Cât de adevărată este povestea Sfântului Graal. Specialiştii susţin că au descoperit adevăratul pocal al lui Hristos
0
Sfântul Graal este unul dintre cele mai cunoscute şi misterioase relicve religioase din poveştile şi legendele medievale. Căutarea şi găsirea acestei cupe sacre a reprezentat un ritual iniţiatic pentru cel care aspira la titlul de cavaler medieval. Până şi cercetătorii moderni au plecat pe urmele Sfântului Graal încercând să vadă dacă legenda este adevărată sau nu.
Toţi cei care au citit legendele din ciclul ”Cavalerilor Mesei Rotunde” au auzit cu siguranţă de Sfântul Graal, aceea relicvă cu puternic impact religios dar şi magic căutată de cavalaeri ca un rit de iniţiere şi purificare spirituală. Pentru cei mai mulţi Sfântul Graal este doar o legendă cavalerescă.
Pentru alţii reprezintă o relicvă adevărată dintr-un plan misterios al conspiraţiei. Sunt şi cei care cred în autenticitatea religioasă a acestui artefact. Până şi oamenii de ştiinţă au încercat să vadă dacă a existat cu adevărat un potir magic numit Sfântul Graal.
Potirul cu sângele lui Hristos
Din punct de vedere etimologic, graal vine din limba franceză veche şi înseamnă un vas din lut sau metal. Mai târziu a fost asociat cu un potir. Iniţial artefactul în sine era considerat a fi un vas simplu, din lut, folosit de evreii antici pentru a bea vin. Mai apoi imaginarul feudal a transformat graal-ul într-un potir din aur, bătut cu pietre preţioase asemănător unui potir regal. Conform legendelor graal-ul, acest potir ar fi aparţinut lui Iisus Hristos. Din aceasta Hristos ar fi băut vin în timpul Cinei de Taină alături de apostoli. Mai apoi cupa a fost păstrată de Iosef din Arimateea iar după crucificare acesta ar fi strâns sângele şi sudoarea Mântuitorului în graal. Aceasta este versiunea comună a legendelor privind graal-ul. Ceea ce a urmat diferă de la o poveste la alta şi de la o regiune la alta.
De exemplu, conform unei variante Arhanghelul Gabriel le-ar fi spus lui Iosif şi celor 11 însoţitori ai săi să ducă graal-ul cu sângele şi sudoarea lui Hristos în Britania. Aceştia ar fi urmat sfatul şi ar fi ajuns până la Glastonbury. Acolo au ridicat Capela ”Sfintei Maria ”, transformată în relicvariu şi adăpost al graal-ului. De altfel se spune că graal-ul, aceea cupă cu sângele lui Hristos, ar fi fost îngropată de Iosif din Arimateea sub o movilă de pământ de la Glastonbury, în apropierea capelei. Conform unei variante alternative, pocalul lui Hristos ar fi fost de fapt luat de Sfântul Petru şi dus la Roma. Acest pocal ar fi fost folosit de primii preoţi creştini. Apoi, spune aceeaşi legendă, în timpul persecuţiilor împăratului Valerian, un soldat creştin ar fi luat pocalul şi l-ar fi dus în Spania. Acolo ar fi fost depus în Catedrala din Valencia, devenind cunoscut sub numele de Santo Caliz de Valencia. Există şi o poveste care spune că de fapt Sfântul Graal ar fi fost de fapt găsit de templieri într-o biserică bizantină în timpul Cruciadelor.
O poveste medievală cu rădăcini vechi
Majoritatea specialiştilor spun că de fapt povestea cu Sfântul Graal a fost inventată în Evul Mediu. Mai precis, undeva în secolul al XII lea. Sfântul Graal apare pentru prima dată în literatura medievală în scrierile lui Chrétien de Troyes un cronicar francez. Acesta a scris în versuri, în franceza veche povestea ”Conte del Graal” sau Perceval, în anul 1180. Odată ce acesta a dat tonul, în următorul secol au mai apărut zeci de alte versiuni ale poveştilor despre Sfântul Graal şi cavaleri plecaţi să-l caute. Importante au fost versiunile lui Wolfram von Eschenbach cel care a scris ”Parzifal” în secolul al XIII lea dar şi celebrul ciclu cu poveşti despre Regele Arthur şi cavalerii mesei rotunde scris de Sir Thoma Malory în secolul al XV lea.
În toate aceste poveşti medievale cavaleri neprihăniţi, fiindcă doar ei putea face acest lucru, plecau în misiuni iniţiatice de căutare a Sfântului Graal. În aceste legende medievale, mai ales în ciclul arthurian apare şi un gardian al Graal-ului, numit de obicei ”Regele pescar”. Odată cu sfârşitul evului mediu, poveştile despre Graal au încetat să mai apară. Au fost scoase din nou la iveală doar de scriitori şi compozitorii romanitic din secolul al XIX lea. De altfel poveştile despre Graal au inspirat şi mari compozitori precum Richard Wagner. Pentru unii specialişti povestea Sfântului Graal are, culmea, origini păgâne. Mai precis proprietăţile magice ale graal-ului ar fi de inspiraţie celtică. Mai precis este vorba despre acele vase din mitologia celtică care satisfăceau toate plăcerile gastronomice celor care le foloseau.
Din legendă în viaţa reală
Pentru oamenii evului mediu, Sfântul Graal era adevărat. La fel şi povestea sa. Era una dintre cele mai importante relicve creştine, încadrate în seria relicvelor Patimilor alături de lacea lui Longinus, giulgiul de la Torina, bucăţile din adevărata cruce, coroana de spini sau cuiele folosite pentru răstignire. În anumite locuri sacre din Europa, credincioşii puteau să vadă minunea cu ochii lor. De exemplu la Valencia era un potir prezentat drepta adevăratul Graal, Potirul lui Hristos. Este vorba despre un potir de piatră, făcut din agată roşie pe un picior cu talpă bătut cu 27 de perle, 2 rubine şi 2 smaralde. Evident, mai sunt şi alte locuri cupe ale lui Hristos. În total, pe toată suprafaţa globului sunt peste 200 de cupe şi potire atribuite lui Iisus Hristos. Oamenii de ştiinţă au verificat credibilitatea legendei. O echipă de istorici spanioli, au afirmat în 2014 că au găsit Sfântul Graal într-o biserică din ţinutul Leon, nordul Spaniei. Cupa se afla acolo din secolul al XI lea. În urma datorii artefactului s-a ajuns la concluzia că aceasta avea într-adevăr o vechime considerabilă fiind realizată între 200 îHr şi 100 d Hr. Inclusiv analizele făcute pe Graal-ul din Valencia arată că acesta, nu şi lucrătura ulterioară, ar fi din primele secole ale erei creştine.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
La cine se roagă românii de Sfântul Vlasie pentru a avea mereu „o para în pungă“
Se încarcă comentariile...
