Există cele cinci stadii ale suferinţei?

Există cele cinci stadii ale suferinţei?

Studiile atestă că acceptarea pierderii este cea mai puternică emoţie simţită FOTO Shutterstock

Se vorbeşte despre un tipar al sentimentelor apărute după pierderea cuiva drag, dar chiar trecem cu toţii prin cele cinci stadii: negare, furie, negociere, depresie şi acceptare?

Ştiri pe aceeaşi temă


„Durerea s-a dovedit a fi locul pe care nimeni nu-l cunoaşte cu adevărat până nu ajunge acolo. Anticipăm, ştim că un apropiat al nostru va muri într-o zi, dar nu ne gândim cu adevărat la momentele şi zilele care urmează unui deces”, scrie Joan Didion despre experienţa personală a doliului în cartea „The Year of Magical Thinking”, relatarea incredibilă a experienţei în care pierzi pentru totdeauna pe cineva drag.

S-a stabilit în cultura populară că suferinţa, durerea provocată de pierderea cuiva, doliul, este împărţit în cinci stadii – negare, furie, negociere, depresie şi acceptare. Este o categorisire acceptată internaţional, care a fost preluată în seriale TV, precum „The Simpsons” şi „The Office”, dar şi în pictură, de artişti ca Damien Hirst, care a numit o serie de lucrări DABDA, acronimul celor cinci stadii, în engleză. Nu există un interval de timp al fiecărui stadiu, dar au fost acceptate ca o parte firească a tiparului suferinţei.

Conceptul aparţine psihologului John Bowlby, care în anii '60 a scris o serie de lucrări despre ataşamentul dintre bebeluşi şi părinţi, dar şi specialistului Colin Murray-Parkes, axat pe studiul suferinţei. Cei doi au identificat împreună patru stadii ale suferinţei, după ce au intervievat 22 de văduve – amorţeală, căutare şi jelire, depresia şi reorganizarea. La puţin timp după, Elisabeth Kubler-Ross, cunoscută pentru schimbarea atitudinii faţă de tratamentul oferit muribunzilor, a realizat o serie de interviuri cu bolnavi în stadiu terminal şi a divizat, în urma rezultatelor, cele cinci stadii aşa cum le ştim astăzi, chiar dacă nu le-a testat în mod sistematic. În timp, cele cinci stadii au ajuns să definească mai multe situaţii emoţionale, precum supărarea sau mâhnirea.

Observând folosirea vastă a tiparului emoţional fără vreo dovadă ştiinţifică, cercetătorii de la Universitatea Yale au testat cele cinci stadii la începutul anilor 2000. Pentru că lista stadiilor diferă de la o sursă la alta, specialiştii s-au axat pe studierea unora dintre acestea: jelirea, furia, depresia şi acceptarea. Timp de trei ani, cercetătorii au colectat date ca parte din Studiul Pierderii, de la 233 de persoane. Acestea au fost intervievate la şase până la 11 luni după ce au pierdut pe cineva drag lor, de obicei partenerul de viaţă.

Rezultatele finale au fost mult mai complexe decât sugerează cele cinci stadii. Cercetătorii au descoperit că acceptarea este cea mai puternică emoţie, urmată de jelire. O altă concluzie a fost că depresia este mult mai puternică decât furia, în oricare dintre stadii. De asemenea, emoţiile nu se substituie între ele într-o ordine anume, cel mai probabil un om care se află în al treilea stadiu poate experimenta mult mai puternic sentimentul împăcării cu situaţia, acceptarea, decât furia.

După şase luni de la pierderea care a provocat suferinţa, emoţiile negative încep să dispară, potrivit studiului de la Yale. Dar acest lucru nu înseamnă că oamenii au trecut peste moment. „Este firesc să fie simţită lipsa celui care a murit pentru mulţi ani după, dar majoritatea oamenilor reuşesc să facă faţă”, potrivit BBC, care a citat studiul. Trebuie specificat că cercetătorii au început să analizeze persoanele la o lună după dramaticul eveniment din viaţa lor, drept urmare nu există date despre emoţiile care preced tragedia.

Timpul chiar vindecă

Un alt studiu, publicat câţiva ani mai târziu, a inclus şi persoanele îndurerate de moartea violentă a cuiva drag. Însă de data aceasta, persoanele îndoliate erau studenţi, aşa că în cazul lor a fost vorba de dispariţia unor rude îndepărtate, şi nu a unui partener de viaţă.

Nici aici stadiile nu au fost „urmate” ca la carte, deşi cercetătorii au descoperit că nefericirea ajungea la punctul maxim înainte să se ajungă la acceptare. Cercetătorii nu au analizat persoanele de-a lungul timpului, ci în anumite momente, aşa că nu se poate spune cu exactitate ordinea stadiilor prin care au trecut.

Un alt studiu a confirmat faptul că persoanele în vârstă nu răspund la fel emoţiilor. George Bonanno de la Universitate Columbia a urmărit oamenii dinainte de doliu, înrolând cupluri de pensionari în studiul său, apoi verificând necrologul din ziarul local. A descoperit că 45% dintre persoanele în vârstă nu au suferit intens după moartea soţului sau a soţiei, chiar şi după ce a trecut timpul. Oamenii au fost optimişti şi au făcut faţă pierderii suferite, demonstrând teoria lui Bonanno, că cele cinci stadii nu se potrivesc.

Indiferent de ce spun studiile, ideea celor cinci stagii este oarecum atrăgătoare, în măsura în care le oferă speranţă oamenilor că, indiferent de cât de rău se simt acum, vor trece eventual la stadiul următor şi se vor simţi mai bine. Pe de altă parte, Ruth David Konigsberg, autoarea cărţii „The Truth About Grief”, este de părere că teoria celor cinci stadii ar putea crea şi alte nelinişti în rândul celor care suferă.

„Este o idee reconfortantă pentru persoanele care simt toate aceste emoţii, dar poate fi stigmatizant pentru cei care nu simt. Poţi ajunge să crezi că tu nu simţi cum trebuie, că este ceva greşit cu tine”, a spus Konigsberg.

Dar, după cum arată studiile, nu există o manieră „corectă” sau „incorectă” de a suferi, aceeaşi experienţă nu este trăită de toţi la fel şi nici nu ar trebui. Pierderea rămâne mereu acolo, dar pentru majoritatea, suferinţa se schimbă de-a lungul timpului. Asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să treacă prin fiecare stadiu sau că reacţiile vor apărea în aceeaşi ordine. Este reconfortant să ai un scenariu care-ţi arată către ce te îndrepţi, dar din păcate, experienţele din viaţă nu sunt atât de concise pe cât le descrie teoria. Viaţa este mai încurcată de atât.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările