantă de 70 de grade ca să fie acolo. Am fost încântat de organizare. Nici vorbă să vină popa Boc. Îmi pare rău, dar ăştia din familia Boc au constituit rădăcinile adânci ale partidului comunist în Mărgău, Răchiţele şi împrejurimi“. Fostul deţinut politic spune că totuşi a rămas cu un gust amar: „Este incredibil că am ajuns să ponegrim adevăraţii eroi, să vorbim de rău adevăraţii eroi ai patriei. Un preot trebuie să propovăduiască liniştea, iertarea, reconcilierea, dar nu fără căinţă, că nu e posibil“.
„L-am sunat şi m-am întâlnit cu domnul Bojza, dar nu i-am spus să nu participe la eveniment, ci doar că e o problemă delicată să asociezi monarhia cu cazul Şuşman“, spune preotul Boc, în replică la amănuntele povestite de Bjoza.
Constantin Şuşman lângă o fotografie în care apare bunicul său, Teodor Şuşman.
„Îi creştea sufletul când îi spuneau oamenii «Eşti o Şuşmăniţă»”
„A fost o tentativă, nicidecum importantă, doar aburi. În ideea că, ştiţi cum e, gluma, dacă se prinde, e bine. Dar nu s-a prins, pentru că, din ce am constatat, şi pentru mine a fost o surpriză enormă, au venit mulţi oameni la această comemorare. Am rămas plăcut surprins. Deci n-am pe nimeni duşmănie, absolut“, spune Constantin Şuşman, despre incidentul cu preotul Boc.
Tatăl lui - Emilian Şuşman - a fost încarcerat doi ani şi jumătate la Cluj şi la Poarta Albă pentru „legături cu banda Şuşman“, apoi a fost deportat într-un sat din judeţul Constanţa. Deşi a fost urmărit în continuare de Securitate şi partidul comunist a încercat inclusiv s-o convingă pe mama viitoarei sale soţii să nu-şi dea fata „pe mâna banditului“, Emilian şi-a refăcut viaţa şi s-a stabilit la Cernavodă. Acolo trăieşte şi Constantin cu familia sa – soţia şi cele trei fete.
„Fiica mijlocie s-a născut în 2000 şi cea mică în 2002. În demersurile noastre, eu cu soţia, le-am luat de mici aici în Răchiţele. Aproape în fiecare an ne petreceam concediile aici, pentru că aveam demersuri de făcut. Ele înţeleg ce s-a întâmplat cu familia noastră. Sunt plăcut impresionate de originea lor. Cea mijlocie, din ce spuneau oameni locului, seamănă cu bunica ei, vă daţi seama cum îi creştea sufletul când îi spuneau oamenii «Eşti o Şuşmăniţ㻓, povesteşte bărbatul. Ei şi-au făcut mulţi prieteni în Răchiţele şi susţin că, de fapt, cea mai mare parte a comunităţii i-au susţinut pe cei din gruparea Şuşman: „Au fost sprijiniţi inclusiv de părinţii lui Emil Boc. Scrie într-o notă informativă că i-au dus o bucată mare de slănină“, a precizat Doina Şuşman.
Cei doi soţi s-au documentat ani întregi, vorbind cu rude, cu localnici şi studiind diferite documente oficiale şi dosarele Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS). Au cerut ajutorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi, în 2010, trupul lui Teodor Şuşman a fost descoperit şi înmormântat creştineşte, apoi în 2014, au fost găsite şi rămăşiţele fiilor Teodor junior şi Avisalon.
Familia încă se mai judecă şi astăzi cu Statul Român pentru retrocedarea averii lui Teodor Şuşman, care era recunoscut în zonă pentru gospodăria sa temeinic pusă la punct.
„Reîntoarcerea acasă, un gând frumos“
În urmă cu 6 ani, când au venit împreună cu echipa Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) pentru a găsi rămăşiţele lui Teodor junior şi ale lui Avisalon Şuşman, ultimii prinşi din Grupul Şuşman, Constantin şi Doina erau tentanţi să se mute acasă, în Apuseni, în locurile natale.
„A fost un gând, frumos chiar. Vă spun sincer, nu cred că aş reuşi la anii mei, am 57 de ani, nu cred că aş reuşi să mă adaptez. Viaţa e cam scurtă. Am trei copii, trei fete, una e măritată, la casa ei, dar mai am două de care încă trebuie să am grijă. Să le călăuzesc paşii aşa cum pot, dar ca să te strămuţi la 57 de ani cred că e greu pentru oricine, nu numai pentru mine. Dacă eram mai tânăr, cred că aş fi venit cu siguranţă, mai ales că şi soţiei îi place zona. Şi mie-mi place, dar cred că e greu cu adaptarea. Am acolo prieteni, am tot ce-mi trebuie, am mamă, slujbă, e greu. Sunt mai mulţi factori care se opun unei astfel de dorinţe”, mărturiseşte el.
La ceremonia desfăşurată la troiţa Şuşman, Constantin şi-a început astfel discursul: „Ceremonia de astăzi este, în acelaşi timp, şi o avertizare pentru noi toţi să nu tolerăm ura, nepăsarea, oportunismul de conjunctură. Este o datorie civică ce reiese din istoria noastră recentă faţă de victimele comunismului”.
De unde ura dintre preotul Boc şi Şuşmani
Preotul din satului Răchiţele, Teodor Boc, spune că bunicul său a fost ucis de Teodor Şuşman, în semn de răzbunare pentru că ar fi fost artizanul confiscării averii sale.
"Timp de 46 de ani s-a spus numai o parte din adevăr. Eu nu spun că copiii lui Teodor Susman nu au suferit şi nu au fost victime, dar ce a făcut Teodor e altceva. El l-a ucis pe bunicul meu. Aici în Rachitele a fost iad in perioada aia", susţine preotul Teodor Boc.
În prezentarea cazului Şuşman de către IICCMER, acest incident este trecut la capitolul „Probleme controversate“, scenariul fiind următorul: doi partizani îmbrăcaţi în miliţieni l-au luat de acasă şi l-au în munţi, chipurile să-l recunoască pe Teodor Şuşman. El a căzut în capcană şi a fost ucis de Teodor Şuşman.
Autorităţile nu au lămurit nici astăzi misterul, una dintre cauze fiind şi faptul că niciodată nu a fost găsit cadavrul lui Suciu Pascu. Doina Şuşman susţine că din documentele CNSAS pe care le-a consultat şi din ceea ce a vorbit cu persoane apropiate grupului de partizani, scenariul răzbunării nu stă în picioare.
„Teodor Şuşman şi Suciu Pascu au fost asociaţi la magazinul sătesc. Pe fondul unor suspiciuni, s-au despărţit. Apoi, când s-a format Partidul Comunist, Suciu s-a convertit din oportunism. El a fost pus responsabil cu valorificarea lemnului confiscat de comunişti din depozitul lui Şuşman. El a luat cheresteaua, dar la Ocolul Silvic au ajuns foarte puţini bani. A fost acuzat de delapidare. A existat o suspiciune că ar fi direcţionat banii spre Şuşman şi a fost condamnat la doi ani la o unitate de muncă“, povesteşte Doina Şuşman.
După ce s-a întors, a fost luat într-o noapte de doi miliţieni şi a dispărut. În mod oficial, autorităţile nu l-au acuzat niciodată pe Teodor Şuşman de omorârea lui Suciu Pascu. „În documentele CNSAS nu am găsit că ar fi existat suspiciuni asupra lui Teodor, cred că dacă ar fi avut cele mai mici bănuieli, i-ar fi pus crima în cârcă. Eu cred, şi asta mi-a spus şi un apropiat al familiei, dar şi alţi localnici, că Securitatea l-a luat. Suciu ar fi promis că îl va da pe Şuşman şi a fost eliberat mai devreme. Pentru că nu şi-a îndeplinit misiunea, securiştii au venit după el. Faptul că Suciu era colaborator al Securităţii e clar. Am găsit hârtii la CNSAS din care reiese că avea şi nume de cod“, explică femeia.
Ecaterina Şuşman (stânga sus), ţinându-l în braţe pe micul Avisalon, alături de soţul ei, Teodor Şuşman, şi de copiii Teodor (dreapta jos) şi Traian (în braţele tatălui). FOTOGRAFII ARHIVĂ PERSONALĂ
Scurt istoric al Grupului Şuşman
În ziua de 2 februarie 1958, tinerii fraţi, Teodor şi Avisalon Şuşman, mureau eroic, cu arma în mână, într-o şură din cătunul clujean Tranişu, asediată şi apoi incendiată de trupele Securităţii.
Grupul de luptători anticomunişti “Şuşman” se formase în localitatea Răchiţele în anul 1948. Era alcătuit din oameni ai muntelui, admirabili şi curajoşi, care au refuzat să îngenuncheze în faţa ideologiei şi a terorii comuniste. Au fost “brazi” adevăraţi care au ales să se “frângă” fără a se “îndoi” încercând să apere felul lor de viaţă bazat pe credinţă, libertate, tradiţii, dreptate, simplitate.
De-a lungul celor 10 ani de grea existenţă, din grupul anticomunist de la Răchiţele au făcut parte Teodor Şuşman (senior), fraţii Teodor, Traian şi Avisalon Şuşman, Mihai Jurj, Lucreţia Jurj, Oneţ Roman, Gheorghe Mihuţ, Ioan Popa, Ioan Bortoş, Teodor Suciu. De asemenea, pe parcursul activităţii sale, Grupul Şuşman a beneficiat de sprijinul şi omenia necondiţionată a sute de familii de moţi din mai multe sate de munte din judeţele Cluj, Bihor şi Alba. Liderul grupului a fost Teodor Şuşman (senior), care deţinuse în mai multe rânduri funcţia de primar al localităţii Răchiţele atât în perioada interbelică, în vremea guvernărilor liberale, cât şi în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Însă faima lui Şuşman a trecut dincolo de limitele satului în care se născuse. După Primul Război Mondial devenise unul dintre liderii moţilor care, pentru a obţine şansele unei vieţi mai bune, doreau să fie împroprietăriţi cu o parte din pădurile Apusenilor. Susţinând cu toată determinarea şi cinstea aceste aspiraţii îndreptăţite, Teodor Şuşman avea să fie primit în audienţe speciale de către Regele Ferdinand, dar şi de către Regele Carol al II-lea.
Pentru meritele şi lupta sa, Şuşman a primit din partea moţilor supranumele de “Regele Munţilor” sau pe acela de “Tatăl Moţilor”. Cumplitei şi inegalei încleştări cu dictatura bolşevică i-au supraveţuit doar Lucreţia Jurj, Traian Şuşman şi Teodor Suciu. Restul luptătorilor anticomunişti din grupul “Şuşman” aveau să piară eroic, marea parte cu arma în mână, înfruntând fără poticneli brutala maşinărie de represiune comunistă. Cu toate că, la rându-le, au îndurat numeroşi ani de închisoare, cei trei – Lucreţia, Traian şi Teodor - au fost dăruiţi de Dumenzeu cu zile astfel încât după 1989 să poată mărturisi despre greutăţile şi tragediile inimaginabile prin care au trecut.
“Dorinţa mea, după Revoluţie, - povestea cu ochii înlăcrimaţi Lucreţia Jurj - o fost să fac cunoscut cine am fost noi, cei din Grupul Şuşman. N-am vrut să vorbesc atâta pentru mine, mai mult m-am simţit obligată să fac în aşa fel încât să ştie lumea de Şuşmani, de cei care o pierit. N-am vrut să rămână fără să se ştie cine o fost, de ce o fost fugiţi şi ce-o făcut. (...) Suntem datori să ne amintim de ei că, Doamne, mult o suferit (...) O fost vremuri grele să fii tot timpul hăituit de Securitate şi să umbli cu raniţa în spate după alimente, prin frig şi prin ploaie. Cât de tristă era viaţa aia, de om hăituit, fără să fi făcut nimic, numa’ că nu ai gândit ca ei. Că dacă ai fi făcut ceva, ai fi zâs: No, am făcut o faptă pentru care îmi merit soarta. Te-ai fi simţit vinovat. Am greşit, am făcut, acuma suport consecinţele, da aşa ... Pentru ce? Că n-ai gândit ca ei? Că am vrut să fim liberi? Să ne exprimăm liberi?”.
Drept la replică
Preotul Teodor a trimis următorul drept la replică:
„Eu n-am urmărit altceva decât să spun adevărul până la capăt ca să se poată justifica o problemă în cunoştinţă de cauză. Toată viaţa mea, eu nu am vrut altceva, nu judec pe nimeni, nu condamn pe nimeni, doar atât vreau ca adevărul pe care-l rostesc să fie spus până la capăt. Ceea ce i-am trimis eu domnului Bjoza sunt argumente datate şi asumate, fie de pers fizice ce se pot localiza, fie de instituţii ale statului care au fost atunci. O crimă făcută de comunişti este condamnată, dar dacă aceeaşi crimă a comis-o altcineva, atunci nu-l condamnăm?
Eu am dorit să spun adevărul până la capăt. Comunităţile în care s-au întâmplat asemenea cazuri să judece, nu persoane interesate. E important să te duci la izvor, că mai jos apa e tulbure. Eu nu-l apăr pe Suciu Paşcu, pe bunicul meu, a avut şi el greşelile lui. El şi familia lui au fost distruşi. Şi Şuşman şi Paşcu au fost învinşi de sistem.
Eu vreau ca atât cât pot eu să contribui ca exemplul de urmat într-o comunitate să rămână persoane asupra cărora să nu planeze suspiciuni cu privire la interese personale. Teodor Şuşman a omorât trei oameni şi spun asta cu argumentele pe masă, cu actele pe masă, nu din poveşti, nu din auzite.
Comunismul a fost cel mai odios sistem după holocaust, asta e convingerea mea. Am fost un anticomunist atât cât mi-a permis credinţa. În rest, să- şi asume cel care-l face martir pe cel care a ucis trei oameni şi v-am trimis documente datate în acest sens.
Vă rog să nu-l asociaţi pe Emil Boc cu această problemă, că nu are nicio implicare. Nu a fost rudă cu Şuşman şi nu are nicio legătură cu aceste probleme.”
Teodor Boc a trimis mai multe documente care ar atesta veridicitatea celor afirmate: mai multe interviuri cu localnici şi ceea ce par a fi nişte acte ale Securităţii. Le ataşăm mai jos fără alte comentarii:
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
