Au arabii o „genă“ a sinuciderii? Trăsăturile psihologice care favorizează, în anumite condiţii, terorismul suicidal

Au arabii o „genă“ a sinuciderii? Trăsăturile psihologice care favorizează, în anumite condiţii, terorismul suicidal

Militant al grupării teroriste Statul Islamic. FOTO: AFP

Sunt arabii mai predispuşi decât alte popoare să comită atentate teroriste sinucigaşe? Există anumite trăsături psihologice care stimulează radicalizarea? Autorul „Psihologiei poporului român”, Daniel David, a identificat două trăsături care, în anumite condiţii, pot da naştere unor acte extremiste.

Lucrul care înspăimântă cel mai tare în atacurile teroriste care au zguduit Europa este faptul că persoanele implicate nu au simţul autoconservării şi acceptă fără ezitare faptul că vor muri în atentat. O astfel de persoană poate face dintr-un autocamion sau dintr-un avion o armă letală, cum s-a întâmplat, recent, la Nisa sau, în 2001, la New York.

Deşi Europa nu a dus lipsă de terorişti autohtoni, norvegianul Anders Behring Breivik, Armata Republicană Irlandeză, gruparea spaniolă ETA, acţiunile acestora nu presupuneau programatic şi moartea atentatorului.

Sacrificiul teroristului este, în aceste condiţii, o caracteristică a terorismului islamic. În aceste condiţii, am încercat să aflăm de la autorul „Psihologiei poporului român”, cercetătorul Daniel David, prorectorul Universităţii Babeş-Bolyai, dacă există anumite trăsături psihologice ale arabilor musulmani care îi predispun la comiterea unor astfel de acte sinucigaşe: „Nu aş spune că este o trăsătură specifică. Şi noi, ca europeni, am avut  oameni dispuşi să se sacrifice, gândiţi-vă la cavalerii tempieri, care luptau până la moarte; dincolo de Orient, gândiţi-vă la japonezi, care au avut piloţii kamikaze, practic există tendinţa asta în diverse popoare indiferent de rasă sau de cultură. Important este cât de accentuată este această tendinţă şi asta depinde de condiţiile socio-economice şi culturale în care se află respecitvul popor”. 
 

Primii terorişti sinucigaşi 

 
„În accepţiunea unor experţi în domeniu, terorismul suicidal este un fenomen modern – fapt adevărat în cazul atentatorilor sinucigaşi cu bombe, însă terorismul suicidal în sine are o lungă tradiţie. Actele de violenţă săvârşite de grupări precum Asasinii şi Zeloţii, lăsau foarte rar sau deloc posibilităţi de scăpare teroristului”, scrie cercetătorul David Wright-Neville, fost director al Centrului Global pentru Cercetarea Terorismului, din cadrul Universităţii Monash din Australia, în volumul „Dicţionar de terorism”.
 
Când zeloţii, o sectă din interiorul poporului evreu care a acţionat în Palestina primului secol al erei noastre şi care au fost consideraţi de unii istorici drept primii terorişti, tăiau gâtul soldaţilor romani în piaţa din Nazareth, ei rămâneau ca stanele de piatră şi aşteptau represalii pentru acţiunile lor. Găsim această atitudine de-a lungul întregii istorii a sinucigaşilor voluntarilor, una dintre cele mai infame astfel de organizaţii fiind temuţii membri ai sectei islamice şiite a Asasinilor, care a acţionat în secolul al XII-lea, arată Gerard Chaliand în „Istoria terorismului din antichitate şi până la Al Quaeda”.  
 
Într-o structură colectivistă, individul este subordat grupului şi acolo, uneori, viaţa lui este mai puţin importantă dacă se pune problema supravieţurii grupului. Într-o astfel de societate este mult mai uşor să accepte indivizii sacrificiul personal pentru supravieţuirea colectivului şi a grupului
 
Daniel David, prorectorul Universităţii Babeş-Bolyai
 

Preţul vieţii în societăţile colectiviste 

 
Daniel David susţine că există anumite trăsături psihologice ale popoarelor din Orientul Mijlociu, care în anumite condiţii socio-economice pot duce la gesturi extreme precum terorismul sinucigaş. Una dintre caracteristicile popoarelor arabe este colectivismul, spre deosebire de autonomismul care domină statele occidentale. 

„Există o diferenţă mare între societăţile autonome şi cele colectiviste. În spaţiul vestic domină spiritul individului autonom, în care individul este  foarte important, el în sine este o valoare , el în sine este o lume, viaţa este a lui trebuie să şi-o protejeze, să şi-o promoveze. Într-o structură colectivistă, individul este subordat grupului şi acolo, uneori, viaţa lui este mai puţin importantă dacă se pune problema supravieţurii grupului. Într-o astfel de societate este mult mai uşor să accepte indivizii sacrificiul personal pentru supravieţuirea colectivului şi a grupului”, explică David. 
 
Şi japonezii au structură colectivistă, dar „dacă ai o ţară colectivistă dezvoltată economic şi cu un nivel de trai ridicat nu se mai stimulează astfel de comportamente, vezi Japonia astăzi în comparaţie cu Japonia din al doilea război mondial. În condiţiile de atunci, de război, de sărăcie, de ameninţare au apărut piloţii kamikaze”, detaliază psihologul. Concluzia lui este că „în spaţiu vestic, autonomia individului duce la preţuire vieţii mai mult decât într-o structură colectivistă, cum sunt cele ale ţărilor arabe”. 
 

Arabii au tendinţa de a se defini prin comparaţie cu cei mai buni, fapt care duce la apariţia multor frustrări. FOTO: Remus Florescu

 

Cum sunt şi cum mă percep 

 
David mai spune că în ţările arabe este accentuată heterocomparaţia, adică oamenii se percep prin compataţie cu cu alţii: „În ţările europene nordice hetercomparaţia este foarte scăzută, ei nu se compară cu americanii sau cu alţii, ei se raportează la ei însişi. În zona Orientului Mijlociu nivelul de heterocomparaţie este foarte ridicat. Ei se compară foarte mult cu aţii, de obicei, cu cei mai buni. Ei se proiectează şi religios, şi ca ambiţie culturală ca fiind superiori şi foarte importanţi, ori lumea le arată mereu că nu sunt acolo unde cred ei că sunt şi atunci apare sentimentul de frustrare, ei cred că li se face o nedreptate”.
 
Analizând înregistrările difuzate de cei doi terorişti care au comis atentatele din iulie 2005 din Londra, cercetătorul David Wright-Neville a tras concluzia: „teroriştii aveau o viziune divizată asupra lumii, considerând că musulmanii (noi), erau asupriţi de non-musulmani (voi), şi prin urmare aceştia trebie eliberaţi”. Psihologul susţine că totuşi o astfel de tendinţă, de a se compara cu alţii şi de a crede că sunt dezavantajaţi, nu este specifică ţărilor arabe ci „există la homo sapiens în  toate culturile , dar anumite condiţii pot s-o  accentueze şi să se ajungă la manifestări extreme”. În România, o astfel de tendinţă este foarte bine ilustrată în curentul dacopat, care doreşte să legitimeze un trecut exagerat de glorios făcând, în lipsa informaţiilor ştiinţifice, apel la mituri şi legende.
 
Islamul nu are legătură cu terorismul, crede Daniel David
 
„Toate elementele legate de sacrificiul personal din Islam au fost interpretate de anumiţi imami în sensul în care reglia ar susţine aceste gesturi. Eu cred că nu are nicio legătură Islamul cu terorismul. Nu cred că faptul că sunt musulmani determină aceste atentate, tendinţele şi stilul acesta de a te opune inamicului există în toate ţările, dar la ei contextul socio-cultural şi economic poate accentua aceste lucruri”,
Daniel David, prorectorul Universităţii Babeş-Bolyai
 

Ce legătură are Islamul 

 
Islamul este acuzat, fără temei susţine Daniel David, de radicalizarea musulmanilor. „Toate elementele legate de sacrificiul personal din Islam au fost interpretate de anumiţi imami în sensul în care reglia ar susţine aceste gesturi. Eu cred că nu are nicio legătură Islamul cu terorismul. Nu cred că faptul că sunt musulmani determină aceste atentate, tendinţele şi stilul acesta de a te opune inamicului există în toate ţările, dar la ei contextul socio-cultural şi economic poate accentua aceste lucruri”, spune psihologul.

Cercetătorul american Ronald Inglehart susţine că 70% dintre diferenţele dintre ţări sunt date pe de poziţionarea faţă de două axe: pe de o parte, axa valorilor tradiţionale (de exemplu, religie, căsătorie, mândrie naţională, ascultare) respectiv a valorilor seculare (de exemplu, raţiune, umanism, toleranţă); şi pe de altă parte, axa valorilor de supravieţuire (de exemplu, siguranţa fizică şi economică) respectiv valori de autoexprimare (de exemplu, valori emancipative legate de egalitatea de şanse, libertate, autonomie etc.)”. 

La cele două extreme se află ţările africane islamice (ţări tradiţionale, aflate în faza de supravieţuire) şi ţările din Europa protestantă (ţări seculare, aflate în faze avansate de emancipare). ”Spuneam că într-un anumit context sunt accentuate manifestările radicale precum terorismul suicidal. Ei bine, când vorbim despre context vorbim şi despre lipsa de de educaţie şi despre sărăcia în care trăiesc aceste popoare”, arată David.

Europa trebuie să-şi apere valorile. FOTO: AFP


Braţul protector al Europei

 
Despre terorişii născuţi şi crescuţi în Europa, David crede că aceştia nu s-au integrat, ci trăiesc într-o cultură orientală reprodusă în Vest: „Arabii care au venit în România sunt mult mai bine integraţi întrucât cultura noastră are elemente comune cu cultura lor: şi noi şi eu suntem colectivişti, şi noi şi ei apreciem concetrarea puterii (preferăm liderii puternici-nr), şi noi şi ei mergem nu pe recompense, ci pe contolul comportamentului prin pedepse. În România nu şi-au făcut cartiere ale lor, ci s-au diseminat în comunitate. Cultura din vest este incompatibilă cu cultura lor, atunci ei au reprodus ţara sau cultura lor în occident. Copiii lor au crescut într-o subucultură”. 

În ceea ce priveşte soluţia, David crede că pentru a-i integra pe musulmani, Europa „trebuie să le dea egalitate de şanse, nu să-i ajute, adică acces la şcoală, acces pe piaţa muncii, respectare la nivelul statului a aspectelor culturale specifice pe care le au, dar asta nu înseamnă să ascuzi bradul de Crăciun ca să nu se supere musulmanii, asta e o prostie”.

Psihologul crede că pe de parte Europa ar trebui să-şi clarifice şi să îşi reafirme valorile, iar pe altă parte, „să aibă două braţe, cu unul să protejeze ferm valorile, nu are sens să te iluzionezi că acestea nu trebuie protejate şi aici mă refer la politica externă, armată, poliţie, servicii secrete; şi cu celălalt, cel umanitar, să aibă grijă pe cei slabi care au nevoie de ajutor. Orice exgerare duce ori la o Europă cuceritoare, ori la o Europă bleagă, cum este acum. Acum lipseşte braţul protector, Europa a trecut de la Europa liderilor, la Eropa birocraţilor, care neavând curaj să-şi asume valorile, fac apel la birocraţie”.
 

Cine este Daniel David 

 
Potrivit Thomson ISI/Web of Science, Daniel David (43 de ani) este psihologul român cu cel mai mare impact în literatura de specialitate naţională şi internaţională, prin numărul de citări în comunitatea ştiinţifică. Din 2007 este şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul UBB. În ianuarie 2013 a fost numit director responsabil cu cercetarea la faimosul Institut american Albert Ellis din New York. Universitarul este autor al volumului „Profilul psihologic al poporului român”. La începutul anului a fost numit prorector care răspunde de cercetare în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. 
 
Citeşte şi
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: