Drama pacienţilor non-COVID, pe fondul pandemiei. Ce s-ar putea face pentru ei

Drama pacienţilor non-COVID, pe fondul pandemiei. Ce s-ar putea face pentru ei

Constantin Radu trage un semnal de alarmă despre situaţia castrofală din sistemul de sănătate Sursa CR

Cercetătorul Constantin Radu, de la Observatorul Român de Sănătate, a realizat un studiu privind impactul pandemiei asupra accesului bolnavilor la servicii medicale. Concluziile studiului sunt cu adevărat îngrijorătoare.

Oamenii au tot mai greu acces la servicii medicale din cauza crizei sanitare, iar acest lucru îi poate costa viaţa pe mulţi dintre ei. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât autorităţile nu par să fi găsit cele mai bune soluţii pentru a rezolva situaţia.
 
Într-un interviu pentru „Adevărul”, Constantin Radu a explicat unde şi cum s-a greşit în primăvară, pe timpul pandemiei, cum s-a ajuns ca unele categorii de pacienţi să ajungă în situaţia de a nu mai beneficia de servicii medicale şi cât de grave sunt urmările. Şi pentru că în astfel de cazuri nu este de ajuns doar ca erorile să fie scoase în faţă, cercetătorul a venit şi cu câteva sugestii privind măsurile care odată luate ar putea să amelioreze situaţia.
 
 
ADEVĂRUL: România, la fel ca multe alte ţări, se confruntă cu grave probleme cauzate de pandemie. Care este impactul pe care această pandemie îl are asupra pacienţilor non-COVID, majoritari de altfel, care suferă de diverse alte boli?
 
Constantin Radu: Absolut orice persoană care are nevoie de îngrijiri medicale resimte efectul pandemiei asupra sistemului medical. Fie că vorbim de teama de a nu ne infecta cu noul coronavirus, de restricţiile de deplasare impuse de autorităţi sau mai ales de neputinţa spitalelor de a mai gestiona şi alte boli, toate acestea reprezintă bariere pentru accesul nostru, al tuturor, la servicii medicale.
 
 
- O lungă perioadă de timp spitalele din România au fost închise, timp în care mulţi alţi bolnavi nu au beneficiat de tratament. Care au fost cele mai afectate categorii de pacienţi?
 
Au avut cel mai mult de suferit acei bolnavi al căror tratament nu poate fi întârziat. Pe de-o parte includem în această categorie pacienţii care suferă de afecţiuni acute ameninţătoare de viaţă, precum infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral, şi pe de altă parte de bolnavii cronici al căror echilibru depinde de servicii medicale constante, fie că ne referim la investigaţii periodice sau la tratament zilnic.
 
 

Cu ce s-a greşit

 
- În ce măsură au greşit autorităţile atunci când, la începutul pandemiei, au rezervat o mare parte a spitalelor pentru bolnavii cu COVID. puţini la număr în acel moment, iar sute de mii de oameni au rămas fără tratament medical? Privind acum în urmă, ar fi putut fi gestionată altfel situaţia?
 
Cred că la debutul pandemiei în România autorităţile au luat măsurile pe care le-au considerat a fi cele mai eficiente în momentul respectiv. A fost o perioadă extrem de grea, în contextul unui sistem medical deja şubred. Nu cred că au avut la dispoziţie nici timpul şi nici resursele necesare pentru a luat o decizie „perfectă” – cu toate că orice decizie are avantaje şi dezavantaje.
 
Mai precis, autorităţile au decis separarea completă a îngrijirilor COVID şi pentru celelalte boli. O foarte mare parte dintre spitalele publice din România, aproape jumătate, au fost înrolate ca spitale dedicate COVID.
 
Consider că greşeala a venit la câteva luni după debutul pandemiei, când aceste măsuri au continuat în aceeaşi direcţie. Autorităţile sanitare aproape că au uitat de existenţa celorlalţi bolnavi, concentrându-se aproape exclusiv pe gestionarea pandemiei. Au fost înrolate din ce în ce mai multe spitale pe lista celor dedicate COVID şi nu au fost luate suficiente măsuri specifice pentru sprijinirea îngrijirilor medicale destinate bolnavilor cronici.
 
- Şi ce alte soluţii s-ar fi găsit?
 
Alte soluţii au existat şi încă există. Avem foarte multe spitale în România organizate în sistem pavilionar. Asta înseamnă că o parte din spital poate fi complet separată şi dedicată îngrijirilor COVID, în timp ce cealaltă parte poate fi păstrată pentru îngrijirile altor boli.
 
Puteau fi construite mai multe spitale modulare care să preia din sarcina îngrijirilor destinate COVID. Însă acest lucru a fost făcut aproape exclusiv de organizaţii neguvernamentale precum „Dăruieşte Viaţă”, care s-a mai şi lovit de tot felul de bariere birocratice în încercarea lor de a ajuta sistemul medical.
 
Puteau fi activate caravane medicale care să se deplaseze prin ţară pentru asigurarea unor îngrijiri de bază pentru o parte din populaţie. Aici avem exemplul celor de la Caravana Medicilor care fac asta deja de mulţi ani şi ar fi putut fi sprijiniţi de Ministerul Sănătăţii pentru a continua să facă asta şi pe timpul pandemiei.
 
- S-a spus că Ministerul Sănătăţii nu are suficiente resurse, că e o situaţie grea moştenită de la guvernarea anterioară şi s-au găsit tot felul de scuze.
 
Pentru astfel de activităţi ar fi putut fi folosite toate resursele umane din sistemul medical care şi-au redus activitatea pe perioada pandemiei. Pentru că acest lucru chiar s-a întâmplat, avem o parte a corpului medical care a muncit pe brânci pentru a veni în ajutorul pacienţilor şi o altă parte a cărei activitate a scăzut dramatic, din lipsă de coordonare.
 

Situaţie dramatică în cazul pacienţilor cu HIV

 
- Cum au evoluat lucrurile în privinţa numărului de spitalizări, la bolnavii non-COVID, de la apariţia pandemiei şi până acum? Ce categorii de pacienţi au cel mai mult de suferit?
 
În studiul realizat de Observatorul Român de Sănătate putem observa o scădere la jumătate a numărului de spitalizări în perioada Martie – August 2020 faţă de aceeaşi perioadă a anului 2019.
 
Dintre afecţiunile analizate în cadrul raportului nostru, spitalizările pentru HIV/SIDA au înregistrat cea mai mare scădere, de aproape 80%. Practic, 8 din 10 pacienţi care se internau în mod obişnuit pentru probleme în aria HIV/SIDA nu au mai făcut-o pe perioada pandemiei.
 
Uitându-ne la alte patologii, pentru diabet spitalizările au scăzut cu 63%, pentru scleroză multiplă cu 54%, iar pentru afecţiuni oncologice cu 42%. Ar fi important de evidenţiat că întârzierea diagnosticului şi tratamentului pentru o boală precum cancerul poate însemna condamnarea la moarte a persoanei respective, care poate ar fi avut mai multe şanse de supravieţuire pe termen lung în condiţiile unor îngrijiri medicale corespunzătoare.
 
Mai mult decât surprinzătoare este şi situaţia accidentelor vasculare cerebrale, afecţiuni care apar brusc şi care produc efecte devastatoare. Spitalizările pentru aceste afecţiuni acute au scăzut cu aproape 50% pe perioada pandemiei.
 
- În tot acest timp, starea unor bolnavi care nu au mai avut acces la serviciile medicale s-a agravat foarte mult, iar unii dintre ei şi-au pierdut viaţa sau riscă acum să moară din această cauză. Există statistici oficiale privind numărul acestora?
 
Studiul Observatorului Român de Sănătate a abordat 250 de pacienţi din întreaga ţară. Jumătate dintre aceştia consideră că pandemia le-a afectat negativ calitatea îngrijirilor medicale de care au avut nevoie.
 
Însă ar fi foarte greu de realizat chiar şi o estimare a numărului de persoane asupra cărora pandemia a avut acest efect indirect de agravare a bolilor preexistente sau a celor încă nediagnosticate. Pentru moment, sunt foarte multe întrebări la mijloc şi nu încă suficient timp pentru a le răspunde: câţi oameni nu au mai mers la farmacie să-şi cumpere tratamentul pentru hipertensiune din cauza fricii de infectare? Câte cazuri noi de cancer nu au fost diagnosticate la timp? Câţi oameni au strâns din dinţi şi nu au ajuns la medic, doar ca să descopere peste un an că boala lor s-a agravat ireversibil?
 
Avem câteva proiecţii ale organizaţiilor internaţionale care atrag atenţia asupra unor boli transmisibile precum tuberculoza sau infecţia HIV. De exemplu, se preconizează că pandemia COVID-19 va anula un deceniu de progrese făcute în aria îngrijirilor HIV – una dintre cele mai mari probleme de sănătate publică din ultimele decenii.
 
Referitor la numărul de decese suplimentare, nu avem încă suficiente date pentru a preciza cu exactitate. Probabil că efectul real asupra mortalităţii va putea fi observat la adevărata sa magnitudine abia peste câţiva ani.
 
 
- Nu în ultimul rând, numeroase persoane au refuzat să se prezinte la medic de teamă că s-ar putea infecta în spital. Ce date aveţi în această privinţă?
 
3 din 10 pacienţi care au răspuns chestionarului nostru au afirmat că unul dintre motivele pentru care nu au accesat servicii medicale a fost teama de infectare. La fel consideră şi medicii de familie care au răspuns chestionarului nostru, 3 din 10 au afirmat că pacienţilor lor le-a fost teamă să se prezinte la medic pe perioada pandemiei.
 
- Putem vorbi de o ameliorare a situaţiei în ultimele săptămâni?
 
Verificând situaţia pentru luna noiembrie, la nivel naţional numărul de spitalizări este în continuare scăzut cu 51% faţă de anul 2019. Asta în condiţiile în care aici sunt incluse şi internările pentru COVID-19.
 
În luna noiembrie am văzut o iniţiativă utilă din partea autorităţilor, aceea de a reglementa telemedicina prin introducerea unor articole specifice în Legea Sănătăţii nr. 95/2006. Aceste modificări aşteaptă însă în continuare publicarea normelor de aplicare prin Ordin al Ministrului Sănătăţii.
 
Având în vedere că numărul de cazuri noi de infecţie cu noul coronavirus a suferit o explozie în perioada octombrie – decembrie, cred că sunt şanse foarte mari ca situaţia pentru ceilalţi bolnavi să fie chiar mai rea.
 

Vaccinul e ultima speranţă

 
- Ce soluţii ar exista în acest moment?
 
Suntem într-un punct de răscruce privind pandemia. Avem posibilitatea vaccinării la orizont şi asta schimbă datele problemei. Cred că în primul rând autorităţile trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a asigura succesul campaniei de vaccinare împotriva noului coronavirus. Această sarcină nu este una uşoară şi implică o coordonare atentă între mulţi actori din domeniul medical. Implică, de asemenea, şi o comunicare foarte bună către cetăţeni, asigurarea transparenţei decizionale şi creşterea încrederii populaţiei în actul medical de vaccinare.
 
Însă până la posibilitatea reală de vaccinare a unei părţi mari din populaţie mai sunt cel puţin câteva luni în care ne vom confrunta în continuare cu această pandemie. În această perioadă autorităţile ar trebui să îşi reevalueze măsurile luate şi să găsească soluţii fezabile pentru a sprijini îngrijirile medicale pentru ceilalţi bolnavi.
 
Pe lângă posibilele măsuri pe care le-am enumerat anterior, cred că ar fi foarte util ca autorităţile să asculte părerile corpului medical şi să identifice soluţii care să vină chiar din partea medicilor. 
 
- Cum credeţi vă vor evolua lucrurile în următoarea perioadă?
 
În lipsa unor măsuri concrete lucrurile vor evolua în continuare într-o manieră nefericită. Este nevoie ca autorităţile să iasă din starea de letargie, să caute soluţii în mod activ, să recâştige încrederea populaţiei şi să încerce să amelioreze situaţia chiar şi în ultimul ceas. 
 
Situaţia privind pandemia nu va fi rezolvată decât în punctul în care un vaccin eficient şi sigur va ajunge la un procent suficient de mare al populaţiei. În acelaşi timp e posibil ca pandemia să producă efecte pe termen lung asupra sistemului medical şi asupra modului său de funcţionare, efecte pe care nu le putem prevedea în acest moment.
 
- Aţi amintit mai devreme de campania de vaccinare. Cum credeţi că se vor descurca autorităţile şi când am putea vorbi despre stingerea epidemiei în România?
 
Autorităţile au adoptat deja o strategie de vaccinare prin Hotărârea Guvernului nr. 1031 din 2020. Printr-o colaborare strânsă între toţi actorii implicaţi, cred că există posibilitatea ca autorităţile să realizeze distribuţia eficientă a vaccinului pe tot teritoriul ţării.
 
Mai departe de atât, este nevoie de recâştigarea încrederii populaţiei, de asigurarea unei transparenţe totale privind campania de vaccinare şi de o comunicare foarte bună cu populaţia – astfel încât cetăţenii acestei ţări să realizeze că revenirea la normal depinde de fiecare dintre noi.
 
Cred că gradul de imunizare al populaţiei prin vaccinare depinde de trei mari variabile: Acestea sunt capacitatea de distribuţie a vaccinului pe teritoriul ţării, proporţia cetăţenilor care doresc să se vaccineze şi numărul dozelor de vaccin disponibile pentru ţara noastră.
 
În timp ce primele două variabile pot fi controlate aproape în totalitate de către autorităţi, ultima ţine de capacitatea de fabricare a vaccinului – lucru aflat în afara controlului ţării noastre.
 
- Observatorul Român de Sănătate, organizaţie din care faceţi parte şi dumneavoastră, a demarat o serie de campanii pentru ajutorarea vârstnicilor şi a persoanelor cu risc ridicat. Despre ce proiecte este vorba?
 
La debutul pandemiei în ţara noastră am realizat o campanie de informare împreună cu Ministerul Sănătăţii, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi Guvernul României. În această campanie de informare am încercat să oferim răspunsurile disponibile la acel moment pentru cele mai des-întâlnite întrebări ale populaţiei legate de noul coronavirus, pentru a nu lăsa loc de speculaţii şi dezinformări.
 
Am încercat, de asemenea, să facilităm implicarea populaţiei cu risc scăzut pentru forme severe de COVID-19 în ajutorarea vârstnicilor în ceea ce priveşte aprovizionarea cu alimente şi cumpărarea medicamentelor.
 
Un alt proiect pentru care a luptat echipa Observatorului Român de Sănătate, împreună cu o echipă numeroasă de voluntari, a fost implementarea la nivel naţional a unui asistent telefonic digital pentru vârstnici. Transpus printr-o voce calmă şi îmbogăţit cu mesaje de încurajare, acest asistent telefonic digital ar fi sunat vârstnicii la intervale regulate pentru a le pune un set de întrebări pre-definite la care aceştia ar fi răspuns cu Da sau Nu.
 
În funcţie de răspunsurile primite, asistentul ar fi emis alerte pentru situaţiile la risc: spre exemplu, dacă persoana respectivă ar fi răspuns cu Da la întrebarea „Aveţi nevoie ca cineva să meargă la cumpărături în locul dumneavoastră?” – un voluntar din partea echipei ar fi contactat acea persoană pentru a-i oferi asistenţă suplimentară. Din păcate, acest proiect nu a putut fi implementat din cauza unor bariere birocratice.
 
În continuare urmărim să contribuim la o informare corectă a cetăţenilor în privinţa informaţiilor medicale şi a celor ce ţin de sănătate publică în contextul pandemiei. Considerăm că doar printr-o informare sănătoasă putem să depăşim împreună acest moment critic.

Vă mai recomandăm şi: 

De ce are România o mortalitate atât de mare în secţiile ATI. Explicaţiile specialiştilor 

EXCLUSIV Răzvan Cherecheş, expert în sănătate publică: „Guvernul a pierdut deja startul campaniei de vaccinare“

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările