Povestea primului realizator de film din România. Cu ce bani a făcut pelicula „Independenţa României“
0
Personaj-cheie al începuturilor cinematografiei româneşti, Leon Popescu a realizat cu fonduri proprii primul film românesc, „Independenţa României“ (1911), fiind cel mai lung din lume la acea dată. Pelicula l-a inspirat mai târziu pe Nae Caranfil să regizeze „Restul e tăcere“ (2007)
Nume precum Aristide Demetriade, Grigore Brezeanu şi, poate cel mai important, Leon Popescu au fost personaje-cheie ale începuturilor cinematografiei româneşti. Dacă Demetriade şi Brezeanu au fost primii regizori consacraţi din România, lucrând la capodopere precum „Amor fatal“ şi „Oţelul răzbună“, Leon Popescu a fost probabil cel mai important producător de film pe care Bucureştiul l-a avut în perioada antebelică. El a înfiinţat societatea „Cipeto“ în 1914, organizaţie care a devenit prima casă de producţie din România ce importa aparate de proiecţie de format mic şi închiria filmele realizate de Marioara Voiculescu.
Opere unice înaintea Primului Război Mondial
Cinematografia românească a produs opere unice în spaţiul balcanic chiar dinaintea Primului Război Mondial. Filme precum „Înşir’te mărgărite“ sau primul film românesc de ficţiune „Amor fatal“ sau „Independenţa României“ (1911), peliculă care l-a inspirat pe Tudor Caramfil să regizeze „Restul e tăcere“ (2007), au fost adevărate megaproducţii la vremea lor. Utimul, de exemplu, era inspirat din Războiul de Independeţă al României şi era, la momentul lansării, cel mai lung film din lume, având o durată de două ore.
Ales senator de Ialomiţa
În materie de cinematografie, anii care urmează războiului pălesc în comparaţie cu bogăţia oferită de triada artistică oferită de Demetriade, Brezeanu şi Popescu. Cel din urmă, Leon Popescu, era fiul marilor moşieri şi aredaşi din Bărăgan Ana şi Marinache Popescu.
Despre cariera sa a făcut cercetări în arhive prof. Nicolae Ţiripan. Leon Popescu nu doar că a fost un nume importat în cinematografia românească, ci a făcut şi politică la cel mai înalt nivel. „Demn de menţionat este faptul că şi copiii lui Marinache Popescu, vicepreşedinte al Partidului Conservator, ales la 1 mai 1859, au aderat la Partidul Conservator, cel mai implicat fiind Leon Popescu, a cărui casă, aşa cum rezultă din documente, era la Balaciu. Sigur că în calitate de membru al Organizaţiei de Ialomiţa a Partidului Conservator, al cărui sediu era în Călăraşi, prezenţa acestuia la Călăraşi nu surprinde, iar atunci când poposea aici nu putea locui decât în casa părintească“, povesteşte istoricul Nicolae Ţiripan.
Locuinţa moşierilor a fost donată statului. Aici, după renovarea clădirii. În prezent, imobilul adăposteşte Direcţia de Cultură Călăraşi
De altfel, la alegerile pentru Senat din 1905, Leon Popescu a fost ales senator de Ialomiţa cu 97 de voturi. A candidat apoi şi la alegerile din mai 1907, dar numărul voturilor câştigate – 62 – nu i-au permis să ajungă din nou în Senat. Dar la 13 februarie 1908, atunci când au fost aleşi membrii Comisiei regionale prevăzută de legea tocmelilor agricole, Leon Popescu a fost ales ca membru supleant.
Atunci când s-a produs ruptura în sânul conservatorilor, Leon Popescu a ales să se plaseze alături de Take Ionescu, întemeietorul Partidului Conservator Democrat. Sub îngrijirea unui comitet din care făcea parte şi Leon Popescu, apare la 10 februarie 1908, ziarul „Dunărea“, ziar al Partidului Conservator Democrat. Iar la banchetul dat de cetăţenii Capitalei în onoarea lui Take Ionescu, din delegaţia Ialomiţei a făcut parte şi Leon Popescu.
Apropiat de Take Ionescu
„În chiar perioada când oraşul frumos pavoazat era vizitat de familia regală, la 4 mai 1908 soseşte în Călăraşi, pentru a pune bazele organizaţiei Partidului Conservator Democrat, Take Ionescu, însoţit de o pleiadă de personalităţi, între care şi marele dramaturg Ion Luca Caragiale. La sosirea trenului în gară, la ora 12 fără câteva minute, numeroşi cetăţeni, între care ţărani, veterani, meseriaşi, profesiuni libere şi proprietari, au salutat cu strigăte entuziaste pe Take Ionescu. De la gară, un important cortegiu de trăsuri au trecut pe străzile oraşului, în frunte fiind Take Ionescu, alături de Alexandru Bădulescu, urmat de N. Economu, alesul Craiovei, alături de Leon Popescu“, spune istoricul Nicolae Ţiripan.
Întrunirea s-a ţinut în sala Parcului Comunal, devenită neîncăpătoare pentru numerosul public care venise să-i salute pe maeştrii cuvântului. Leon Popescu a fost proclamat preşedintele întrunirii.
Duminică, 8 februarie 1909, la clubul Partidului Conservator Democrat din Călăraşi, a avut loc aniversarea unui an de la întemeierea partidului. A fost o sărbătoare înălţătoare, de caldă simpatie pentru şeful partidului Take Ionescu, căruia i s-a trimis şi o telegramă, printre semnatari aflându-se şi cei patru fraţi Popescu: Leon, Nicolae, Demetru şi Petre.
Aşa se face că, un an şi câteva luni mai târziu, în zilele de 6 şi 7 iunie 1910, la Bucureşti a avut loc întrunirea şi congresul Partidului Conservator Democrat, printre delegaţii ialomiţeni aflându-se şi cei patru fraţi Popescu. Tot atunci, Leon Popescu a fost ales în Comisia agrară.
Şi asta nu e tot. Leon Popescu va candida în 1912 şi la alegerile pentru Colegiul I de Cameră, pe listele Partidului Conservator Democrat. În prezentarea candidaturii sale, Alexandru Bădulescu l-a numit pe Popescu „purtătorul cuvântului nostru. Dl. Take Ionescu solicită voturile d-vs. pentru d-nul Leon Popescu“, iar C. Lungeanu, mare proprietar în judeţ, îi aduce omagii „pentru că cu averea sa cultivă artele“. Şi membrii devotaţi ai partidului conservator considerau o onoare de a susţine candidatura lui Leon Popescu şi a-i da voturile.
Drept urmare, Popescu va ajunde deputat de Ialomiţa, cu 212 voturi din 354 de votanţi.
Toate moşiile familiei Popescu
Cercetările întreprinse de profesorul de istorie Nicolae Ţiripan din Călăraşi au scos la iveală amănunte interesante despre averea familiei Ana şi Marinache Popescu, părinţii lui Leon. „Marinache Popescu a acumulat o frumoasă avere pe care a lăsat-o urmaşilor săi. Moştenitorii defunctului Marinache Popescu erau proprietarii moşiei Balaciu de Sus, din comuna Balaciu, cu o suprafaţă de 1.600 ha pământ arabil, 200 ha islaz şi 120 ha pădure. Atunci când prezintă donatorii, Aureliu V. Ursescu îl prezintă ca mare proprietar în comuna Balaciu pe Leon Popescu, informaţie confirmată şi de alte surse. De asemenea, Nicolae Popescu era proprietarul moşiei Mănucu din comuna Cacomeanca, cu o suprafaţă de 815 ha pământ arabil în câmp, 300 ha islaz, 30 ha pământ arabil în baltă şi 170 ha pădure. Această informaţie este confirmată şi de donaţia pe care acesta o va face, dar şi de faptul că în ziua de 31 iulie 1900 s-a aprins o şură de paie de orz şi ovăz de pe proprietatea d-lui Marinache Popescu din comuna Cacomeanca. Popescu M. Demetru era proprietarul moşiei Ciochina care avea 2664 ha pământ arabil, 487 ha islaz, 16 ha heleşteu şi 150 ha pădure, informaţie confirmată şi de donaţia făcută de Marinache Popescu, proprietar al acestei moşii.
Casa care a aparţinut familiei Popescu a fost donată statului
O ştire din anul 1895 îl prezintă pe Marinache Popescu ca proprietar şi la Ceacu“ Gestul făcut de prefect, este considerat o linguşeală pe lângă Marinache Popescu. ;
80.000 de actori, printre care şi cadre militare
„Independenţa României“, cel mai lung film la vremea lui, în 1911, dura două ore. A fost produs de Leon Popescu, alături de Pascal Vidraşcu şi de Grigore Brezeanu. Regizorul peliculei, Aristide Demetriade, a şi jucat în film, iar scenarişti au fost acelaşi Aristide Demetriade, precum şi Petre Liciu şi Constantin Nottara.
Filmul a fost distribuit de Societatea Filmului de Artă „Leon Popescu“. Şi distribuţia peliculei confirmă calitatea acesteia: Aristide Demetriade, în rolul domnitorului Carol I, doamna Elisabeta fiind jucată de soţia acestuia, Constanţa. Constantin Nottara a primit rolul lui Osman Paşa, pe când ţarul Rusiei, Alexandru al II-lea a fost interpretat de priceputul machior Pepi Machauer, de la Teatrul Naţional.
Personajele principale ale filmului, Peneş Curcanul şi soţia lui, Rodica, au fost interpretaţi de către Aurel Athanasescu şi Jeni Metaxa-Doro. Pentru scenele de luptă au fost folosiţi 80.000 de oameni, printre care şi cadre militare. Filmul a fost apreciat în străinătate, fiind difuzat la Budapesta, Viena şi Paris. Leon Popescu l-a promovat intens şi în Anglia.
Sapte filme realizate
în anul 1913
După experienţa pozitivă cu „Independenţa României“, Leon Popescu şi-a deschis propria casă de producţie: „Filmul de Artă Leon M. Popescu“. Prin intermediul acesteia, el a realizat în anul 1913 mai multe pelicule: „Amorurile unei prinţese“, în regia Mărioarei Voiculescu, „Bastardul“, în regia lui Constantin Radovici, „Răzbunarea“, în regia lui Haralamb Lecca, în colaborare cu trupa teatrală condusă de Marioara Voiculescu, „Urgia Cerească“, „Spionul“, „Dragoste de marinar“ şi „Viorica“, toate în regia Mărioarei Voiculescu şi a lui Constantin Radovici.
„Leon, auto-proclamat patron al artelor“
Povestea realizării peliculei „Independenţa României“ l-a impresionat pe regizorul Nae Caranfil, care a vrut să imortalizeze toate încercările prin care actorii au trecut în realizarea filmului. Aşa a luat naştere filmul „Restul e tăcere“, care a apărut pe marile ecrane în 2007. Cu un buget-record pentru ultimii 25 de ani, 2,4 milioane de euro, filmul îi are ca protagonişti pe Marius Florea Vizante (Grigore Brezeanu), Ovidiu Niculescu (Leon Popescu), Ioana Bulcă (Ar. Romanescu), Silviu Biriş (Raoul).
Filmul îl prezintă pe Leon Popescu dintr-o altă perspectivă: „Leon, un moşier local atins de delirurile mesianice şi auto-proclamat patron al Artelor, devine finanţatorul întregii afaceri“, este prezentarea de pe coperta filmului „Restul e tăcere“.
A murit la 53 de ani
Leon Popescu moare în 1918, după ce studioul său – de fapt, nişte instalaţii improvizate în nişte magazii în curtea „Teatrului Liric“ – ia foc. Gurile rele spun că el însuşi ar fi dat foc studioului, în urma eşecului înregistrat de ultimele lui filme. Dintre toate filmele care se aflau pe peliculă în magaziile respective, printr-o minune este salvată doar o copie din „Independenţa României“, şi aceasta parţială, din ea lipsesc circa 20 de minute de peliculă.
Moştenirea lăsată statului
Familia Popescu a donat una dintre casele sale statului român în 1927, pentru a servi învăţământului şi culturii. Astfel, în prezent, Direcţia pentru Cultură Călăraşi îşi are sediul în prezent în această casă. De-a lungul timpului aici au mai funcţionat o şcoală de fete şi o bibliotecă.
Se încarcă comentariile...
