Poveste veche de 600 de ani: cum a apărat un student din Romos Cetatea Sebeşului de furia turcilor

Poveste veche de 600 de ani: cum a apărat un student din Romos Cetatea Sebeşului de furia turcilor

Turnul studentului din Sebeş are o legendă veche de sute de ani

Denumirea sub care mai este cunoscut Turnul Croitorilor din Cetatea Sebeşului are legătură cu o „vizită“ în zonă a sultanulului Murad al II-lea, în urmă cu 575 de ani. Este contextul în care a prins contur „legenda Turnului Studentului“, un nume mai puţin obişnuit pentru cetăţile medievale din acele vremuri.

Ştiri pe aceeaşi temă

Turnul studentului, cunoscut şi ca Turnul croitorilor, este înălţat în colţul de sud-est al cetăţii. A fost ridicat în secolul al XV-lea, cu formă paralelipipedică, avand ca bază un pătrat cu latura de 5 m şi zidul cu o grosime de 1 m. Ca şi restul fortificaţiei, este construit din piatră de râu, legată cu mortar de var. Turnul are patru nivele, primele două datând dintr-o fază iniţială, următoarele două fiind adăugate ulterior, în secolele XV-XVI.
 
La 1438, asediul turcilor a fost o nouă încercare pentru structura militară a Sebeşului, care nu a pus prea mari probleme cotropitorilor. Văzând urgia, sfatul oraşului s-a adunat, a dezbătut şi a decis că nu-i chip să se opună oştilor otomane conduse de însuşi sultanul Murad al II-lea, aşa că au decis să se predea. La auzul veştii, unii localnici mai vrednici s-au revoltat şi povestea spune că s-au adunat într-un grup de restrâns, în frunte cu un elev din împrejurimile oraşului, căruia i-a rămas numele de „Studentul din Romoş” (Rumeser Student). Toţi s-au baricadat în turn şi nu au vrut să cedeze cu nici un preţ. Eroismul „Studentului” şi al celorlaţi sebeşeni nu a speriat însă armata otomană, întrucât turcii pus foc de jur împrejurul turnului, astfel că cei baricadaţi în interior fie au murit asfixiaţi, fie au fost luaţi prizonieri şi duşi în robie. Printre cei capturaţi a fost şi Studentul nostru, care a ajuns în sclavie la Edirne. La Sebeş, Turnul studentului a rămas de atunci un simbol al curajului, iar legenda lui e una dintre poveştile nemuritoare ale oraşului.

 
Datele referitoare la el sunt uneori confuze, însă cel mai adesea se acceptă că era elev, avea doar 16 ani când a fost capturat de turci şi venise din Romoşul natal (Rumes, Rumessdorf, jud. Hunedoara) ca să urmeze clasele Gimnaziului din Sebeş. Se numea Christian Cloos, Romos, 1422 – Roma, 1502, (alte nume sub care apare: Georgius de Hungaria, Captivus Septemcastrensis, Frater Schebeschensis).
 
În următorii 20 de ani, Studentul din Sebeş a avut o viaţă plină de încercări: a fost vândut de la un stăpân la altul şi încarcerat de mai multe ori, până să fie din nou eliberat. Despre destinul său din această perioadă aminteşte o scrisoare din San Michele, datată 12 decembrie 1458, în care se face referire la „Captivus Septem Castrensis”. În cei douăzeci de ani de captivitate, Studentul a învăţat turceşte şi a deprins foarte bine obiceiurile şi firea oamenilor între care trăia. După eliberarea din robie, se pare că a ajuns în Germania, apoi la Roma.
 
„Trăieşte la ei (turci – n.r.), apoi fuge, ajunge în Vest, scrie şi publică la Urach (Eichstadt) disertaţia «Tractatus de Ritu, Moribus, Condictionibus et Nequitia Turcorum», în 1482. Descrie ceea ce a văzut şi a cunoscut pe propria-i spinare, credinţele, obiceiurile, viaţa şi viclenia turcilor, inclusiv expediţia sultanului Murad II în Transilvania. Unii spun că prima dată şi-a publicat lucrarea la Roma, în anul 1481, semnată cu pseudonimul Captivus Septemcastrensis“, se spune în revista România literară.
 
Lucrarea respectivă a fost considerată în trecut primul incunabul cu autor de prin părţile noastre. Timp de un secol, până în 1560, cartea a fost tipărită în 25 de ediţii, apărute la Berlin, Köln, Nürnberg, Paris, Strasbourg, etc. fiind un fel de bestseller în epocă. Succesul ei extraordinar se explică prin faptul că a constituit primul studiu detaliat asupra vieţii turcilor, cu aspecte din istorie şi etnografie, popor practic straniu şi necunoscut atunci europenilor. Una dintre ediţii, cea apărută la Nürnberg în 1530, are prefaţa semnată de Martin Luther.
 
Studentul a trăit până la vârsta de 80 de ani şi ar fi fost înmormântat într-o biserică din Roma. O legendă ce poate fi auzită pe la Romoş dă poveştii o continuare mult mai pitorească. Legenda spune că spre sfârşitul vietii, Christian Cloos s-a întors în Romoşul natal şi a trăit până la 80 de ani, retras pe o colină care şi astăzi poartă numele Dealul Călugărului. Se mai spune că după bătălia de la Câmpul pâinii (1479), un turc rănit a fost adăpostit de către Christian Cloos. Acesta ar fi fost tocmai fiul ultimului stăpân pe care Cloos l-a avut în Turcia.
   
Fortificaţia Sebeşului este amintită tot în contextul unui atac al turcilor, când nobilii se retrag între zidurile cetatii „Saxobanya”. Sebeşul a fost întemeiat în secolul al XII-lea  de colonişti saşi aduşi de regele Ungariei din regiunea Luxemburgului şi a vestului Germaniei de astăzi. Sebeşul săsesc a fost în evul mediu unul dintre cele mai importante oraşe ale Transilvaniei. (Sursă documentare: povestisasesti.com)
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: