Ce mâncau marile figuri ale istoriei: puiul de Marengo, supa de ţestoasă, budinca de sânge şi petalele de violete

Ce mâncau marile figuri ale istoriei: puiul de Marengo, supa de ţestoasă, budinca de sânge şi petalele de violete

Statuia lui Iulius Caesar în Italia FOTO britannica.com

O parte a celebrităţilor istoriei, fie că este vorba despre oameni de stat sau artişti, au preferat preparate culinare pe care mulţi dintre noi le-ar considera astăzi, de-a dreptul bizare.

Este bine cunoscut faptul că fără hrană oamenii nu ar putea supravieţui. Dincolo de acest aspect, din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să transforme această necesitate fiziologică într-unul dintre cele mai plăcute experienţe zilnice. Pe scurt, au descoperit plăcerea de a mânca.  

Fiecare individ are un fel preferat de mâncare, unul pe care l-ar consuma oricând cu cea mai mare plăcere. Marile personalităţi ale istoriei, evident, nu au făcut excepţie. Ba mai mult decât atât, unii, au avut preferinţe culinare ce ar putea fi catalogate de unii dintre noi drept ciudate. Nici nu ar fi de mirare, fiind cunoscut faptul că excentritatea era direct proporţională cu geniul, în multe cazuri.  

 
Liderii Romei şi leguma lor preferată
 
În relatările istoricilor şi cronicarilor latini ne-au rămas zvonurile despre mesele pantagruelice ale protipendadei romane şi mai ales a împăraţilor. Felul de mâncare pe care astăzi nici nu le-am putea imagina astăzi, de o diversitate şi o abundenţă excesivă, care, de exemplu în timpul domniei lui Tiberius au secătuit inclusiv visteria Romei. 

Au existat însă şi mari lideri romani care, culmea, din toată abundenţa culinară produsă de bucătăriile Romei, au preferat o legumă banală, pe care o savurau cu cea mai mare plăcere. 

Iulius Caesar, unul dintre cei mai faimoşi generali şi oameni de stat ai Antichităţii, dar şi Octavian Augustus, primul şi unul dintre cei mai importanţi împăraţi romani, au fost îndrăgostiţi de sparanghel. Era mâncarea lor preferată. Iulius Caesar prefera sparanghel bine gătit în unt, dar lui Octavian Augustus îi plăcea în schimb sparanghelul, puţin făcut, aproape crud şi fără nicio altă garnitură. Deşi astăzi consumul de sparanghel pare ceva banal, de-a lungul timpului această legumă a fost considerată ”mâncarea regilor”, fiindcă era foarte scumpă. 
 
Marii oamenii de stat, violetele, ţestoasele şi mâncarea lui Napoleon
 
„La oamenii deosebiţi, şi mâncăruri deosebite“. Expresia se potriveşte perfect când vine vorba despre o serie de lideri politici şi militari legendari ai istoriei mondiale. 

Frederick al II-lea, de exemplu, unul dintre cei mai luminaţi şi puternici monarhi germani din istorie, prefera un desert pe atât de simplu, pe atât de ciudat, cel puţin astăzi. Pe scurt, acesta mânca, ca pe o delicatesă, petalele de violete. Nu oricum, ci zaharisite. Oamenii care se ocupau de hrana împăratului culegeau cele mai frumoase şi cărnoase petale de violete şi le scufundau într-un recipient cu apă bine zaharisită. Apoi le scoteau cu mare grijă şi le puneau la uscat. Cristalele de zahăr se întăreau pe toate petalele şi împăratului îi erau servite violete zaharisite. 

La rândul său, Napoleon, celebrul general şi mai apoi împărat francez, avea propriul său preparat culinar. Le-a cerut bucătarilor să inventeze o delicatesă, cu ingredientele sale preferate şi dedicată victoriei sale de la Marengo, contra austriecilor. Pentru pregătirea ”puiului Marengo”, cum se numea preparatul, se folosea pui, sotat cu usturoi, în ulei de măsline, cu vin alb sec, asezonat cu măsline negre, roşii prunişoare şi ciuperci. Era servit mereu cu vin de Madeira. Totodată, valetul lui Napoleon mărturisea că fostul împărat francez prefera de asemenea un soi de budincă cu sânge servită pe măr înăbuşit cu scorţişoară. 

”Nu mânca niciodată pâine. Printre felurile de mâncare gătite, dacă ar fi să-l credem pe valetul său, Constant, una dintre preferinteţele sale era Boudin a la Richelieu (budincă de sânge servită pe măr înăbuşit condimentat cu scorţişoară), ragout de oaie şi quenelles”, preciza Christian Guy în lucrarea sa ”An Illustrated History of French Cuisine From Charlemagne to Charles de Gaulle”. 

O altă personalitate marcantă şi unul dintre cei mai mari oameni de stat ai istoriei, Winston Churchill avea şi el o preferinţă culinară mai deosebită. Mai precis, era înebunit după supa de ţestoasă. Se ştie că omul de stat britanic era fan declarat al supelor, la modul general. Îi plăceau supele limpezi, în niciun caz cele cremoase sau prea încărcate. Mânca de cel puţin două ori pe zi supă. În timpul zilei, în special la prânz, nu lipsea preferata lui, supa de ţestoasă. Seara se delecta cu un consomme rece. 
 
Marii compozitori şi mâncarea lor preferată
 
Mozart a fost un gigant al muzicii clasice, care a impresionat prin compoziţiile sale nemuritoare. Când era vorba însă de preferinţe culinare, era cât se poate de prozaic. Deşi arta culinară era bine reprezentantă în Viena secolului al XVIII-lea, iar Mozart frecventa inclusiv cele mai exclusiviste companii, fie şi numai pentru o reprezentaţie, mâncarea sa preferată era cât se poate de simplă. Dintre toate deliciile, el prefera o porţie sănătoasă de găluşte cu ficat de porc şi varză murată. 

La fel Ludwig van Beethoven, un alt mare compozitor, era îndrăgostit preparate socotite banale - poate şi fiindcă a avut probleme financiare aproape toată viaţa şi a învăţat să îndrăgească exact ce-şi permitea. Beethoven era înnebunit după supe. Era atât de pasionat încât se spune că judeca oamenii după felul în care găteau supa. ”Doar cu cei cu inima curată pot face o supă bună”, spunea marele compozitor. Totodată, Beethoven era ahtiat şi după macaroane cu brânză, un preparat pe care-l consuma cât de des se putea. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările