Lucruri mai puţin ştiute despre românca legendară care a învins bătrâneţea. A scris un număr uriaş de scrisori
0
Unul dintre pionierii geriatriei mondiale, medicul Ana Aslan a adus faimă României prin rezultatele cercetărilor sale privind procesul de îmbătrânire. Denumită şi "femeia care a învins bătrâneţea", Ana Aslan avea o minte sclipitoare şi un suflet deosebit, înfăptuind pentru oameni lucruri de o bunătate cum rar se găseşte.
Deşi a fost cunoscută în întreaga lume, există despre Ana Aslan şi lucruri care au rămas departe de lumina reflectoarelor. De exemplu, că a trimis şi primit de-a lungul vieţii peste 130.000 de scrisori în peste 130 de ţări. Erau fie corespondente cu pacienţii care-i mulţumeau, fie scrieri între specialişti din medicină, dar şi că avea o colecţie de bufniţe, bibelouri ori statuete .Conform Fundaţiei Ana Aslan, există câteva lucruri mai puţin ştiute despre Ana Aslan:
1. Şi-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă de doar 13 ani, devenind astfel preocupată în a înţelege cursul vieţii şi bătrâneţea, căutând în permanenţă o modalitate de a stopa acest proces firesc. Exact ca într-un basm în care eroul este în căutarea elixirului tinereţii.
2. Ana Aslan şi-a dorit iniţial să devină pilot, fiind inspirată de zborurile lui Aurel Vlaicu. Într-un final, a decis să devină medic după ce a studiat anatomia în clasa a VIII-a. Trebuie să menţionez că această meserie - în acea perioadă - nu era "potrivită" pentru o femeie.
3 . În timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan a îngrijit zeci de militari români răniţi pe front.
4 . La examenul pentru ocuparea unui singur post de medic intern, Ana Aslan a ocupat primul loc din cei 32 de candidaţi.
5 . Rămâne în istorie drept prima femeie cardiolog din România, dar şi prima profesoară de Clinică Medicală.
6 . Din 1958 şi până la moartea sa în 1988, Ana Aslan conduce primul Institut de Geriatrie (*ramură care studiază şi tratează bolile bătrâneţii) din lume, aflat în România.
7 . Continuând studiile lui Parhon, Ana Aslan a sesizat că există o diferenţă de vârstă biologică şi cea cronologică. A arătat că este posibil ca o persoană vârstnică să ducă o viaţă sănătoasă şi activă.
8 . În 1958, în cadrul Institutului pe care îl conducea, a înfiinţat o secţie de gerontologie socială - care avea drept scop studierea batrâneţii atât din punct de vedere medical, cât şi social, economic şi psihologic.
În 1964, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat Institutul condus de Aslan drept model de organizare pentru toate celelalte instituţii similare din lume.
9 . Deşi tratat cu scepticism pentru că era descoperit de o femeie (împreună cu Parhon), Ana Aslan a condus la omologarea Gerovitalului H3 în întreaga lume. Brevetat în peste 30 de ţări, tratamentul a venit sub formă de drajeuri, cremă, ori loţiune capilară.
10 . În 1980, Aslan obţine brevetul de inventator (alături de Polovrăgeanu) pentru Aslavital - tratament ce îmbunătăţeşte sistemul nervos şi cel cardiovascular. 154 de ţări au înregistrat ambele mărci olografe.
11. Grija Anei Aslan pentru vârstnici s-a concretizat şi în crearea unor cămine de bătrâni - în special a celor cărora comunismul le confiscare casele, ori a dizidenţilor. Printre bătrânii din aceste cămine se aflau şi membrii ai unor descendenţi din familii celebre precum Ghica, Catargi ori Mihalache.
12 . A trimis şi primit peste 130,000 de scrisori în peste 130 de ţări. Erau fie corespondente cu pacienţii care-i mulţumeau, fie scrieri între specialişti din medicină.
13. A primit peste 81 de premii, distincţii ori titluri.
14. A tratat personalităţi precum Salvador Dali, Charlie Chaplin, Pablo Neruda, Onassis, Charles de Gaulle ori Jacqueline Kennedy.
A creat Gerovital H3
Cel mai cunoscut medic geriatru român, care a inventat primul medicament capabil să întâzie procesul de îmbătrânire, obişnuia să spună că nu se moare de bătrâneţe, ci de boală.
A creat Gerovitalul H3, produs biotrofic de origine românească, şi a înfiinţat primul institut dedicat luptei contra bătrâneţii şi bolilor vârstei a treia. A muncit 12 ore pe zi, a renunţat la viaţa personală şi a nu a regretat nicio secundă sacrificiul. „Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!” , aşa se descria Ana Aslan .
Ana Aslan a inventat în 1952 Gerovitalul, un produs minune menit să combată bătrâneţea. Produsul a ajuns celebru în întreaga lume. Tot în 1952 a amenajat un institut dedicat problemelor vârstei a treia. Aceasta a fost prima instituţie din lume dedicată cercetării geriatrice. În 1952, Ana Aslan a primit premiul international si medalia "Leon Bernard", distincţie acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru contributia adusa la dezvoltarea gerontologiei si geriatriei. În 1974 , institutul Anei Aslan s-a extins cu o secţie clinică nou.În 1980 cercetătoare a inventat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, produsul geriatric Aslavital. Produsul a fost brevetat în 1980.
La clinica Anei Aslan au ajuns cele mai mari personalităţi ale vremii. În istoria medicinei româneşti niciun alt medic nu a fost atât de solicitat de oameni importanţi, de la regi, şefi de stat, scriitori celebri, vedete. Printre pacienţii Anei Aslan s-au numărat Pablo Neruda, Salvador Dali, Miguel Asturias, Charlie Chaplin, Mareşalul de Gaulle, Indira Ghandi, Regele Arabiei Saudite, Generalul Franco, Mareşalul Tito, Marlene Dietrich, Lillian Gish, Aristotel Onasis, Jaqueline Kenedy, ltzack Shamir.
A intrat în greva foamei
Ana Aslan s-a născut la Brăila, pe 1 ianuarie 1897. A fost cel mai mic copil al soţilor Sofia şi Margarit Aslan. Şi-a pierdut tatăl la 13 ani şi s-a mutat cu mama la Bucureşti. Aici a absolvit în 1915 ” Şcoala Centrală”. La vârsta adolescenţei visa să se facă pilot şi chiar a zburat cu un mic aparat, tip Bristol - Coandă. Când s-a decis să devină medic şi şi-a anunţat mama că vrea să urmeze cursurile Facultăţii de Medicină mama ei s-a opus. Sofia Aslan considera că medicina nu este o meserie potrivită pentru o femeie. Ca să-şi înduplece mama, Ana a intrat în greva foamei.
A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti între 1915 si 1922. În perioada Primului Război Mondial, Ana Aslan a îngrijit soldaţi în spitalele militare din spatele frontului de la Iaşi. După război s-a întors în Bucureşti şi a lucrat alături de neurologul Gheorghe Marinescu. A lucrat ca preparator la clinica II din Bucureşti, unde şi-a pregătit teza de doctorat. A lucrat la spitalele Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, Clinica Medicală din Timişoara şi Spitalul CFR. În anul 1949 a fost numită şef al Secţiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti. A început să experimenteze procaina în afecţiunile reumatice. Şi-a aplicat cercetarea pe cazul unui student care era ţintuit la pat din cauza unei crize de artroză.
A tratat artroza acută
Cele dintâi rezultate încurajatoare le obţine la Timişoara unde, la 15 aprilie 1949, în calitate de profesor de clinică medicală tratează un student la medicină care avea artroză acută, cu stare de criză ce dura de trei săptămâni. Ana Aslan relatează împrejurările astfel: „Foloseam deja procaină, a cărei acţiune vasodilatatoare şi de reglare a sistemului nervos vegetativ fusese descrisă de Claude Leriche, în afecţiunile circulaţiei periferice şi în arterite. Posibilitatea de a o utiliza în afecţiunile reumatice mă obseda de multă vreme. I-am cerut permisiunea tânărului de a-i administra 10 cc soluţie procaină 1% în artera femurală. După câteva minute, bolnavul a putut îndoi piciorul. Am continuat să-i administrez procaină; după câteva zile a putut părăsi spitalul".
Ana Aslan a considerat că acesta este punctul de plecare al cercetărilor sale. Întoarsă la Bucureşti, comunică rezultatele obţinute celui de-al doilea mentor, reputatul endocrinolog C.I. Parhon, care identificând potenţialul ei de cercetător, o sprijină să îşi continue cercetările într-un cămin de bătrâni. Această descoperire o face să renunţe la cariera universitară pentru a se consacra studiului procainei. Şi-a continuat mai apoi cercetările la un azil de bătrâni. Studiile şi cercetările sale au relevat importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă.
Comuniştii i-au refuzat dorinţa
Se stinge din viaţă la 19 mai 1988, lucidă până în ultima clipă, după o luptă acerbă cu o boală necruţătoare. Se spune că s-a înălţat la cer în ziua înălţării Domnului, ca o bună creştină ce era. Din trusa ei de medic nu lipsea niciodată o miniatură a Sfintei Fecioare.
Ana Aslan a murit la 91 de ani răpusă de boală. Şi-a dorit să fie înmormântată creştineşte, cu preot, şi să fie depusă alături de mama şi fratele ei. Comuniştii i-au refuzat dorinţa. De la morga spitalului Elias unde a murit, a fost dusă la cimitirul Bellu, unde a fost înmormântată fără preoţi. Noaptea, pe mormânt, i s-a pus o cruce pe care a fost scris : Ana Vasilichia Aslan, 1897-1988.
Profesoara, o femeie dedicată muncii sale
Profesoara, aşa cum îi spuneau apropiaţii Anei Aslan, era o femeie dedicată muncii sale şi foarte strictă cu toţi colaboratorii.
„Sunt momente din viaţă pe care mi le aduc aminte... începutul la medicină. De plidă faptul că mama nu voia deloc să fac medicină şi ca să o conving 3 zile nu am nu am apărut la masă, nu am mâncat”, spunea Ana Aslan într-un interviu.
A înfiinţat şi a condus primul Institut de Geriatrie din lume, la Otopeni. Puţină lume ştie însă cum era femeia care a găsit leacul împotriva îmbătrânirii. „Iubesc natura, în special marea, florile. Şi în afară de natură îmi place arta. Arta, în special pictura, am un simţ deosebit al culorii şi mă pasionează culorile” - aşa se descria Profesoara.
“Era de o mare feminintate şi printre multe altele era şi această grijă a aspectului. Deşi era o persoană în vârstă era tot timpul bine îmbrăcată, elagantă, parfumată şi avea o coafeză care venea în fiecare zi să îi aranjeze părul”, spunea despre Ana Aslan, Constantin Bălăceanu-Stolnici.
„Era o apariţie decentă, nestrigatoare la cer, sobră şi cu foarte multe elemente moderne”, adaugă el. Un alt lucru la care ţinea ffoart emult era legat de servirea mesei. Întodeauna lua masa la 13.30 îmbrăcată elegant, chiar dacă era singură la masă, cu o ţinută frumoasă, cu bijuterii, respecta acest ritual.
Avea în garderobă numai haine de firmă
În ceea ce priveşte vestimentaţia, Ana Aslan arăta impecabil. În garderobă avea numai haine de firmă, iar pe unele le comanda din Italia.
Colaboratorii săi îi ştiau pasiunea pentru bufniţe. De fiecare dată când aveau ocazia îi dăruiau mici statuete. Profesoara Aslan avea o colecţie impresionată. Reprezentau talismanul ei norocos. Chiar dacă era un om de ştiinţă, avea destule superstiţii.
„Avea o teamă de supranatural, de forţe care puteau să îi facă rău Niciodată nu se întorcea din drum. E drept că s-a întors odată din drum, de la Sinaia, şi era să moară”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.
Ana Aslan şi a dedicat întreagă viaţă descoperirilor în domeniul geriatriei. Muncea către 12 ore pe zi, dar îi plăcea să fie şi mondenă. Juca cărţi, ascultă muzică şi mergea la spectacole de balet.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
