Controversa Ivermectinei: Rectorul UMF Cluj, specialist în farmacologie, explică efectele medicamentului
0
Chiar dacă ivermectina pare promiţătoare în tratarea pacienţilor cu COVID-19, nu trebuie utilizate formele existente pentru animale, a explicat rectorul UMF Cluj, Anca Buzoianu, şefa disciplinei de Farmacologie, Toxicologie şi Farmacologie Clinică a Facultăţii de Medicină Cluj-Napoca.
Ivermectina a intrat zilele acestea în atenţia opiniei publice din România. La mai multe televiziuni, Ion Alexie, medic român din Las Vegas, specialist în boli interne şi boli infecţioase, a susţinut că şi-a tratat mai mulţi pacienţi cu acest medicament.
El a precizat că aceasta are efect dacă e folosită în stadiile incipiente ale bolii, pentru a nu ajunge la terapie intensivă. De precizat că în SUA, spre deosebire de România, există ivermectină pentru uz uman.
Acelaşi Alexie recomanda, în primăvara anului trecut, pacienţilor cu COVID-19 să-şi „clătească gura cu apă la fiecare 10-15 minute, după aia să înghită apa, pentru că în stomac este foarte mult suc gastric, cu aciditate mare, care omoară toate virusurile.”
Se pare că cineva chiar a urmat sfaturile lui Alexie, în speţă Mihai Budeanu, membru al formaţiei „3-Sud Est” a spus, la Antena 3, că s-a vindecat cu ivermectină de uz veterinar. Autorităţile medicale din Constanţa nu au confirmat declaraţiile lui Budeanu.
Cert este că există în lume ţări care au avizat folosirea ivermectinei pentru tratamentul anti-COVID-19. Zilele trecute, Bloomberg relata că Africa de Sud a avizat ivermectina ca tratament pentru COVID-19 cu precizarea că accesul la medicament se fac controlat, sub observaţia medicilor.
În Europa, prima ţară care a aprobat (în urmă cu câteva zile) ivermectina, atât pentru profilaxia, cât şi pentru tratarea pacienţilor infectaţi cu noul coronavirus, este Slovacia. Trebuie precizat însă că aprobarea este temporară, pentru o perioadă de 6 luni.
Reacţii adverse notabile în cazul folosirii ivermectinei de uz animal
„Adevărul” a discutat cu rectorul UMF Cluj, Anca Dana Buzoianu, şeful disciplinei de Farmacologie, Toxicologie şi Farmacologie Clinică a Facultăţii de Medicină Cluj-Napoca, despre folosirea ivermectinei la profilaxia sau tratamentul COVID-19.
În primul rând, dacă discutăm despre ivermectina disponibilă în acest moment în România, cea de uz veterinar, Buzoaianu a atras atenţia că „administrarea medicamentelor de uz veterinar la om, chiar dacă este aceeaşi substanţă, poate produce reacţii adverse notabile, în primul rând din cauza diferenţelor în condiţionarea farmaceutică a preparatelor, a excipienţilor folosiţi la preparare, cât şi datorită diferenţelor între dozele folosite la animal/om”.
Concret, a precizat Buzoianu: „se pot produce toate reacţiile adverse prevăzute în prospect, cele mai frecvente fiind: cefalee, tulburări digestive cu greţuri şi diaree, dureri musculare, slăbiciune etc. Rar, pot să apară dureri de spate, dureri precordiale, tahicardie, confuzie, convulsii, pierderea conştienţei. Reacţiile anafilactice sunt foarte rare. Aceasta nu este înşiruirea exhaustivă a tuturor reacţiilor adverse, pentru acestea puteţi consulta prospectul medicamentului.”
Ce este ivermectina
Rectorul UMF a făcut un scurt istoric al ivermectinei, medicament al cărui descoperitor a câştigat premiul Nobel pentru Medicină.
„În contextul pandemic actual, una dintre cele mai dezbătute probleme farmacologice ale ultimei perioade este legată de utilizarea sau nu a ivermectinei în tratamentul pacienţilor cu COVID 19. Dar ce este ivermectina? La sfârşitul anilor 1960, unul dintre microbiologii Institutului Kitasako din Tokyo, Satoshi Ōmura, avea ca preocupare principală descoperirea de noi compuşi antibacterieni. La un moment dat, a observant că una dintre probele de sol studiate era eficientă împotriva viermilor. S-a reuşit astfel izolarea bacteriei răspunzătoare de efect şi aceasta a fost numită Streptomyces avermictilis, iar substanţa activă avermectină. Ulterior, aceasta a fost uşor modificată structural pentru a se obţine un compus mai eficient şi cu un profil de siguranţă superior. Substanţa obţinută a fost numită ivermectină şi din anii 1980 a început să fie utilizată cu succes în medicina veterinară. Cercetările lui Omura au fost completate de cele ale biologului şi parazitologului William Cecil Campbell, care activa ca şi cercetător la Merck Institute for Therapeutic Research”, a precizat medicul.
Succesul înregistrat în tratamentul animalelor i-a determinat pe unii cercetători să îşi pună întrebarea dacă nu cumva această substanţă poate fi utilizată şi la om.
