Şapte întrebări pe care să nu le adresezi adolescentului tău
0
Comunicarea cu un adolescent poate să fie asemănată cu mersul pe un teren minat: în orice moment poate izbucni, indiferent de motiv. Pe de altă parte, comunicarea este cheia unei conexiuni puternice cu copilul tău, aşa că „Huffington Post” prezintă şapte întrebări pe care să nu le pui, menţionând formulările potrivite pentru bombele temperamentale.
Contrar comportamentului lor, adolescenţii chiar îşi doresc ca părinţii să se implice şi mai mult în viaţa lor. Potrivit unui sondaj realizat recent de Girl Scouts of the USA a descoperit că adolescentele îşi doresc ca mamele lor să fie şi mai implicate în viaţa lor.
Trucul este să te implici în măsura corectă, să nu se simtă controlaţi sau împinşi de la spate. De aceea este bine să te fereşti de anumite tipuri de exprimare care, cel mai probabil, vor isca un conflict între părinte şi copil.
1. Şi, cum ţi-a fost ziua?
Sau întrebări asemănătoare precum „Te-ai distrat aseară?” sau „Cum a fost la şcoală”. Aproape niciodată răspunsurile nu sunt cele care ar trebui şi asta pentru că adolescenţii văd aceste întrebări „nesincere” şi „atât de previzibile”. O mică plimbare pe câteva din site-urile lor preferate unde-şi descarcă nervii şi veţi vedea că aşa este. Pentru ei, sunt în topul celor mai enervante întrebări. Iar pentru voi, vor intra în topul celor mai enervante răspunsuri: „Bine”.
Mai bine încearcă: „Ce spun prietenii tăi despre fiica Madonnei, în vârstă de 13 ani, care şi-a lansat o linie vestimentară?”. Întrebări care au nevoie de răspunsuri mai generoase decât „Da” sau „Nu” îi convinge de faptul că tu chiar vrei să-i asculţi. Cu atât mai mult cât întrebările tale au legătură cu pasiunile şi lumea lor. „Poţi să-mi spui cum descarc muzică pe iPod?”. Nu încerca să faci alte lucruri în timp ce vorbeşti cu ei, asta îi scoate din sărite.
2. „De ce nu le-ai zis să te lase în pace?”
1 din 4 adolescenţi vor fi victimele grozavilor care vor să-i intimideze. Asta implică excluderea socială din anumite grupuri, abuz rasial, verbal, sexual sau emoţional, relaţii agresive şi încăierări în mediul electronic. Cercetările arată că, de cele mai multe ori, adolescenţii nu spun părinţilor prin ce trec din frica de umilinţă şi de victimizare. „Spune-le să te lase în pace” nu este un răspuns şi nici nu va face copiii răi să termine cu abuzurile lor, care, cel mai probabil, vor lăsa urme în adolescentul tău.
Mai bine încearcă: „Unde s-a întâmplat asta?”. Încearcă să primeşti răspunsuri specifice, care să te ajute să pui la cale un plan de siguranţă. Întrebarea îi comunică faptul că ai încredere în el şi că eşti dispus să-i oferi sfatul. „Cine mai era acolo?”, „Unde te simţi cel mai puţin în siguranţă?” sunt întrebările care te vor ajuta să te apropii de el.
3. „Şi ea cu ce era îmbrăcată?”
Materialismul este la cote maxime printre adolescenţi şi creşte în popularitate. Asta este o perioadă când ei îşi formează personalitatea şi sunt cel mai uşor de impresionat. Adolescenţii vor crede că hainele şi brandurile pe care le poartă îi definesc pe ei, dar şi pe prietenii lor. Ţelurile profesionale de viitor vor fi afectate de acest tip de gândire. Adolescenţii cu puţină încredere de sine vor compensa cu posesiuni valoroase.
Mai bine încearcă: „Ce-ţi place în privinţa ei?” Ţine-te departe de comentariile legate de haine şi imagine. Îl pot face pe el să creadă că doar asta îţi pasă, plus că discuţia rămâne la un nivel superficial. Încearcă să empatizezi cu trăsături precum talent, loialitate, caracter, prietenie şi distracţie. Arată-le că apreciezi valorile şi prietenii lor ca oameni, nu pentru popularitate sau aparenţe.
4. „De ce eşti atât de sensibil?”
Pubertatea este o perioadă hormonală intensă, care implică foarte multe schimbări. De fapt, cele mai multe schimbări ale corpului au loc în timpul pubertăţii. Noi cercetări arată că partea creierului responsabilă pentru emoţii este încă în dezvoltare la această vârstă. Aşa că aşteaptă-te la schimbări dese de stare şi extreme. La fel, aşteaptă-te să fie foarte sensibil şi uşor de aprins. Nu-l dojeni, o va lua personal. Şi niciodată nu-i reproşa nimic sau disciplina în faţa unui alt copil de vârsta lui.
Mai bine încearcă: „Pari supărat. Ai avut o zi grea? Vrei să ne luăm în braţe?”
Conectează-te la emoţiile copilului. Respectă-l. Abţine-te de la răutăţi şi sarcasm. Ai grijă la limbajul non-verbal, vezi cum ridici sprâncenele. S-ar putea să citească mai mult decât ţi-ai dori în astfel de gesturi.
5. „De ce ai făcut asta?” sau „Unde ţi-a fost mintea?”
Aşteaptă-te să fie impulsiv. Adolescenţii chiar nu cunosc toate motivele din spatele acţiunilor lor. De aceea, de cele mai multe ori, se vor holba la tine când îi întrebi asta.
Mai bine încearcă: „Ce sperai să se întâmple? Ce o să faci data viitoare?”
Este bine să te fereşti de întrebarea „De ce?” cu un adolescent. Probabilitatea este ca ei să nu ştie. Mai bine foloseşte-te de „ce”, ca să-i faci să se gândească. Asta nu înseamnă că vor avea un răspuns mai clar, dar măcar se vor gândi la ce s-a întâmplat.
6. „De ce n-ai refuzat pur şi simplu?”
Dorinţa lor de a se integra este uriaşă, iar presiunea poate fi covârşitoare. Este greu, la această vârstă, să te aperi şi să lupţi pentru tine. Potrivit unui studiu, adolescenţi cu vârste cuprinse între 13 şi 18 ani spun că cel mai prost sfat pe care-l primesc de la părinţi este „Spune-i «Nu» şi gata!”. De fapt, aceştia chiar vor să audă strategii prin care să învingă presiunea.
Mai bine încearcă: „Este greu să-ţi refuzi un prieten. Ai încercat să...?”
Adolescenţii au nevoie de specificaţii exacte. Aşa că, relaxaţi-vă împreună, discutaţi şi încercaţi să luaţi o decizie comună. „Hai să vedem ce poţi să-i spui data viitoare când te împinge să faci ceva ce nu vrei. Poţi să-i spui că trebuie să pleci acasă, că ai treabă sau că bunicul tău a murit de cancer la plămâni şi că i-ai promis că n-ai să fumezi”.
7. „De ce nu poţi să termini şi să treci peste?
Indiferent că este vorba despre o ceartă între prieteni sau „prima dragoste”, totul are legătură cu angoasa lor. Chiar dacă pare sau chiar este juvenilă, nu-i refuza dreptul la supărare şi nu-i da sfaturi de genul acesta. Ce simt ei este real şi intens. Cu atât mai mult dacă sunt băieţi. Au tendinţa să-şi revină mai greu.
Mai bine încearcă: „Îmi pare atât de rău. Vrei să mâncăm nişte îngheţată?”
Empatizează puţin. Despărţirile la această vârstă sunt copleşitoare. Fii acolo, înţelegător, încurajator şi ai grijă să aibă mereu ceva de făcut, în special în weekenduri. Nu întreba ce s-a întâmplat sau ce n-a mers şi nu încerca să obţii detalii. Le vor oferi ei când se vor simţi confortabil. Deocamdată, doar să fii acolo!
Se încarcă comentariile...
