Un designer vestimentar a pus pe picioare o afacere cu costume populare. Cum a reuşit să păstreze tradiţia
0
O băimăreancă de 47 de ani şi soţul său fac costume populare tradiţionale. Pentru a reuşi să respecte întocmai modelele tradiţionale, ei au apelat la profesori universitari care i-au învăţat cum să realizeze costume autentice.
De la creaţie vestimentară, la costume populare, traseul pe care l-a parcurs o băimăreancă a fost unul scurt. După ce a lucrat 15 ani în croitorie, iar alţi 15 ani a făcut pauză, în urmă cu trei ani şi-a îndeplinit visul, acela de a deschide un atelier de croitorie. Nu a fost chiar cum a crezut la început, pentru că nu se ocupă de îmbrăcăminte obişnuită, ci de costume populare.
Interesant este că Laura Lenghel, băimăreanca de 47 de ani, îşi produce singură şi ţesătura, pentru a respecta cât de mult posibil modelul tradiţional al costumelor.
Costume prea scumpe
Totul a pornit după ce a avut nevoie de cămăşi populare pentru soţul şi fiul ei. „Voiam să cumpăr pânză, să fac eu o cămaşă. Aşa că am mers într-un sat din Maramureşul istoric şi am căutat să cumpăr. Dar cine avea pânză a zis că-mi coase ea cămăşile, pentru soţul şi fiul meu, însă a cerut 2.500 de lei. Şi mi-am zis atunci că e foarte mult, nu-mi permit să dau atâţia bani pentru o cămaşă care e cusută şi brodată la maşină, nici măcar nu e cusută manual. Aşa că am zis, îmi fac eu atelierul meu propriu”, spune ea. „Oricum, la asta visam de când am luat casa asta, iar aici unde e atelierul erau nişte garaje vechi, din lemn şi visam că aici va fi atelierul meu. Acum era momentul. Aşa că în urmă cu trei ani am deschis atelierul, am început să coasem şi să brodăm”, povesteşte ea începutul afacerii. Broderia o face manual, dar are şi o maşină de brodat, pentru a putea oferi unele produse la un preţ mai mic. „Vă daţi seama cât durează să faci manual toată această broderie şi toată dantela”, spune ea.
Instruiţi de profesori universitari
Brodate manual sau la maşină, modelele pe care le reproduce pe costumele ei respectă întocmai modelele tradiţionale. Soţul ei, Teo Lenghel, care o ajută şi o susţine în tot ce face, spune că s-a dus la un profesor specializat în domeniu, care i-a instruit în ce priveşte modelele tradiţionale. De asemenea, un alt profesor din Iaşi a completat instruirea lor. „Am vorbit cu un istoric, Ilie Gherheş, care mi-a explicat totul despre modelele tradiţionale de pe costumele populare. Apoi am avut un prieten, profesor universitar la Iaşi, în domeniul textilelor şi m-am consultat şi cu el. A venit acasă la noi şi ne-a învăţat că dacă vrem să facem un lucru de calitate, să nu facem kitsch-uri, ci să lucrăm doar cu fire naturale: bumbac, in, cânepă sau lână. Noi nu lucrăm cu materiale sintetice”, spune el.
Motivul pentru care pânza intra la apă
Originar din Bârsana, localitate din Maramureşul istoric, nu a fost chiar o noutate pentru el. În timpul discuţiei, o poză în care sunt imortalizaţi bărbaţii din familia lui, îmbrăcaţi toţi în costumele specifice din Bârsana, este explicată în detaliu. „aici e tatăl meu”, ni-l arată pe cel din mijloc. Bărbaţii au toţi gatii (pantaloni) de lungimi diferite, dar toţi deasupra gleznelor şi largi. „Gatiile se purtau şi mai lungi şi mai scurte. Dar, dacă erau mai lungi, era poreclit în sat că e „mutălău” (prost, n.red.). Dacă erau prea scurte, ziceai că „parcă-s de căpătat”. Dar femeile nu ştiau că pânza intra foarte mult la apă. De fiecare dată când le spăla, intrau un pic la apă. De asta pânza noastră e prelucrată, ca să nu mai intre la apă”, explică el. Apoi vin şi detaliile motivului pentru care pânza veche intra la apă. „Pe vremuri, spata era din lemn, nu din metal (dispozitiv prin care este trecut fiecare fir din urzeala (lungimea) ţesăturii. Fiind din lemn, erau deci mai rare, ţesătura ieşea mai rară şi se îndesa ulterior, la spălat”, mai spune el.
A învăţat să ţeasă de pe Internet
Dacă lipsa banilor pentru un costum popular i-a determinat să înceapă mica afacere, la fel s-a întâmplat şi cu ţesătura. Laura îşi ţese singură pânza de care are nevoie, tot din acelaşi motiv.
Deşi nu e un război tradiţional, utilajul nu este nici unul industrial, ci mai degrabă este destinat producerii de ţesături pentru uzul propriu. „Războiul de ţesut a venit tot aşa. Voiam să cumpăr pânză ţesută şi aveam nevoie de aproximativ 100 de metri. Am sunat la cineva să cumpăr, dar doamna mi-a spus că dacă am nevoie de atât de multă, ar fi mai rentabil să mi-o produc singură. „Mi-a zis: n-ai decât, apucă-te şi ţese”. Nu ştiam să urzim, nu ştiam să năvădim (pregătirea firelor pentru a fi ţesute). Am avut noroc cu internetul. Acolo am descoperit totul”, mai povesteşte acum Laura.
Mica afacere are doar un angajat şi o colaboratoare, dar îi ocupă până la 10 ore de muncă pe zi.
Gubele maramureşene, „vedete” iarna
Nu doar costume populare, ci şi celebrele gube din Maramureş sunt produse în micul atelier. Ca şi costumele, cel mai adesea sunt făcute la comandă. Dar, pe lângă cele tradiţionale, au început să facă şi unele mai stilizate, atât costumele populare, cât şi gubele. „Sunt modele mai stilizate, dar nu când vorbim de model. Doar dacă vorbim de croi”, spune Laura. „Am croit unele cămăşi după modele mai actuale, pentru a fi mai comode la îmbrăcat”, spune ea, arătând diferenţa dintre modelele actuale şi cele tradiţionale. Gubele tradiţionale, spre exemplu, au doar două cusături. „Mai simplu de atât nu cred că se poate croi ceva”, spune Teo, soţul ei, arătând un model de gubă vechi, miţos (cu aspect de franjuri).
Apoi o serie de veste, cojoace dintr-o ţesătură de lână groasă şi tare, probabil grozav de călduroasă, dar şi modele care erau purtate de „oameni mai înstăriţi”, dintr-o ţesătură de lână ceva mai fină.
„Modelul l-au preluat de la austrieci, erau hainele de postav, mai cambrate. Românii le-au preluat, prelucrând ţesătura din lână la piuă. Au pisat acel material şi nu mai arăta aşa păros. Pare o ţesătură mai fină. Din acel material purtau cei mai înstăriţi”, mai spune el.
Fac costume din toate zonele judeţului
Cei doi spun că fac costume populare din toate zonele Maramureşului şi spun în glumă că le-a fost greu să cadă de acord asupra culorilor pe care să le folosească. Laura fiind din Sălaj, acolo unde culorile sunt mai domoale, a reuşit în cele din urmă să se adapteze şi să folosească culorile tari şi vibrante folosite la costumele din Maramureşul istoric. „Mă consultam cu el de fiecare dată, pentru că el cunoaşte mai bine costumele din zona lui. Băieţii poartă cămăşile mai înflorate, iar bărbaţii mai sobre, cu altă coloratură. În zona Codru se fac modelele mai mult pe alb, dar zona Lăpuşului este una foarte încărcată”, mai descrie ea.
Costumele lor populare au ajuns la ansambluri folclorice, au fost prezentate la târguri, dar ajung şi la artişti sau oameni care încă vor să păstreze şi să ducă mai departe frumoasele costume tradiţionale româneşti. În Maramureşul istoric, aceste costume încă sunt purtate duminica la biserică şi la orice eveniment local.
Vă recomandăm să mai citiţi:
”Înţelepciunea ciobanului român”, lăudată pe Instagram de o cunoscută vloggeriţă de travel
Se încarcă comentariile...