„Astfel, pentru prima dată, s-a încercat efectul ivermectinei asupra oncocercozei, cunoscută şi sub numele de cecitatea râurilor sau Boala lui Robles, o boală severă, cauzată de infecţia cu viermele parazitar Onchocerca volvulus, în urma căreia numeroase persoane îşi pierdeau vederea. Primele studii clinice s-au desfăşurat în Senegal şi astfel ivermectina s-a dovedit eficienta şi la om. În consecinţă, în 1987 a fost aprobată şi pentru uz uman. În timp, această substanţă a fost testată şi apoi utilizată şi pentru tratamentul altor parazitoze, atât local (sub formă de cremă), cât şi sistemic (comprimate). Datorită succesului terapeutic înregistrat, în 2015 Ōmura şi Campbell au câştigat Premiul Nobel pentru descoperirea unei noi terapii în infecţiile cauzate de paraziţi”, a detaliat Buzioanu.
„În ţara noastră nu există ivermectină pentru uz uman”
Rectorul UMF susţine că în acest moment există numeroase studii în desfăşurare privind folosirea ivermectinei la tratamentul anti-COVID-19:
„În studiile efectuate ulterior (după 2000) s-au pus în evidenţă şi efecte antibacteriene, antivirale şi chiar anticanceroase pentru ivermectină. Efectul antiviral a fost studiat pe mai multe virusuri, atât in vitro cât şi in vivo, în special pe ARN virusuri (West Nile Virus, Venezuelan Equine Encephalitis Virus, Influenza, etc). Aceste studii efectuate până în 2020 şi profilul de siguranţă bun, i-au facut pe unii cercetători să se gândească la posibilul efect al ivermectinei şi asupra noului coronavirus. Efectul a fost demonstrat in vitro de către cercetătorul australian Caly, el fiind deschizătorul de drumuri pentru cercetările ulterioare ale acestei substanţe în infecţia cu SARS-COV2 la om. Studiile clinice efectuate pe pacienţi, limitate ca număr, par să susţină efectul benefic asupra acestui virus. Trebuie subliniat faptul că există numeroase studii în desfăşurare, acestea fiind înregistrate în Registrul trialurilor clinice din Uniunea Europeană.”
Cât despre introducerea ivermectinei în terapia pacienţilor cu COVID 19 din România, medicul susţine că „trebuie să ţinem seama că în ţara noastră nu există ivermectină pentru uz uman, doar ivermectină pentru uz veterinar şi nu se recomandă utilizarea formelor farmaceutice (comprimate, soluţie orală) utilizate la animale în tratamentul la om. Aprobarea ivermectinei pentru uz uman depinde fie de Agenţia Europeană a Medicamentului (dacă se doreşte aprobarea substanţei pentru toate ţările membre ale UE), fie de Agenţia Naţională a Medicamentului (dacă se urmăreşte doar aprobarea pentru România).”
Buzoianu precizează că că totuşi „în prezent, ivermectina este utilizată în principal în studii clinice pentru tratamentul COVID 19, existând puţine ţări care au aprobat-o efectiv, introducând-o în lista de indicaţii. În SUA, se utilizează de aproximativ 6 luni, dar utilizarea este ”off label”. În Europa, prima ţară care a aprobat (în urmă cu câteva zile) ivermectina, atât pentru profilaxia, cât şi pentru tratarea pacienţilor infectaţi cu noul coronavirus, este Slovacia. Trebuie precizat însă că aprobarea este temporară, pentru o perioadă de 6 luni.”
Concluzia specialistului
„În concluzie, chiar dacă ivermectina pare promiţătoare în tratarea pacienţilor cu COVID 19, nu trebuie utilizată fără aprobarea unui medic specialist şi nu trebuie utilizate formele existente pentru animale. Se recomandă să aşteptăm aprobarea şi introducerea în ţară a ivermectinei de uz uman. Sperăm ca şi studiile aflate în desfăşurare să aibă rezultate favorabile deoarece orice pas înainte în tratarea şi prevenirea acestei boli este un pas înainte pentru normalitatea pe care o aşteptăm şi ne-o dorim cu toţii”, spune rectorul UMF Cluj, Anca Buzoianu.
Cine este Anca Buzoianu
Profesor Univ. Dr. Anca Dana Buzoianu este şeful disciplinei de Farmacologie, Toxicologie şi Farmacologie Clinică a Facultăţii de Medicină Cluj-Napoca. Buzoianu este: conducător de doctorat în domeniul Medicină -10 doctorate susţinute, 10 doctoranzi în stagiu în prezent; Medic primar în specialităţile pediatrie şi farmacologie clinică; preşedinte fondator al Asociaţiei Decanilor Facultăţilor de Medicină din România.
Printre interese sale în cercetare se numără: Preocupări în domeniul farmacologiei experimentale privind studiul durerii şi al inflamaţiei precum şi cercetări în domeniul neuropsihofarmacologiei; în ultimii 10 ani – cercetarea ştiintifică s-a axat pe aspecte de farmacogenetică, studiul implicării polimorfismelor genetice în răspunsul la tratament: farmacogenetica anticoagulantelor orale, al medicaţiei biologice şi neurotrope; interes în domeniul de cercetare al neuroştiinţelor, neuroplasticităţii neuronale şi al terapiei personalizate; Numeroase articole în domeniile de interes, articole ISI şi indexate in baze de date internaţionale. 2 monografii ca prim autor şi 6 capitole de carte.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
