19 martie, ziua în care a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul lider comunist. „Scînteia“ i-a urat sănătate chiar în ziua morţii VIDEO
0La 19 martie 1965 a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tot într-o zi de 19 martie s-au născut Bruce Willis și Dinu Lipatti. În 2013 a murit Irina Petrescu.
1849: s-a născut amiralul german Alfred von Tirpitz
Alfred von Tirpitz (1849, Küstrin -1930) a fost un amiral german, comandant al Marinei Imperiale Germane (Kaiserliche Marine) din 1914 până în 1916. Nava de război „Tirpitz“ a fost denumită după Alfred von Tirpitz.
1895: s-a născut Ion Barbu (pseudonimul literar al lui Dan Barbilian)
A fost matematician şi poet, membru post-mortem al Academiei Române. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian și era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele de familie inițial „Barbu”) și al Smarandei.
A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc, fiind, de asemenea participant la avangarda artistică românească, dar și un afiliat al gândirismului.
Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publică remarcabile contribuții în revista Gazeta matematică. În tot acest timp, Dan Barbilian își dezvoltă și pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Științe din București, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care își satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial.
În anul 1919, Dan Barbilian începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului, ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu.
Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest "pariu", Dan Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de poezie. Dan Barbilian spunea că poezia și geometria sunt complementare în viața sa: acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaștere și imaginație.
1917: s-a născut pianistul Dinu Lipatti
Luna mai, 1922. La Ateneul Român din Bucureşti se desfăşoară un concert de muzică clasică, cu sala plină, cum se obişnuieşte. Pe scenă, un băieţel de 5 ani, îmbrăcat din cap până-n picioare într-un costum de catifea neagră, stă aşezat, cuminte şi cam timid, în faţa unui pian, în timp ce tatăl său stă aplecat asupra lui şi îi şopteşte încurajări, să cânte. Începe. Nimic din repertoriul internaţional, băieţelul cântă o serie de piese compoziţie proprie! Sala este în extaz, aplaudă în neştire. Totul a fost minunat.
Bucureştiul a fost martor la opera timpurie a unui viitor maestru al pianului, este de netăgăduit. La finalul concertului, drept răsplată, băieţelul a primit un căţeluş fox terrier şi a părăsit incinta Ateneului strângându-l la piept, încântat. Acest întreg episod a fascinat o fetiţă aflată în audienţă, şi ea tot în vârstă de 5 ani, care avea să devină tot pianistă şi, în plus, soţia artistului.
Micul interpret care a uimit spectatorii Ateneului Român în primăvara lui 1922 se numea Constantin Lipatti. I se spunea Dinu, un alint. S-a născut în Bucureşti, în cea mai grea vreme cu putinţă, în vremea războiului mondial. În 1917, când România se afla sub aspra ocupaţie germană, pe 19 martie, în casa familiei Lipatti, pe strada Grigore Alexandrescu nr. 17, a apărut primul născut. Micul Dinu intra într-o familie de împătimiţi ai muzicii: Theodor Rosetti, diplomat de carieră, era pasionat de vioară, iar Anna, născută Racoviceanu, era pianistă. În fine, interesul mergea şi mai departe, până la bunicul Constantin Lipatti, care era un mare cântăreţ la chitară şi flaut.
Dinu Lipatti a fost mare maestru al pianului. A vrăjit contemporanii cu interpretările pure ale operelor lui Chopin, Mozart, Bach, Ravel, Liszt, Enescu, Schumann. Înregistrările Valsurilor lui Chopin au rămas cea mai de preţ moştenire a sa.
Deşi şi-a dedicat cea mai mare parte a timpului pianului, a avut timp să şi compună. Operele sale, nu foarte multe la număr, au fost scrise în stil neoclasic, cu influenţe franţuzeşti şi româneşti. Printre cele mai cunoscute se numără „Fantezie pentru pian, vioară şi violoncel“ (1933), „Şătrarii, suită pentru orchestră“ (1934), „Concertino în stil clasic pentru pian şi orchestră de cameră“ (1936), „Simfonie concertantă pentru două piane şi orchestră de coarde“ (1938) şi „Sonatină pentru mâna stângă“ (1941).
1955: s-a născut Bruce Willis, actor, producător și cântăreț american
Cariera lui Willis a început la începutul anilor 1980, cu roluri în filme precum „Verdictul” al lui Sidney Lumet. Cariera sa a explodat mai târziu în acel deceniu, datorită rolului său principal, alături de Cybill Shepherd, în serialul ABC „Moonlighting” şi a interpretării lui John McClane în filmul de acţiune din 1988 „Die Hard”, care i-a oferit lui Willis prima sa franciză majoră.
De-a lungul carierei sale de patru decenii, filmele lui Willis au încasat peste 5 miliarde de dolari în întreaga lume.
Willis a apărut în blockbustere precum „The Fifth Element” (1997), „Armageddon” (1998) şi „The Sixth Sense” (1999). Alte filme clasice ale sale: „The Last Boy Scout” (1991), „Death Becomes Her” (1992), „Pulp Fiction” (1994) şi „12 Monkeys” (1995).
El a fost nominalizat la cinci Globuri de Aur (câştigând unul pentru „Moonlighting”) şi trei Emmy (câştigând unul pentru „Moonlighting” şi altul pentru rolul său de invitat în „Friends”).
Marele actor este diagnostivcat cu demență.
1965: a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej
Decesul lui Gheorghiu-Dej, liderul comunist al României din 1947 până la moartea sa, a fost cu totul neaşteptat.
Semnele bolii au apărut la Varşovia, în ianuarie 1965. Reşedinţa în care fusese găzduit l-a nemulţumit pe Gheorghiu-Dej. „Iată atenţia ce mi-o acordă tovarăşii polonezi!", s-a plâns el şefului său de cabinet atunci. „M-au găzduit într-un club amenajat în grabă drept casă de oaspeţi! Nici căldură suficientă nu are". „Răcit" şi scuturat de frisoane, i-au instalat radiatoare în dormitor, a povestit Paul Sfetcu (13 ani în anticamera lui Dej, Curtea Veche, 2008).
În călătoria cu trenul spre casă, învelit, spre mirarea însoţitorilor, într-o şubă groasă, Dej s-a amuzat şi nu prea de glumele lui Silviu Brucan. „Ştiţi ce urmează după greutăţile de creştere de care ne plângem noi în dezvoltarea economiei socialiste? Vine creşterea greutăţilor!"
Cu spirite ca acestea şi laude meşteşugite, Tache, cum îi spuneau apropiaţii, încerca să-l binedispună pe Dej. Din 1962, după încheierea misiunii la ONU, Silviu Brucan fusese numit directorul Radioteleviziunii. Ziaristului cu veleităţi şi orgolii politice i se părea însă prea puţin. Inclus în comisiile tehnice de redactare a documentelor, Brucan trăgea pe-atunci sforile pentru a i se crea postul de consilier personal al lui Dej.
La Bucureşti, Gheorghiu-Dej a stat câteva zile acasă cu tratament pentru „gripa virotică" de care i se părea lui că suferă. „Am rămas cu o răceală, cu o tuse care nu-mi mai trece", i s-a plâns lui Corneliu Mănescu (Lavinia Betea, „Partea lor de adevăr", 2008). Apoi a revenit la birou.
Buletinul medical publicat după decesul său şi semnat de somităţi ale medicinei româneşti, în frunte cu ministrul Sănătăţii Voinea Marinescu, menţionează următoarele: „În a doua jumătate a lunii ianuarie 1965, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a prezentat semnele unei afecţiuni pulmonare, cu tuse şi expectoraţii reduse sero-muco-sangvinolente“.
Tot în această perioadă se observă clinic o mărire rapidă a ficatului însoţită de subicter. Examenele clinice şi de laborator au evidenţiat prezenţa de formaţiuni tumorale hepatice.
Pe 2 martie 1965, examenele microscopice ale sputei au arătat prezenţa de celule neoplazice. Pe baza datelor clinice şi de laborator s-a stabilit diagnosticul de neoplasm pulmonar şi hepatic.
În ziua de 19 martie, după ora 16.00, starea bolnavului s-a înrăutăţit brusc: cu toate îngrijirile date, bolnavul a intrat în stare de comă şi a încetat din viaţă la ora 17.43".
Moarte naturală sau cancer provocat prin iradiere de sovieticii care-l urau?-a fost o întrebare al cărei răspuns animă încă dezbaterea istorică.
Căci „speţialnîi cabinet" - laboratorul înfiinţat încă din vremea lui Lenin de serviciile speciale pentru distrugerea indezirabililor din ţară şi străinătate pe căi care să pară morţi naturale - are o istorie ce-şi vădeşte continuitatea. Elocvent este cazul lui Alexandr Litvinenko, agent FSB care, iradiat cu poloniu, a decedat în 2006, în Marea Britanie.
Mărturiile apropiaţilor coincid toate în surpriza gravităţii bolii şi evoluţiei sale galopante. Semnul că se întâmplă ceva grav a fost dat familiei de una dintre gărzile de corp. Care-a telefonat Licăi Gheorghiu, fata lui Dej, aflată atunci într-o excursie în Suedia.
În pofida unor „dezvăluiri" din surse intermediare, boala lui Dej a fost ţinută secret şi pentru eşalonul doi al partidului. Paul Niculescu-Mizil, în acel moment şeful secţiei Agitaţie şi Propagandă a CC al PMR, a aflat, după propria mărturie, că Dej e bolnav abia în 5 martie („O istorie trăită", Editura enciclopedică, 1997).
Răspunzător de înregistrarea cuvântării liderului cu prilejul alegerilor pentru MAN, Niculescu-Mizil a fost rugat s-o repete.
Vocea şi respiraţia lui Dej erau alterate de boală. Din două înregistrări cu defecte s-a colat una bună. Abia în 18 martie, în prima pagină a „Scînteii", a fost publicat un buletin medical. Gheorghiu-Dej, s-a anunţat cu o zi înainte de moarte, suferă de-o afecţiune pulmonară, agravată prin apariţia de complicaţii hepatice cu icter şi insuficienţă hepatică. Se aplică tratament corespunzător, liniştea comunicatul.
Cu numai două zile înainte de deces, fusese informat activul de partid de boala lui Dej în plenara CC al PCR din 17 martie 1965. Comitetul Central i s-a adresat cu urări de însănătoşire printr-o scrisoare. Dată publicităţii cu o zi înaintea morţii, a însemnat o pregătire a populaţiei pentru schimbare.
Din cronica lui Paul Niculescu-Mizil, atunci protejatul lui Nicolae Ceauşescu, reiese că evenimentele s-au ţinut lanţ, fără pauze de reflecţii. Cu o zi înaintea morţii lui Dej a fost convocat, în prima sesiune, plenul MAN. Proaspăt mandataţii deputaţi au luat act de scrisoarea bolnavului Gheorghiu-Dej care le mulţumea pentru alegerea, în absenţă, în funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat. I-au adresat, la rându-le, urări de grabnică însănătoşire, ca şi CC al PMR. „Scrisorile" le-a publicat „Scînteia" în chiar ziua morţii lui Dej, scrie Historia.
2008: a murit scriitorul de ficţiune şi inventatorul Sir Arthur Charles Clarke
A fost renumit pentru povestirile sale scurte şi pentru romanul „2001: a Space Odyssey” și era născut pe 16 decembrie 1917.
A scris numeroase cărți și multe eseuri pentru reviste populare. În 1961, a primit Premiul Kalinga, un premiu UNESCO pentru popularizarea științei. Scrierile științifice și științifico-fantastice ale lui Clarke i-au adus porecla de "profet al erei spațiale".
Scrierile sale științifico-fantastice, în special, i-au adus o serie de premii Hugo și Nebula, care, împreună cu un mare număr de cititori, au făcut din el una dintre figurile marcante ale genului. Timp de mulți ani, Clarke, Robert Heinlein și Isaac Asimov au fost cunoscuți drept "Cei trei mari" ai science-fiction-ului.
Clarke a fost un susținător al călătoriilor spațiale de-a lungul vieții. În 1934, pe când era încă un adolescent, s-a alăturat BIS, Societatea Interplanetară Britanică. În 1945, a propus un sistem de comunicații prin satelit care folosea orbite geostaționare. A fost președintele Societății Interplanetare Britanice între 1946 și 1947 și din nou în perioada 1951-1953.
2009: a murit cântăreţul de muzică populară Ion Dolănescu
Ion Dolănescu s-a născut la n25 ianuarie 1944 în satul Perșinari, județul Dânbovița.
În 1961 a urmat-o pe Maria Tănase într-un turneu de două-trei săptămâni prin județul Dâmbovița. A debutat la 18 ani, la Casa de Cultură din Târgoviște. În 1966 a absolvit Liceul Ienăchiță Văcărescu din Târgoviște și a urmat cursurile Școlii Populare de Artă. În 1966 devine solist la ansamblul „Ciocârlia”.
A fost căsătorit întâi cu Iustina Băluțeanu, iar apoi cu Maria Ciobanu, cu aceasta din urmă nefiind căsătorit și în acte. Cu a doua soție are un fiu, Ionuț Dolănescu, însă căsătoria nu a durat. În 1975 i se naște al doilea copil, Dragoș Carlos, a cărui mamă este Margarita Valenciano, din Costa Rica care atunci era studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj.
A fost deputat în legislatura 2000-2004, ales în județul Ilfov pe listele PRM. În cadrul activității sale parlamentare, a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Slovacia și Lituania. A renunțat la activitatea politică deoarece a considerat că n-a reușit să facă prea mult pentru artiști.
A încetat din viață la data de 19 martie 2009 în urma unei afecțiuni cardiace.
2013: a murit Irina Petrescu, actriță română
Irina Petrescu s-a născut la Bucureşti, la 19 iunie 1941. Talentată, elegantă şi misterioasă, Irina Petrescu a marcat cinematografia românească şi a atras atenţia regizorilor din străinătate. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” (1963).
A debutat la Bulandra cu piesa „Noaptea e un sfetnic bun” (1964) de Alexandru Mirodan, în regia lui Radu Penciulescu, unde a jucat alături Octavian Cotescu, Ştefan Ciubotăraşu, Victor Rebengiuc. A desfăşurat o prestigioasă activitate artistică în cadrul Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti. Activitatea teatrală a fost dublată de o bogată filmografie, din care amintim: „Valurile Dunării” (1959), „Nu vreau să mă însor” (1960), „Poveste sentimentală” (1961), „Paşi spre lună” (1963), „Străinul” (1964), „Concert din muzică de Bach” (1975), „Trei zile şi trei nopţi” (1976), „Acţiunea autobuzul” (1977), „Castelul din Carpaţi” (1981), „Imposibila iubire”, „Singur de cart” (1983), „Încrederea”, „Cei care plătesc cu viaţa” (1991), „Hotel de lux” (1992), „Domnişoara Cristina” (1996).
A făcut parte din distribuţia filmului documentar „Despre Iulian Mihu aşa cum a fost; Despre Noi, aşa cum suntem”, în regia lui Laurenţiu Damian (2009). În februarie 2011, a avut loc premiera în România a coproducţiei româno-israeliene „Misiunea Directorului de Resurse Umane”, regia Eran Riklis, film în care Irina Petrescu face un rol memorabil.
S-a remarcat în numeroase roluri în spectacole de teatru.
În anul 2000, actriţa Irina Petrescu a fost decorată cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer, de către Preşedinţia României. Irina Petrescu a murit pe 19 martie 2013.
Ziua Pașaportului Românesc
În fiecare an, la 19 martie, este sărbătorită Ziua Pașaportului Românesc. Este data la care, acum 111 ani, în 1912, regele Carol I a promulgat, prin Înaltul Decret Regal nr. 1758, prima lege modernă care se referea la pașapoarte, denumită ,,Lege asupra pașpoartelor”. Potrivit acesteia, „Pașapoartele se emit în numele regelui și se liberează de ministerul de interne și de prefecții de județe și de poliție în condițiunile ce se vor determina prin regulamentul de aplicare al acestei legi”.
Pașapoartele, emise în numele regelui, erau de forma unei cărți mici, de dimensiunile 9 cm/13 cm, fiind „compuse din 20 de pagini numerotate”. Fiecare pagină a pașaportului avea „un fond încadrat, compus cu motive naționale”, în culoarea liliacului deschis, făcând să iasă în aparență stema țării și cuvântul „ROMÂNIA”, iar dedesubt cuvântul „PASPORT”.
Documentul de călătorie românesc fusese menționat, pentru prima dată în 1830, în Regulamentul Organic în Principatele Române, Țara Românească și Moldova, când s-a recunoscut libertatea românilor de a călători peste granițele Dunării și ale Imperiului Habsburgic.
Se încarcă comentariile...
