Iniţiatorul campaniei „#eunu“: „Mesajele de misoginism extrem promovate de lideri politici şi religioşi din România sunt similare celor ale ISIS“

Iniţiatorul campaniei „#eunu“: „Mesajele de misoginism extrem promovate de lideri politici şi religioşi din România sunt similare celor ale ISIS“

Kai Frithjof Brand-Jacobsen este expert internaţional în proese de pace. FOTO: Arhivă personală

Norvegianul care trăieşte de 16 ani la Cluj-Napoca a vorbit pentru „Adevărul” despre „misoginismul extrem” din societatea românească şi ce măsuri pot fi luate.

Norvegianul care trăieşte de 16 ani la Cluj-Napoca a vorbit pentru „Adevărul” despre „misoginismul extrem” din societatea românească şi ce măsuri pot fi luate.

Tragedia de la Caracal l-a sensibilizat pe expertul internaţional în procese de pace care trăieşte la Cluj-Napoca, dar lucrează în unele dintre cele mai periculoase zone de pe Glob. 
 
„#EuNu- ideea din spatele hashtagului este aceea ca noi, ca bărbaţi, să spunem NU. Ca bărbaţi, ca fiinţe umane, nu vom continua violenţa împotria femeilor. Nu vom lua parte la viol. Nu vom sta pe loc atunci când sunt cazuri de viol, acceptând în mod pasiv. Nu vom accepta o societate în care femeile sunt denigrate, hărţuite şi expuse la viol şi violenţă sexuală. Eu - ca bărbat - voi spune nu” - este ideea centrală a campaniei iniţiate de Kai Frithjof Brand-Jacobsen, expert internaţional în pace. 
 
Kai Frithjof Brand-Jacobsen, originar din Norgevia, a înfiinţat la Cluj Institutul Român pentru Pace (PATRIR - The Peace Action, Training and Research Institute of Romania) şi este expert internaţional în mediere şi procese de pace. El a lucrat în ţări precum Afganistan, Somalia,  Cambdogia, Pakistan, Nepal, Sri Lanka, Thailanda, Burma, Indonesia, Rusia, Moldova, Irlanda de Nord, Cipru, Mexic, Columbia, Somalia, Liberia, Sudan, America de Nord şi Orientul Mijlociu la invitaţia unor guverne, organizaţii inter-guvernamentale, agenţii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi agenţii şi comunităţi locale.
 
 
 
El a explicat, într-un interviu pentru Adevărul, ce se aşteaptă de la campania demarată, cum percepe violenţa faţă de femei în societatea românească, ce se poate face pentru schimbarea „misoginismului extrem” manifestat în România. Norvegianul spune că ONG-ul său a lucrat cu probleme de violenţă împotriva femeilor în ţări din Europa de Est şi din lume, iar România provocarea constă în faptul că există o mare toleranţă a ideilor misogine şi a violenţei faţă de femei la vârful scocietăţii – la profesori, preoţi, politicieni. Kai spune că în România s-au mărit foarte mult cheltuielile pentru Armată, dar la nivelul femeilor, pericolul cel mai mare să fie ucise/bătute vine din ...familie, iar în această privinţă nu se face nimic.” Campania lui este adresată bărbaţilor, deoarece ei sunt direct responsabili pentru cele mai multe cazuri de violenţă împoriva femeilor. De asemenea, el spune că în România este genealizată o tăcere laşă din partea societăţii legat de violenţa împotriva femeilor. 

 

Ce a determinat demararea aceastei campanii?

 
Au fost mai multe elemente. Cu siguranţă a fost şi evenimentul de la Caracal, care a crescut nivelul de tristeţe, de groază şi durere pentru mulţi oameni din România. La fel ca mulţi oameni, am simţit nevoia de a face ceva. Noi, ca asociaţie, lucrăm cu violenţa împotriva femeii de mulţi ani, în România şi peste tot în lume. Un alt element care a inspirat această campanie a fost reacţia unu număr foarte mare de femei din ţară care au cerut să se pună capăt violenţei. Din păcate, chiar dacă bărbaţii sunt, deseori, martori la astfel de acte de violenţă rareori se implică şi iau atitudine. Noi, ca bărbaţi, mai ales în România, dar şi în alte ţări din lume, stăm tăcuţi în faţa acestui fenomen ca şi cum ar fi o problemă a femeilor, deşi în 90% din cazuri bărbaţii sunt responsabili de aceste violenţe. 
 

Este această campanie un „#MeToo” românesc?


Am fost inspiraţi de campania „#MeToo”, una dintre cele mai cunoscute şi foarte importante la nivel mondial. Cu două  cuvinte a fost denunţată hărţuirea instituţionalizată a femeilor în atât de multe spaţii,nu doar Hollywood, cu şi în partide politice, şcoli, familii. Campania noastră nu este un #MeToo, care dă voce femeilor din toată lumea, din toate mediile, împotriva hărţuirii sexuale şi a violenţei sexuale. #MeToo ne transmite că trebuie să ascultăm vocile femeilor, să auzim ce au de spus. La fel ca #MeeToo şi noi spunem că oamenii au o responsabilitate, dar este o campanie dedicată bărbaţilor, care nu au dreptul să stea într-o stare de tăcere laşă, ci trebuie să se implice, având în vedere că ei sunt principalele motoare şi principalii făptuitori  când vorbim despre acest fenomen. 
 

În afară de cazul de la Caracal, ce elemente vă mai fac să credeţi că în România există o problemă cu violenţa împotriva femeilor? 
 

