Îngerul refugiaţilor: un preot alungat de comunişti din ţară s-a întors în România pentru a-i ajuta pe ucrainenii care au fugit din calea războiului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Leonida Pop (64 de ani), din Bistriţa-Năsăud, a părăsit România în urmă cu 37 de ani, din cauza Securităţii. Bărbatul a decis să se întoarcă la începutul acestei veri, pentru a asigura un acoperiş deasupra capului mai multor familii de refugiaţi din Ucraina.

Pe Leonida Pop îl întâlnim în comuna bistriţeană Măgura Ilvei, alături de mai mulţi voluntari, în curtea unei case până nu de mult părăsită de proprietar. Considerat o prezenţă „exotică“ de către localnici, Leonida Pop, un năsăudean de 64 de ani, şi-a lăsat baltă viaţa din Germania la începutul acestei veri pentru a se dedica asigurării unui acoperiş deasupra capului mai multor familii de refugiaţi din Ucraina.

Proiectul îndrăzneţ al bărbatului se materializează în primă fază în comuna Măgura Ilvei, autorităţile de aici fiind singurele din Bistriţa-Năsăud care au fost dispuse să se implice. Un pădurar a pus la dispoziţie cu titlu gratuit o casă din Măgura Ilvei pe care nu o folosea. Acolo vor locui două familii de refugiaţi din Ucraina, una la primul etaj, iar cea de-a doua la parterul clădirii. De asemenea, într-o altă clădire din aceeaşi curte va mai locui o familie ce urmează să ajungă în Măgura Ilvei toamna aceasta.

Voluntarii, printre care şi mulţi localnici din Măgura Ilvei, şi-au sacrificat timpul liber vara aceasta pentru a amenaja casa ce îi va adăposti pe ucrainieni. Au fost amenajate şi dotate cu mobilă mai multe dormitoare, dar şi două băi, una la etaj şi alta la parter şi două bucătării, una la parter şi alta la etaj.

 „M-am trezit cu o revelaţie“

Cum i-a venit această idee „nebunească“ năsăudeanului care de mai bine de 37 de ani are o viaţă confortabilă în Germania? Leonida Pop este directorul Asociaţiei „Vasile Voiculescu“, ONG care derulează proiecte umanitare de peste 20 de ani în România, astfel că nevoia de a-i ajuta pe alţii este mai veche.

„Mă preocupă ceea ce se întâmplă în Ucraina de ceva vreme. Începând cu lunile decembrie şi ianuarie am urmărit cu mare interes ce se întâmplă acolo, mai aprig decât urmăreşte un microbist meciurile echipei preferate. Această răscolire lăuntrică intensă a făcut ca într-o bună dimineaţă să mă trezesc cu o revelaţie sau cu o poruncă de sus“, explică Leonida Pop, de meserie profesor.

Iniţial, bărbatul s-a gândit să îi salveze pe copiii din zona de război şi să le ofere o viaţă liniştită în România. Acest lucru avea să se întâmple cu ajutorul unor case nefolosite, puse la dispoziţia asociaţiei pe care o conduce de către proprietari, cu titlu gratuit.

Voluntarii asociaţiei aveau sarcina de a amenaja aceste case şi a le dota cu cele necesare. Banii pentru aceste amenajări au fost puşi la dispoziţie tot de către asociaţie, din donaţii. Locuinţele conţin dormitoare, bucătării şi băi dotate cu toalete şi duşuri.


Unul dintre dormitoarele amenajate pentru refugiaţi FOTO: Bianca Sara

image

Ideea i-a venit în ianuarie, astfel că în aprilie s-a întâlnit în Germania cu mai mulţi experţi în chestiuni umanitare din România, Germania şi Ucraina, pentru a pune la punct „planul de bătaie“. La finalul lunii mai, Leonida Pop deja semna un acord de colaborare cu autorităţile locale şi cele judeţene, iar o lună mai târziu se apuca de treabă.

Casă şi loc de muncă

Năsăudeanul s-a mutat pentru o perioadă nedeterminată în România pentru a se dedica acestui proiect şi şi-a lăsat soţia şi cele trei fiice în Germania. A muncit cot la cot cu voluntarii şi susţine că va continua să facă acest lucru cel puţin până la finalul acestui an. Până în 2016, Leonida Pop estimează că zece familii de ucrainieni se vor stabili în Măgura Ilvei.

Aceştia sunt ajutaţi nu doar cu un acoperiş deasupra capului, ci şi cu locuri de muncă. De asemenea, Maria, o învăţătoare din Maramureş vorbitoare de limba ucraineană, se va stabili pe perioadă nedeterminată în Măgura Ilvei, pentru a-i ajuta pe refugiaţi să înveţe româna.

Prima familie de refugiaţi a ajuns în Măgura Ilvei în data de 2 septembrie. Este vorba despre familia Tuchalin, formată din doi adulţi şi 6 copii, cu vârste cuprinse între un an şi 7 luni şi 19 ani. Swetlana are 39 de ani şi este de profesie psiholog, iar Andrej are 42 de ani şi este inginer mecanic şi constructor. Împreună au 7 copii, unul dintre ei, Igor, un tânăr de 18 ani alegând să mai rămână în Ucraina.

De mai bine de un an de zile, cei 9 au rămas fără un acoperiş deasupra capului. Swetlana şi Andrej trăiau alături de copiii lor în Luhansk, într-un apartament cu trei camere.

image

Familia Tuchalin, în faţa casei din Măgura Ilvei unde vor locui FOTO: Bianca Sara

„Din cauza operaţiunilor militare din oraşul nostru am rămas fără casă, eu şi soţul meu fără loc de muncă, iar copiii fără posibilitatea de a merge la şcoală. Noi am presimţit că ne paşte un pericol, intuitiv am părăsit locuinţa noastră înainte de a fi bombardată. Pentru noi cei mai importanţi sunt copiii, pentru ei am venit, să le salvăm viaţa. Nu există ceva mai scump decât copiii, pentru ei am lăsat totul în urmă“, explică Swetlana.

În acest an de când sunt pe drumuri, membri familiei Tuchalin au fost nevoiţi să trăiască pe la prieteni şi rude, iar uneori chiar s-au văzut în situaţia de a petrece noaptea sub cerul liber. La Măgura Ilvei au ajuns cu ajutorul unei asociaţii din Ucraina, care a colaborat cu cea din România. Întrebat cum a primit vestea că îl aşteaptă o viaţă nouă în România, Andrej mărturiseşte: „La început nu am crezut, părea incredibil, iar mai târziu când am venit aici şi am vizitat locul am fost plăcut impresionaţi“.

„Îngerul ucrainienilor“, persecutat de comunişti

Leonida Pop a ajuns în Germania după ce a fost obligat să părăsească ţara de către comuniştii, despre care spune că l-au terorizat ani de zile. „Ei sunt victimele unui conflict armat, eu am fost parte a unui conflict politic cu partea bisericii şi departamentul cultelor care, cu un exces de zel, se străduia să reducă la tăcere orice membru al bisericii care nu se supunea comuniştilor“, explică Leonida Pop.

Înainte să părăsească ţara, Leonida Pop era preot, iar securiştii îi cereau să relateze în scris conversaţiile pe care le avea cu străinii cu care intra în contact. Acest lucru a fost refuzat sistematic de fostul preot, care, mai mult, oferea informaţii despre situaţia din ţară jurnaliştilor de la Europa Liberă.

Această atitudine i-a adus interogatorii interminabile şi urmărire permanentă din partea Securităţii, fiind în final „expulzat“ din România în urmă cu 37 de ani. Preţ de 8 luni a colaborat cu Europa Liberă, după care a studiat teologia şi pedagogia, devenind profesor Waldorf. După `90, Leonida Pop s-a întors ocazional în România pentru a ajuta la punerea bazelor şcolii Waldorf şi la noi în ţară.

Vă mai recomandăm:

Cum arată comunitatea „atinsă” de Dumnezeu. Povestea preotului bistriţean care a transfomat solidaritatea într-un mod de viaţă

Povestea saşilor plecaţi de zeci de ani din România care au refăcut Biserica Evanghelică din Bistriţa, mistuită de flăcări, în care se rugau în copilărie

Bistriţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite