21 decembrie, începutul sfârșitului pentru Nicolae Ceaușescu și regimul comunist. Ultimul discurs
0Tot pe 21 decembrie s-au născut fostul prim ministru Gheorghe Tătărescu, fruntaș liberal, dar și marea artistă Stela Popescu, care ne-a părăsit acum cinci ani.
1886: S-a născut Gheorghe Tătărescu, om politic, fruntaş al PNL
A fost prim-ministru al României de două ori (1934-1937; 1939-1940). A absolvit liceul la Craiova, Facultatea de drept la Bucureşti şi apoi a obţinut doctoratul la Paris în 1912, dată la care revine în ţară şi se înscrie în Partidul Naţional Liberal. Gheorghe Tătărescu îşi consolidează ascensiunea politică şi în 1919 devine membru al Parlamentului României. Sublocotenent de rezervă în primul război mondial, subsecretar de stat la Interne (1922-1926), va fi prim ministru (1933-1937), în cea mai valoroasă guvernare interbelică.
Mai târziu deţine şi alte funcţii: ambasador la Paris (dec.1938-aug.1939), vicepreşedinte al partidului unic Frontul Renaşterii Naţionale (ian.1940), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de externe în guvernul dr.Petru Groza (1945-1947), fiind şeful delegaţiei la Conferinţa de pace de la Paris (10 februarie 1947). Membru de onoare al Academiei Române, moare la 28 martie 1957.
1917: S-a născut nuvelistul şi romancierul Heinrich Böll, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1972
Născut la Köln, pe Rin, în 1917, Heinrich este fiul lui Viktor Böll - sculptor şi ebenist - şi al soţiei acestuia, Maria. După terminarea gimnaziului şi a liceului în oraşul natal, intră în practică, timp ce un an, la un librar. În această perioadă, mărturiseşte scriitorul în autobiografia sa, „schiţează primele încercări literare, dă lecţii particulare şi citeşte foarte mult".
Libertatea aceasta nu va dura mult, căci un an mai târziu, în 1938, este luat, pentru o perioadă de şase luni, în serviciul naţional de muncă, instituit de guvernul nazist. În 1939 începe să studieze germanistică şi filologie clasică, dar este nevoit să întrerupă pentru că este mobilizat şi trimis pe frontul sovietic. Va ajunge, ulterior, şi în România, Franţa şi Ungaria.
La sfârşitul războiului, este luat prizonier de către armata americană, dar va fi eliberat. În decembrie 1945, se mută împreună cu familia într-o casă la ţară, în vecinătatea oraşului Köln. Se căsătorise, în 1942, cu prietena sa din copilărie - Anne Marie Cech - o profesoară. Cei doi vor traduce împreună, din engleză, 50 de cărţi.
În 1947, scriitorul publică povestirea „Oile negre", care atrage atenţia Grupului literar „47" şi pentru care primeşte un premiu. Îi urmează o serie de alte nuvele scurte, care îi vor confirma potenţialul. Dintre primele romane, „Şi nu spuse niciun cuvânt" (1953), „Casa văduvelor" (1954) şi „Partida de biliard de la orele 9 ½" (1959), acesta din urmă rămâne una dintre operele fundamentale ale autorului.
În „Opiniile unui clovn" (1963), cartea cea mai captivantă a scriitorului, Böll denunţă ipocrizia şi superficialitatea unei societăţi ultracatolice şi amnezice. „Fotografie de grup cu doamnă" (1971) ilustrează viaţa Lenei Pheiffer, o femeie care îşi ia asupra ei întreaga povară a istoriei Germaniei de după Primul Război Mondial.
Imixtiunea violentă şi distrugătoare în viaţa individului este tema centrală a nuvelei „Onoarea pierdută a Katharinei Blum" (1974). Viaţa unei menajere nevinovate este distrusă atunci când un reporter de tabloid se insinuează brutal, acuzându-l pe nedrept pe bărbatul de care Katharina s-a îndrăgostit că este hoţ.
A primit premiul Georg Büchner în 1967 şi premiul Nobel pentru literatură în 1972. În 1976, Böll renunţă demonstrativ la Biserica Catolică, mărturisind el însuşi, „fără a se îndepărta astfel de credinţă". Moare în 1985, la vârsta de 67 de ani. Asistentele din spital se plângeau că Böll era vizitat de o mulţime de „prieteni de provenineţă socială îndoielnică".
1935: S-a născut actriţa Stela Popescu
Actriţa Stela Popescu s-a născut în satul Orhei din Republica Moldova, într-o familie de învăţători. Una dintre cele mai pregnante amintiri ale acesteia era legată de invadarea Basarabiei de către armata rusă – în 1940, tatăl ei, intelectual, a fost deportat în Siberia, iar mama a fugit cu ea în România, la Braşov.
Actriţa a studiat mai bine de un an la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, însă a renunţat când a intrat în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956, a dat admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, a debutat la Studioul Casandra, când şi-a luat diploma cu „Nu-i întotdeauna praznic“ de A.N. Ostrovschi, iar după încheierea studiilor, a fost repartizată la Teatrul din Braşov, unde susţinea chiar şi 400 de spectacole anual.
Ulterior, din 1963 până în 1969, a jucat pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“ din Bucureşti, după care s-a angajat la Teatrul de Comedie, fără să renunţe la o colaborare la care ţinea, şi anume cu Radiodifuziunea Română – Radioteleviziunea, la acea vreme. Din cei 24 de ani la Teatrul de Comedie a interpretat vreo 10 ani consecutivi roluri în „Peţitoarea“, respectiv „Plicul“. De asemenea, piesele „Trei surori“ de Cehov şi „Steaua fără nume“ de Mihail Sebastian au ajutat-o să se facă remarcată în acea perioadă.
După Revoluţie, însă, Stela Popescu a revenit la Teatrul „Constantin Tănase“, unde a interpretat roluri, până de curând, în spectacole ca „Stela,de la Tănase“ (2016) şi „Aplauze, Aplauze“ (2010).
De-a lungul anilor, a mai primit aplauzele răsunătoare ale publicului datorită personajelor din spectacole precum: „Omul care a văzut moartea“, „Mama Boema“ şi „Boema, slăbiciunea mea“. Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu şi Valeriu Moisescu au doar câţiva dintre regizorii cu care a colaborat actriţa. Între 1971 şi 1979, aţi privit-o atât pe scenă, cât şi pe micul ecran alături de Ştefan Bănică şi, mai târziu, alături de Alexandru Arşinel – mai multe scenete au fost semnate de Mihai Maximilian, soţul ei, cu care a fost căsătorită până în 1998, la moartea acestuia.
1938: S-a născut actriţa Adela Mărculescu
Una dintre cele mai apreciate actriţe ale generaţiei ei, Adela Mărculescu s-a născut pe 21 decembrie 1938 la Aiud şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti în 1959, clasa profesorului Alexandru Finţi. Zaharia Stancu, director al TNB la acea vreme, a angajat-o în 1964 la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde este invitată să joace şi în prezent.
Şi-a început cariera pedagogică la I.A.T.C în 1963, la catedra de dans a Verei Proca, apoi la tehnica vorbirii, catedra Sandinei Stan, iar din 1992 este conferenţiar la Universitatea „Hyperion”, catedra „Actorie” şi „Tehnica vorbirii”.
A debutat în 1965 în co-producţia româno-franceză „Serbările galante”, un film regizat de René Clair, unde a jucat alături de Jean-Pierre Cassel şi Forry Eterle.
Au urmat 25 de filme şi colaborări cu regizori renumiţi precum Mircea Veroiu („Hyperion”, 1965), Nicolae Corjos („Alo, aterizează străbunica”, 1981, şi „Declaraţie de dragoste”, 1985), Dinu Cocea („Iancu Jianu, haiducul”, 1980), Gheorghe Turcu („Cine iubeşte şi lasă”, 1982), Ion Popescu Gopo („Galax”, 1983), Iulian Mihu („Surorile”, 1984), Mihai Constantinescu („Un oaspete la cină”, 1986, şi „Să-ţi vorbesc despre mine”, 1987) şi Gustavo Graef Marino („Diplomatic Siege”, 1999).
Adela Mărculescu este cetăţean de onoare al municipiilor Bucureşti şi Aiud şi a fost distinsă cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de Ofiţer.
1967: Primul transplant de inimă
Louis Washkansky (n. 1912 - m. 1967), primul pacient din lume care a suferit un transplant de inimă, a murit la doar 18 zile după intervenţia chirurgicală. (55 de ani)
1969: Un echipaj românesc a făcut ocolul lumii în 80 de ore cu un avion IL-18 din dotarea TAROM
Echipajul a parcurs 46.000 de km pe ruta Bucureşti, Delhi, Bangkok, Tokio, Honolul, Los Angeles, Ciudad de Mexico, New Zork, Las Palmas, Roma, Istanbul, Bucureşti.
1989: a marcat începutul sfârşitului dictaturii ceauşiste
A fost ziua când revoltele de la Timişoara s-au mutat la Bucureşti, transformându-se în prima zi a Revoluţiei române.
Cu puţin după ora 10.00, mulţimea era deja adunată în faţa sediului Comitetului Central al PCR, ordonată, afişând tablouri şi pancarte comuniste. Directiva adunării populare venise cu o zi în urmă de la dictator, iar majoritatea oamenilor erau aici, ca de obicei, sub efectul ameninţărilor cu pierderea locului de muncă.
Nicolae Ceauşescu ceruse organizarea mitingului cu scopul de a înfiera tulburările de la Timişoara şi de a-i condamna pe „huliganii“ care se revoltaseră (şi muriseră) în oraşul de pe Bega. Ceea ce nu ştia, însă, era că, prin această manevră, nu făcea decât să îşi grăbească propria prăbuşire. În jurul orei 12.30 dictatorul comunist lua cuvântul şi vorbea despre nevoia imperativă de a apăra ţara de atentatele cercurilor străine la integritatea ei şi mulţumea organizatorilor mitingului.
În momentul în care a anunţat că, din ianuarie, vor creşte salariile cu 100 de lei, au început şi primele huiduieli, printre urale şi scandări. În continuare, huiduielile s-au intensificat, iar o panică inexplicabilă i-a făcut pe oameni să fugă în toate părţile. Marea adunare populară se trasformase în marea revoltă populară. Curând, adunarea populară se dispersa, iar oamenii s-au regrupat în Piaţa Universităţii. Întreg centrul Bucureştiului, de la Piaţa Unirii la Romană şi până la Piaţa Rosetti, a fost ocupat de manifestanţi.
În faţa Intercontinentalului, tinerii au îngenuncheat şi au păstrat momente de reculegere pentru cei căzuţi al Timişoara. Dintre ei se distingea ca lider Dan Iosif. În acelaşi timp, forţele de represiune împânziseră şi ele întreaga zonă, cu TAB-uri şi tanchete.
În jurul orei 17.00 mureau şi primii oameni: 13 tineri au fost omorăţi în apropierea Sălii Dalles, şase dintre ei loviţi de un camion, iar ceilalţi şapte, care scăpaseră, au fost împuşcaţi în cap, povesteşte Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, citat de frontpress.ro.
În după-amiaza zilei de 21 decembrie, demonstranţii le oferă flori soldaţilor şi improvizează o baricadă din mese şi scaune la Intercontinental. După lăsarea serii însă, a început măcelul.
După miezul nopţii a început să se tragă, iar baricada a fost suplberată. Ceauşescu dăduse ordine clare ca zona să fie „curăţată“ şi îl trimisese chiar pe generalul Vasile Milea în stradă, pentru a coordona represiunea.
La 3.00 dimineaţa nu mai era nimeni în stradă. În dimineaţa zilei de 22 decembrie, comandantul infanteriei şi al tancurilor, Ion Horţopan, îi raporta Elenei Ceauşescu că manifestanţii fuseseră „terminaţi“.
În noaptea dintre 21 şi 22 decembrie, 49 de oameni au murit, în jur de 500 au fost răniţi, iar peste 800 au fost încarceraţi, torturaţi şi bătuţi la Jilava.
2014: Preşedintele Klaus Iohannis a preluat mandatul prezidenţial de la Traian Băsescu
Iohannis a depus jurământul de învestitură, în cadrul unor ceremonii desfăşurate în Parlament şi la Palatul Cotroceni.
2022: Solstițiul de iarnă
Este ziua în care are loc solstiţiul de iarnă în emisfera nordică şi solstiţiul de vară în emisfera sudică. Solstiţiul de iarnă se produce când înălţimea soarelui deasupra orizontului şi intervalul diurn sunt minime (la sud de cercul polar de sud, soarele nu răsare şi se află la unghiul maxim sub orizont).
Este ziua anului în care lumina zilei are cea mai scurtă durată în emisfera nordică şi cea mai lungă în emisfera sudică.
Se încarcă comentariile...
