Napoleon I şi românii. Cum i-a dezamăgit pe boierii patrioţi şi cum a lăsat Principatele pe mâna turcilor
0
Napoleon Bonaparte şi principiile Revoluţiei Franceze au avut o influenţă covârşitoare asupra elitelor româneşti de la începutul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, împăratul francez îşi dorea ca Principatele să rămână sub dominaţie turcă.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Principatele Române se aflau la periferia Europei. Într-o zonă intens disputată de otomani, ruşi şi austrieci. Din punct de vedere politic şi juridic, Moldova şi Ţara Românească erau state vasale ale Imperiului Otoman. Totodată, din 1774 Principatele intrau şi sub o formă de protectorat rusesc. Cu toate acestea, frământările revoluţionare din Europa Occidentală au ajuns şi în Principate, evident la nivelul elitelor culturale şi politice.
Mai ales Revoluţia Franceză a reuşit să creeze o adevărată undă de şoc la nivelul elitelor româneşti, ideile revoluţionare, moderne şi reformiste fiind îmbrăţişate de intelectuali şi boieri pământeni sătui de influenţa fanariotă în Principate. În anul 1799, Napoleon I devine prim consul al Republicii Franceze iar campaniile sale şi furtuna stârnită în Europa a avut, de asemenea, un ecou puternic în Moldova şi Valahia. Pentru români, Napoleon a fost fie o speranţă salvatoare, fie un adevărat Antichrist. Cert este că împăratul francez a dezamăgit crunt elitele româneşti.
Napoleon, omul în care românii îşi puneau toate speranţele
Despre războaiele napoleoniene s-a scris inclusiv în limba română. Ce-i drept, în Transilvania, însă aceste lucrări au circulat şi în Principate. Este vorba despre „Viaţa împăratului Bunăparte“ care a apărut în 1810 la Sibiu, dar şi de „Napoleon Bonaparte ce au fost şi ce iaste. O întocmită arătare despre viaţa şi faptele sale“, o carte care a apărut la Buda în 1815. În Principate, în secolul al XIX-lea, apare şi o carte a lui Zilot Românul în care este amintit Napoleon, alături de principalele sale campanii, dar mai ales este discutată influenţa lor asupra Principatelor. Mediile intelectuale şi boiereşti, mai ales a celor din ”partida naţională”, sătui de influenţa grecească şi otomană, dar mai ales de spolierea economică a Moldovei şi a Valahiei au îmbrăţişat ca pe o adevărată religie ideologia Revoluţiei Franceze.
”Era ca un soi de religie universală ai cărei preoţi sunt francezii şi a căror Evanghelie este un şir de precepte numite "Drepturile omului si ale cetăţeanului", preciza Pompiliu Eliade în ”Influenţa franceză asupra spiritului public în România”. Specialiştii spun că toate campaniile lui Napoleon şi mai ales proapagarea principiilor moderne ale Revoluţiei Franceze au dus la o deşteptare a spiritului naţional în Principate. Au oferit un model al unei revoluţii politice, sociale şi morale realizabile, pe care elitele pro-occidentale şi-o doreau de mult. Principatele au devenit filo-franceze, cerând consulate franceze atât la Bucureşti, cât şi la Iaşi. În 1796, acest demers devine posibil fiind numiţi doi consuli, la Bucureşti şi la Iaşi. În nişte Principate orientalizate de la moravuri şi până la obiceiuri, pătrund cultura şi limba franceză. Odată ce Napoleon a ajuns să facă ravagii în Europa, boierii şi intelectualii din ”partida naţională” l-au considerat salvarea Principatelor.
Aceştia sperau că în numele ideilor Revoluţiei, Napolean va ajuta şi Principatele să se desprindă de Imperiul Otoman şi să devină independente sub protectorat francez. În mediile intelectuale şi boiereşti circulau toate ştirile, la zi, despre războaiele napoleoniene. Tocmai de aceea, în anul 1800, boierii din ”Partida Naţională” îl trimit la Paris pe Nicolae Dudescu să se întâlnească cu Napoleon şi să ceară independenţa Principatelor. Dudescu nici măcar nu a reuşit să ajungă la împărat, aşa că a fost trimis un alt boier, un tânăr din familia Golescu. Nici acesta nu a avut prea mare succes. Intelectualii şi boierii din ”Partida Naţională„ mai fac o încercare şi îi trimit ,o scrisoare-petiţie, prin ambasadorul francez de la Viena, către ministrul de externe Talleyrand. Pentru a se apropia cât mai mult de principiile revoluţiei franceze dar în acelaşi pentru a-şi păstra şi statutul social, boierii cer înfiinţarea unei Republici aristocratice în care să existe separarea puterilor în stat, consultarea întregii populaţii, libertăţi şi drepturi cetăţeneşti.
Dezamăgirea „Partidei Naţionale”
Deşi iniţial Napoleon a privit cu simpatie situaţia Principatelor Române, în realitate prim-consulul şi mai apoi împăratul francez nu au avut nicio intenţie de a satisface vreo cerere a ”Partidei Naţionale”. Principatele erau un simplu pion în marele joc geo-politic european din aceea perioadă. Napoleon dorea ca Principatele să rămână sub stăpânirea otomană, tocmai pentru a nu crea un dezechilbru în Orient şi mai ales de a contrabalansa pretenţiile Rusiei. „Odată ajuns împărat, în 1804, Napoleon Bonaparte şi-a schimbat atitudinea binevoitoare arătată până atunci în privinţa ”problemei orientale”: mai întâi, a dezavuat răscoala sârbilor şi a recunoscut suzeranitatea otomană asupra Ţărilor Române”, precizează Claudiu Neagoe şi Marin Toma în lucrarea ”Ţările Române în epoca fanariotă”.
La rândul său, ministrul de Externe, Talleyrand, dorea ca Principatele Române să ajungă sub stăpânire austriacă tocmai pentru a stârni o rivalitate între ruşi şi austrieci. Pentru tradiţionaliştii din Principate, în special pentru cler, dar şi pentru boierii care ţineau la vechile cutume, Napoleon şi ideile Revoluţiei Franceze au reprezentat un spirit satanic. Mai ales prin faptul că Revoluţia Franceză milita pentru domnia raţiunii în faţa credinţei religioase, dar şi a noii orânduiri sociale care contravenea spiritului medieval al organizării domeniilor boiereşti.
Vă recomandăm să citiţi şi:
„Vin acasă. Nu te spăla!“, îi spunea Napoleon iubitei lui Joséphine. Ce le-a distrus mariajul
Se încarcă comentariile...
