Ionuţ Caras, actorul devenit clujean „din întâmplare“

Ionuţ Caras a debutat pe scena Teatrului Naţional din Cluj

Unul dintre cei mai promiţători tineri actori ai teatrului clujean a câştigat în noiembrie, la Festivalul de la Braşov, premiul de cel mai bun actor. Pe când avea 19 ani, ieşeanul Ionuţ Caras era hotărât să înveţe actoria şi nu prea conta unde. După ce s-a pregătit un an pentru admitere, în anul 2000, a ajuns în Cluj-Napoca.

De ce aici ? „Pur şi simplu pentru că în Cluj era prima admitere din ţară. Aşa aş fi putut pleca în alt oraş dacă aş fi picat. Dar nu am picat. Mai mult, am intrat al doilea“, povesteşte Ionuţ Caras.

A fost bursier în cei patru ani de studii, iar facultatea a absolvit-o pe acelaşi onorabil loc doi. „Prima a terminat colega şi prietena mea, Mara Opriş. Unde mai pui că m-am «îndrăgostit» de de profesor, de meserie şi de oraş. Acum Clujul e a doua casă“, spune Ionuţ.

Pe scenă din primul an

A debutat pe scena Teatrului Naţional „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca în anul întâi, în „extraordinarul Hamlet al domnului Vlag Mugur. Aveam un rol de figuraţie care mi-a dat foarte mari bătăi de cap. În anul trei am avut noroc să fiu distribuit de Radu Afrim în spectacolul «Mansardă la Paris cu vedere spre moarte»“, spune tânărul actor.

În ultimul an de studii a ales Clujul. „Sunt foarte mulţi celor cărora le port recunoştinţă şi care m-au ajutat să fiu ceea ce sunt. În capul listei e profesorul meu, domnul Miklos Bacs, actor la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca şi unul dintre cei mai buni pedagogi din ţară“, spune Ionuţ Caras.

În spectacolul „Noaptea Walpurgiei“, unde Ionuţ joacă rolul principal, îl are pe profesorul Miklos Bacs alături pe scenă. Rolul lui Gurevici din piesa lui Venedikt Erofeev i-a adus probabil cel mai mare premiu de până acum, pentru cel mai bun actor. Ţine la el cu atât mai mult cu cât „l-a împărţit“ cu Marcel Iureş, ca un exemplu de apreciere între generaţii.

În anii petrecuţi deja pe scenă a avut norocul să întâlnească şi să lucreze cu „profesori buni şi oameni valoroşi, de la fiecare am avut «ce să fur»“, recunoaşte Ionuţ Caras.

Aveţi ceva să transmiteţi publicului ?
I.C.: Traiectoria mea de acum din teatru e strâns legată în primul rând de publicul clujean, pe care mi-aş dori să îl văd mai numeros în sălile de teatru şi apoi de rolurile pe care urmează să le fac. E important pentru noi, actorii dumneavoastră, să vă întâlnim. Locul îl ştiţi cu toţii, iar noi vom fi în permanenţă acolo. Trebuie doar „să îndrăzniţi“.

Nu îndrăzneşte publicul să vină la teatru ?
I.C.: Nu vreau să par melodramatic, dar chiar avem nevoie de dumneavoastră, de public. Şi îndrăznesc să mai spun că acum, în aceste timpuri, şi dumneavoastră aveţi nevoie de noi.

Ce îi place?
„Îmi place să dăruiesc, să caut în mine prin ceilalţi, îmi place mirosul scândurii de pe scenă şi al teatrului, atunci când e frumos“, spune Ionuţ Caras.

Ce nu îi place?
„Nu îmi plac compromisurile. Nu îmi place să văd săli de teatru goale şi oameni cenuşii şi fără un crez pentru care să lupte“, spune tânărul actor.

Profil:
Născut la: 12 februarie 1981, în Iaşi
Studii: Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea Babeş-Bolyai
Stare civilă: Necăsătorit