În mai bine de 20 de ani în care am lucrat în zone de război sau zone afectate de terorism, am constatat că mai multe femei sunt ucise de membri ai familiei decât de toate războaiele din lume. România şi-a dublat bugetul pentru armată, în timp ce nu se face nimic pentru cea mai mare ameninţare pentru femeile din România - violenţa domestică.  
 

Comparativ cu alte ţări din lume unde aţi activat, cum este clasată România într-un top al violenţei faţă de femei?
 

Aş spune că România este clasată undeva la mijloc spre partea de sus a topului în ceea ce priveşte numărul femeilor afectate de violenţă. Una dintre provocările legate de România este penetrarea valorilor şi ideilor misogine şi a toleranţei faţă de violenţa faţă de femei în societate, fie că vorbim despre zonele mai puţin educate, fie că vorbim despre vârfuri ale societăţii. Ştiu că am fost surprins de rezultatele unui sondaj în rândul profesorilor pe această temă. De asemenea, o provocare în România este pasivitatea autorităţilor statului şi a politicienilor în legătură cu aceste probleme. Au existat câteva campanii şi câţiva oameni din administraţie care s-au implicat în aceste probleme, dar nu au primit recunoaşterea pe care o meritau din partea autorităţilor. 
 
 

Care sunt aşteptările dumneavoastră legate de această campanie?



Această campanie face parte dintr-un program mult mai larg al PATRIR (The Peace Action, Training and Research Institute of Romania) peste tot în lume. Noi lucrăm atunci când suntem solicitaţi în cadrul unor procese de pace în ţări precum Siria, Afagnistan, Sri Lanka, acum, de exemplu, sunt în Tunisia. Abordăm aspecte precum toleranţa faţă de diversitate, educaţia de gen, educaţia de pace.
Obiectivul principal este să sprijinim creşterea rolului de lider al femeii în societate, fie că vorbim de afaceri, media, arte, cultură; O parte din acest obiectiv se referă şi la modul în care femeia supravieţuieşte violenţei şi violenţei sexuale. În aceste condiţii, e foarte importantă munca cu bărbaţii, care trebuie ajutaţi să aibă relaţii sănătoase, să treacă peste episoadele violente pe care le-au suferit când erau copii, deoarece sunt puţine situaţiile în care bărbaţii sunt învăţaţi să facă faţă acestor aspecte. 


Care sunt măsurile necesare pentru rezolvarea acestor probleme?

 

Măsuri se pot lua la diferite niveluri. Un lucru pe care putem să-l facem este să studiem experienţa României din ultimele decenii şi să învăţăm modelele de  bune practici ale altor ţări. E important, de asemenea, ca politicienii locali şi naţionali să se implice în rezolvarea acestei probleme, care nu trebuie politizată. Violenţa împotriva femeilor nu este o problemă politica, ci şi una umană, morală şi toate partidele ar trebui să fie interesate de rezolvarea acesteia. E important să vedem lideri politici care iau atitudine împotriva violenţei. 


O altă măsură care se poate lua ţine de îmbunătăţirea modului în care poliţia răspunde la astfel de situaţii de criză. E important că există o nemulţumire generalizată a societăţii, majoritatea populaţiei şi majoritatea poliţiştilor sunt furioşi vis-a-vis de ceea ce s-a întâmplat la Caracal. Nu trebuie blamaţi toţi poliţiştii pentru această tragedie, pentru că mulţi poliţişti sunt femei, taţi, soţi şi sunt la fel de afectaţi. Trebuie făcut un audit cu privire la modul în care instituţiile rezolvă aceste probleme. 
 

Altă măsură ţine de educaţie, care nu lucrează pentru a schimba acestei mentalităţi care permit violenţa faţă de femei şi faţă de copii. În acest sens, cred că ar fi importantă includerea în curricullă a educaţiei pentru pace, având în vedere că orice om ajunge la un moment-dat să aibă conflicte, acasă, la muncă, în societate. Educaţia pentru pace permite elevilor să rezolve aceste conflicte. Forumul Economic Mondial de la Davos a publicat, anul acesta, competenţele de care vor avea nevoie oamenii în economia viitorului. Din topul 10 al acestor competenţe 8 sunt învăţate la Educaţia pentru pace.
 
O altă măsură este implicarea în campanii împotriva violenţei a unor celebrităţi, actori şi sportivi precum Simona Halep, a unor oameni respectaţi în societate.

Un alt aspect important ţine de modul în care mass-media ridică această problemă şi porneşte dezbateri  publice pe această temă. 
 
 
Are legătură atitudinea românilor faţă de violenţa împotriva femeilor cu cazul de la Caracal?     
 
Se poate spune că un bărbat cu tendinţe violente ar comite o crimă similară cu cea de la Caracal, indiferent de modul în care societatea percepe violenţa faţă de femei, dar trebuie să spun că în ţara aceasta există un context fvorabil unor astfel de tragedii. Asta se poate observa dacă analizezi declaraţiile unor lideri politici sau religioşi, modul în care mass-media relatează aceste probleme – este de necrezut ce mesaje de misoginism extrem şi de ură sunt promovate. Un astfel de mesaj de ură este similar cu cel transmis de organizaţii teroriste precum ISIS.
O astfel de atitudine am văzut şi la alte ţări din Europa de Est. O mare parte din societate nu accepta violenţa împotriva femeilor, dar problema este că o altă parte a societăţii nu consideră că ar fi ceva greşit şi se face prea puţin pentru a schimba această perspectivă. 
 
 
Citeşte şi
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: