29 martie: 20 de ani de la aderarea României la NATO
0Pe data de 29 martie s-au născut actorul și regizorul Costache Caragiali, poeta Elena Farago și liderul trupei Holograf, Dan Bittman. De asemenea, este ziua istorică în care, în urmă cu două decenii, România a devenit membră NATO, alături de alte şase state.
1815: S-a născut Costache Caragiali, regizor, primul director al Teatrului Naţional din Bucureşti
S-a născut la București, fiind fiul lui Ștefan Caragiale și al Mariei Caragiale, fiica unui negustor din Brașov. Familia sa mai cuprindea doi frați, Luca și Iorgu, precum și două surori, Ecaterina și Anastasia.
Încă din tinerețe, Costache Caragiale a manifestat un interes deosebit pentru arta dramatică.
A studiat actoria sub îndrumarea lui Costache Aristia, la școala deschisă sub auspiciile Societății Filarmonice. Talentul său actoricesc și dedicarea față de idealurile progresiste și democratice ale vremii l-au evidențiat ca o figură importantă în lumea teatrului românesc.
Debutul său în lumea teatrului a avut loc în 1835, la București. Trei ani mai târziu, în 1838, a organizat primul teatru dramatic în Iași, care a devenit, ulterior, primul Teatru Național din România. Timp de 15 ani, Costache Caragiale a colaborat cu cele mai prestigioase teatre naționale ale epocii, promovând operele unor mari dramaturgi români, cum ar fi Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi.
În ceea ce privește activitatea sa literară, Costache Caragiale a lăsat în urmă o serie de scrieri dramatice și lucrări de teorie teatrală, printre care se numără: „O repetiție moldovenească sau Noi și iar Noi”, „O soaré la mahala sau Amestecul de dorinți” și „Prologul pentru inaugurarea noului teatru din București”.
În anul 1851, pentru contribuția sa remarcabilă în domeniul teatrului, Costache Caragiale a fost ridicat la rangul de pitar. A devenit apoi profesor la Conservatorul din București, unde a predat cursurile de declamație și mimică, contribuind la formarea viitoarelor generații de actori.
În 1850 s-a întors în București, iar doi ani mai târziu a devenit primul director al Teatrului Mare (Național). În această calitate, a contribuit semnificativ la dezvoltarea și consolidarea instituției teatrale în România.
Costache Caragiale s-a stins din viață în anul 1877 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București. Moștenirea sa a rămas vie prin lucrările sale dramatice, dar și prin influența pe care a avut-o asupra generațiilor ulterioare de artiști și dramaturgi români.
Fratele său mai mic, Iorgu Caragiale, a continuat tradiția familială în domeniul teatrului, construind propriul său teatru în București. De asemenea, nepotul său, Ion Luca Caragiale, avea să devină unul dintre cei mai mari dramaturgi români, consolidând astfel prestigiul și contribuția familiei Caragiale la cultura românească.
1848: Mihail Sturdza, domnul Moldovei, refuză să accepte cele 35 de puncte ale petiţiei-program
Acest eveniment istoric este legat de perioada Revoluției de la 1848 din Principatele Române, care a inclus și Moldova. În acea perioadă tumultoasă, moldovenii au formulat o petiție-proclamațiune cu 35 de puncte, redactată la hotelul Petersburg din Iași, sub coordonarea lui Vasile Alecsandri, în seara zilei de 28 martie 1848. Această petiție a fost adresată domnitorului Mihail Sturza și a avut un caracter moderat, influențată de atitudinea rezervată a domnitorului și de prezența trupelor ruse la graniță.
Deși petiția nu solicita reforme radicale, ci mai mult reforme administrative și culturale, domnitorul a utilizat-o ca pretext pentru a reprima mișcarea revoluționară. În aceeași seară, Sturza a refuzat să accepte din cele 35 de puncte ale petiției referitoare la dizolvarea Adunării Obștești și înființarea gărzii cetățenești. A urmat o acțiune brutală din partea domnitorului, care a înăbușit mișcarea revoluționară cu forța armată, operând numeroase arestări.
Printre cei arestați s-au numărat figuri proeminente ale mișcării revoluționare, precum Manolache Costache Epureanu, Alexandru Ioan Cuza, Alecu Romalo, frații Rosetti, Zaharia Moldovanu, N. Catargiu, Dumitru Filipescu și Alecu Moruzi. Aceștia au fost, inițial, destinați să fie trimiși în Turcia, dar au reușit să scape, ajungând în cele din urmă în Bucovina.
În vara lui 1848, un grup de circa 50 de lideri ai mișcării revoluționare moldovenești s-au adunat în Cernăuți, Bucovina, printre aceștia numărându-se Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri și Alecu Russo. Sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, în august 1848 a fost redactat un program în 36 de puncte, denumit „Dorințele partidei naționale din Moldova”, care solicita reforme fundamentale, inclusiv unirea Moldovei cu Muntenia.
Revoluția de la 1848 în Moldova a fost, în cele din urmă, înăbușită de trupele rusești, care au intrat în Iași la 28 iunie/9 iulie și au instaurat „ordinea” în principat. Această intervenție a dus la restabilirea controlului riguros al puterilor semnatare asupra Principatelor Române, conform Convenției ruso-turce de la Balta-Liman din aprilie/mai 1849.
1878: S-a născut Elena Farago, poetă şi publicistă
S-a născut în orașul Bârlad, în familia compusă din Francisc și Anastasia Paximade. Pierderea mamei sale în anul 1890 și, ulterior, decesul tatălui său în 1895, au dus la o schimbare majoră în viața ei.
Rămânând orfană de ambii părinți, Elena a devenit responsabilă de îngrijirea surorilor sale mai mici. Pentru a-și continua educația și a-și asigura un trai decent, s-a mutat la București, unde a locuit la unul dintre frații săi mai mari.
În capitala României, Elena Farago și-a început cariera lucrând ca guvernantă în familia lui Ion Luca Caragiale. Aici a avut oportunitatea să se familiarizeze cu literatura clasică și să-și dezvolte pasiunea pentru scris. A debutat în 1898 cu un reportaj sub pseudonimul Fatma, iar patru ani mai târziu, în 1902, a publicat prima sa poezie în ziarul „România muncitoare”.
Anul 1906 a marcat debutul său editorial cu volumul de poezii „Versuri”, publicat la îndemnul lui Nicolae Iorga, care avea să devină unul dintre cei mai apropiați prieteni și confidenți ai săi. Din acel moment, activitatea literară a Elenei Farago a cunoscut o ascensiune continuă.
În 1907, s-a stabilit la Craiova, unde a fost martora unor evenimente tumultuoase, iar implicarea în mișcarea țărănească a determinat arestarea sa temporară. A fost eliberată, ulterior, datorită intervenției lui Nicolae Iorga. În aceeași perioadă, a adoptat un băiat pe nume Mihnea. În 1913, s-a născut fiica sa, Cocuța.
Contribuția sa literară și culturală remarcabilă a fost recunoscută și premiată de Academia Română, care i-a acordat prestigiosul Premiul „Adamachi” pentru mai multe volume de poezii, printre care „Șoapte din umbră” și „Din traista lui Moș Crăciun”.
În 1921, a fost numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, unde a contribuit semnificativ la dezvoltarea și organizarea bibliotecii.
Elena Farago s-a stins din viață la vârsta de 75 de ani, în 1954, în orașul Craiova, după o lungă suferință. Moștenirea sa literară, bogată și diversificată, a rămas vie în memoria culturală a României, iar lucrările sale pentru copii, printre care „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul” și „Cloșca”, continuă să încânte și să educe generații întregi de cititori.
1919: A fost fabricat primul automobil marca Tatra, în Cehia
Pe 29 martie 1919, în Cehia, a fost produs în serie primul camion Tatra, un model TL4. Acest eveniment a marcat începutul unei noi ere în industria auto, consolidând poziția Tatra ca unul dintre cei mai importanți producători de vehicule comerciale din lume.
În ciuda faptului că Tatra a produs și automobile, precum celebrele modele Tatra 11 și Tatra 87, compania a rămas în istorie pentru camioanele sale inovatoare și fiabile, notează Promotor.
Înainte de a deveni Tatra, compania a avut diferite denumiri, cum ar fi Schustala & Company și Nesselsdorfer Wagenbau-Fabriksgesellschaft. Schimbarea numelui în Tatra a avut loc în 1919, când un automobil Tatra a fost testat în Munții Tatra și a impresionat atât de mult călătorii încât aceștia au exclamat: „Iată un autovehicul pentru Munții Tatra”. De atunci, numele Tatra a devenit sinonim cu performanța și durabilitatea în industria auto.
De asemenea, este al treilea cel mai vechi constructor de automobile din lume, după Daimler și Peugeot.
1919: S-a născut Eileen Heckart, actriță americană, laureată a Premiului Oscar
Anna Eileen Heckart a fost o actriță americană de scenă și film cu o carieră ce a durat aproape 60 de ani.
S-a născut în Columbus, Ohio. Mama sa, Esther (născută Stark), s-a căsătorit cu Leo Herbert, iar Eileen a fost ulterior adoptată legal de către bunicul său matern, J.W. Heckart, luându-și numele de familie de la acesta. A absolvit Universitatea din Ohio cu o licență în dramaturgie și a studiat, de asemenea, actoria la HB Studio din New York City.
Ea și-a început cariera pe Broadway în 1943, iar apoi a jucat în numeroase piese precum „Picnic”, „The Bad Seed” și „The Dark at the Top of the Stairs”. A câștigat un premiu Oscar pentru rolul său în „Butterflies Are Free” (1972).
Pe micul ecran, Heckart a avut roluri în seriale precum „The 5 Mrs. Buchanans” și „Out of the Blue”. A câștigat un premiu Emmy pentru apariția sa în „Love & War” (1994).
În 1942, s-a căsătorit cu brokerul de asigurări John Harrison Yankee Jr., cu care a avut trei fii. A avut o relație apropiată cu fiul său Luke Yankee, care a devenit ulterior autorul biografiei sale din 2006, „Just Outside the Spotlight: Growing Up with Eileen Heckart”.
Heckart a fost membru al Partidului Democrat și s-a întâlnit cu președintele Lyndon B. Johnson la Casa Albă, în 1967. De asemenea, a fost catolică practicantă.
Actrița a murit în 2001, din cauza cancerului pulmonar, la vârsta de 82 de ani.
1959: S-a născut Perry Farrell, cântăreț și compozitor american
Perry Farrell, pe numele său real Peretz Bernstein, s-a născut pe 29 martie 1959 în New York City, SUA. Este cunoscut ca fiind fondatorul și liderul trupei rock alternativ Jane's Addiction, precum și creatorul festivalului de muzică Lollapalooza.
În adolescență, Farrell a fost pasionat de muzică și artă și a urmat cursuri de sculptură la Școala de Arte Frumoase din Miami. În timpul colegiului, s-a mutat în Los Angeles, unde a început să își contureze cariera în muzică.
În 1985, a fondat Jane's Addiction împreună cu chitaristul Dave Navarro, basistul Eric Avery și bateristul Stephen Perkins. Trupa a devenit una dintre cele mai influente și controversate formații din mișcarea rock alternativă din anii '80 și '90.
Jane's Addiction a lansat albume de succes precum „Nothing's Shocking” (1988) și „Ritual de lo Habitual” (1990), care au explorat teme sociale și culturale tabu și au adus trupei un număr mare de fani. Farrell s-a remarcat și prin prestațiile sale scenice excentrice și carisma sa pe scenă.
În 1991, Perry Farrell a fondat Lollapalooza, un festival itinerant de muzică alternativă care a devenit rapid unul dintre cele mai importante evenimente muzicale din Statele Unite. Lollapalooza a contribuit la popularizarea unor trupe precum Nirvana, Pearl Jam și Soundgarden, precum și la diversificarea genurilor muzicale prezente în mainstream.
Pe lângă contribuția sa la industria muzicală, Perry Farrell s-a implicat și în alte proiecte artistice, inclusiv în activități de sculptură și pictură. De-a lungul carierei sale, el a explorat și alte genuri muzicale, colaborând cu diferiți artiști și contribuind la proiecte solo.
1962: S-a născut Dan Bittman, liderul trupei Holograf
S-a născut la București. Originar dintr-o familie evreiască, Bittman și-a început cariera muzicală în anii '80, devenind cunoscut ca solist vocal al formației Holograf din 1985.
În 1994, Dan Bittman a reprezentat România la concursul Eurovision, clasându-se pe locul al 21-lea. Ulterior, a devenit prezentator de televiziune, moderând emisiuni precum Bravo Bravissimo și Dănutz SRL pe TVR 1.
În anul 2010, a fost numit consilier la Ministerul de Finanțe al României, însă a demisionat la scurt timp. În 2018, a fost criticat pentru onorariul ridicat pe care l-a primit pentru un eveniment organizat de Primăria Sectorului 5 al Capitalei.
Bittman se poate mândri cu o contribuție semnificativă în industria muzicală românească. A fost parte din diverse trupe precum Blitz, Incognito și Acid înainte de a se alătura celebrei formații Iris în anii '80. Ulterior, s-a alăturat Holograf, unde a devenit faimos ca solist vocal.
Cariera lui solo a inclus și înregistrări muzicale, precum single-ul „Și îngerii au demonii lor” și colaborări cu alți artiști români, printre care Cristi Minculescu.
În ceea ce privește filmografia sa, Bittman a apărut în mai multe producții cinematografice românești, cum ar fi „Proprietarii de stele”, „Lori, Dan și Tanti Mili” și „Orient Express”.
Pentru contribuția sa la cultura și arta românească, Dan Bittman a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, în anul 2004.
2004: România a devenit membru al NATO
România a devenit membru cu drepturi depline al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), alături de alte şase state (Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia şi Slovenia), cu prilejul ceremoniei de depunere a instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO, organizată la Departamentul de Stat al SUA din Washington.
Premierul Adrian Năstase a depus instrumentele de aderare a României la NATO în cadrul unei ceremonii prezidate de secretarul de stat american, Colin Powell, şi a fost primit la Casa Albă, alături de şefii de guvern ai celorlalte şase state, de preşedintele american, George W. Bush.
De asemenea, la Washington, SUA, s-a desfăşurat ceremonia depunerii instrumentelor de ratifi care a protocoalelor de aderare la NATO a Bulgariei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, României, Slovaciei şi Sloveniei, care devin astfel membri cu drepturi depline ai Alianţei.
2017: Prințul Charles, decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în Grad de Mare Cruce
Președintele Klaus Iohannis l-a primit, la Palatul Cotroceni, pe Prințul de Wales, Charles, (Regele Charles al III-lea) în cadrul unei vizite oficiale în România. Aceasta a avut loc în data de 29 martie 2017 și a durat timp de 3 zile.
Această întâlnire a marcat a doua vizită oficială a Prințului Charles în România, prima având loc în anul 1998. Președintele Klaus Iohannis a recunoscut contribuția Prințului Charles la promovarea relațiilor bilaterale dintre Marea Britanie și România și l-a decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în Grad de Mare Cruce.
Întrevederea de la Palatul Cotroceni a oferit oportunitatea pentru discuții între cei doi lideri, inclusiv despre perspectivele și prioritățile de cooperare între cele două țări. De asemenea, s-a abordat subiectul evoluțiilor din cadrul Uniunii Europene și s-au discutat teme legate de securitate și relațiile bilaterale.
Prințul Charles a arătat un interes deosebit pentru România și pentru regiunea Transilvaniei, unde are câteva proprietăți și desfășoară activități legate de conservarea naturii și dezvoltarea durabilă.
Se încarcă comentariile...
