Richard Ben-Veniste, avocat şi fost procuror: „Atacurile Al-Qaeda de acum două decenii au exploatat vulnerabilităţile unei societăţi deschise“
0
După 20 de ani de la atentatele de la 11 septembrie, avocatul Richard Ben-Veniste, unul dintre cei 10 membri ai Comisiei de anchetă, vorbeşte despre vulnerabilităţile avute atunci de SUA, dar şi despre cele din prezent, precum atacul la adresa democraţiei din 6 ianuarie 2021.
11 septembrie 2001 rămâne una dintre cele mai negre zile ale omenirii. În urmă cu 20 de ani au avut loc patru atentate teroriste, soldate în total cu 2.977 de morţi, plus cei 19 terorişti decedaţi şi alţi 6.000 de răniţi. New Yorkul nu va uita vreodată ora 08.46 a zilei de 11 septembrie 2001. Atunci, primul avion deturnat de teroriştii Al-Qaeda intra în World Trade Center. Turnurile gemene din New York au fost lovite, la un interval de câteva minute, de două dintre avioanele deturnate, lăsând în urmă 2.753 de morţi. Alte două avioane s-au mai prăbuşit, în decurs de o oră şi jumătate, la Pentagon şi aproape de Pittsburgh.
Considerat cel mai incisiv membru al Comisiei de anchetă, Richard Ben-Veniste a devenit faimos şi pentru audierea dură pe care a făcut-o în aprilie 2004 Condoleezzei Rice, consilierul preşedintelui american George W. Bush pe probleme de securitate naţională. Aceasta a recunoscut că a primit o informare CIA ce avertiza asupra unei iminente acţiuni teroriste în SUA. La insistenţele lui Richard Ben-Veniste, cel care conducea comisia de audieri, Rice a dezvăluit şi titlul informării: „Bin Laden decis să comită atacuri pe teritoriul Statelor Unite“.
Richard Ben-Veniste, membru al Comisiei de anchetă, explică într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“ – singura publicaţie europeană pentru care a vorbit – care sunt factorii care au contribuit la acea tragedie şi ce a învăţat, de atunci, America.
„Weekend Adevărul“: Cât de nepregătită a fost America pentru atacurile teroriste din septembrie 2001?
Richard Ben-Veniste: Am fi putut fi mai bine pregătiţi. Dar, din păcate, a fost o lipsă de comunicare între şi în rândul agenţiilor noastre de informaţii. Teroriştii au putut exploata libertatea societăţii noastre, libertatea de mişcare şi, în special, utilizarea avioanelor ca arme ale terorii în Statele Unite. Dacă am fi fost mai bine pregătiţi pentru a împărtăşi informaţiile în rândul agenţiilor noastre de informaţii, am fi putut preveni atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.
A fost cumva Al-Qaeda subestimată înainte de atentat?
Societatea noastră este formată din indivizi care au joburi cu roluri clar stabilite. Aşadar, anumiţi oameni cunoşteau foarte bine pericolul ridicat de Al-Qaeda. Cu toate acestea, la acea vreme, eram în situaţia alegerii unei noi administraţii şi a unui nou preşedinte în America (n.r. – George W. Bush). Timpul în care noua administraţie şi-a construit echipa a fost o perioadă de vulnerabilitate în ceea ce priveşte capacitatea de răspuns la ameninţarea Al-Qaeda. Noii oameni care veneau în administraţie în 2001 nu erau atât de preocupaţi de ameninţarea Al-Qaeda, în ciuda avertismentelor ce veniseră înainte.
Conform Raportului Final al Comisiei de Anchetă a Atentatelor de la 11 septembrie 2001, în capitolul 4 se precizează că în mai 1999 a fost cea mai bună oportunitate de a îl ucide pe Bin Laden. De ce a fost acea oportunitate ratată?
Din ce îmi amintesc, motivul pentru care Bin Laden nu a fost ucis în 1999 a fost acela că în acea perioadă el îşi schimba frecvent domiciliul. Iar informaţiile de la acea vreme privindu-l pe Bin Laden nu aveau o acurateţe atât de mare pe cât s-ar fi dorit pentru a putea evita victime colaterale. Era riscul de a ucide destule persoane nevinovate. Drept urmare, informaţiile disponibile legate de Bin Laden în 1999 nu au devenit şi operaţionale.
Audierea pe care aţi făcut-o în aprilie 2004 Condoleezzei Rice, consilierul preşedintelui american George W. Bush pe probleme de securitate naţională, a dus la declasificarea unui document din 6 august 2001 intitulat: „Bin Laden decis să comită atacuri pe teritoriul Statelor Unite“. Cât de importantă a fost declasificarea acestui document în investigaţia asupra atentatelor de la 11 septembrie 2001?
Responsabilitatea noastră în calitate de membri ai Comisiei de anchetă a atentatelor din 11 septembrie 2001 era, printre altele, să strângem toate dovezile relevante pentru a putea răspunde de ce nu am fost capabili să detectăm şi să evităm aceste atacuri teroriste. Aşa că unul dintre lucrurile de care ne-am interesat a fost ce date şi documente au venit de la serviciile de informaţii şi au ajuns la preşedintele Statelor Unite prin intermediul consilierilor săi. Iar una dintre sursele importante de informaţii către preşedintele SUA era legată de raportările zilnice pe care le primea de la CIA. În acest sens, foarte importantă a fost o raportare primită de preşedinte pe 6 august 2001, ce informa asupra intenţiilor Al-Qaeda de a lansa atacuri teroriste pe teritoriul Statelor Unite. Până în acel moment, comunitatea serviciilor de informaţii stabilise că cea mai mare probabilitate ar fi aceea a unor atacuri asupra intereselor americane şi că acele atacuri ar fi urmat să aibă loc în afara graniţelor americane. Tocmai de aceea, raportarea din 6 august 2001 a fost una importantă pentru a fi scoasă la iveală în conexiune cu evenimentele de la 11 septembrie 2001. Este în natura umană evitarea asumării responsabilităţii pentru evenimente negative. De-a lungul anchetei desfăşurate de comisia din care am făcut parte am declasificat şi am scos la iveală mai multe documente ce au arătat că au fost mai mulţi indivizi ce veniseră din ţări musulmane în Statele Unite şi fuseseră depistaţi de autorităţi. Din nefericire, acele informaţii nu au dus la întreruperea complotului pentru comiterea atacurilor teroriste.
Comunicare inexistentă
De ce în 2001 a fost o discrepanţă semnificativă a autorităţilor americane între reacţiile faţă de ameninţările teroriste externe comparativ cu ameninţările teroriste interne?
A fost o neînţelegere privind interoperabilitatea serviciilor de informaţii şi a autorităţilor de securitate internă, iar asta a dus la o inabilitate de a comunica eficient informaţiile pe care le aveau. În cei 20 de ani ce au trecut de la atentate, această interoperabilitate s-a îmbunătăţit mult.
Cum a fost posibil ca un grup mic de terorişti, cu resurse financiare reduse, format de o organizaţie având sediul într-una dintre cele mai sărace ţări din lume, să lovească America atât de dur?
Atacurile comise de Al-Qaeda acum două decenii au fost atacuri extrem de crude şi au exploatat vulnerabilităţile unei societăţi deschise precum cea din America, în special libertatea de a călători şi reţelele extinse de transport aerian. Din nefericire, planurile de a prelua controlul avioanelor s-au dovedit a fi fatale pentru aproape 3.000 de persoane nevinovate care au murit în atacuri. Într-un caz, pasagerii din avionul pe care teroriştii doreau să îl deturneze în clădirea Capitoliului aflaseră informaţii despre ce se întâmplase la World Trade Center şi s-au luptat cu teroriştii în cabină. Iar avionul s-a prăbuşit în altă parte.
Lecţia vigilenţei constante
Au deschis cumva atentatele de la 11 septembrie 2001 o cutie a Pandorei pentru atacuri teroriste?
Cred că este valabil opusul. Atacurile de la 11 septembrie 2001 au reprezentat un avertisment mortal asupra vulnerabilităţilor Americii privind anumite tipuri de atacuri. Drept dovadă, de atunci s-au luat numeroase măsuri, securitatea din aeroporturi este mult mai mare şi mai atentă la potenţialele ameninţări. Drept urmare, în ultimii 20 de ani, nu am mai avut incidente de natura şi de anvergura celor de la 11 septembrie 2001. Bineînţeles, s-au schimbat multe în ultimele două decenii – au apărut şi ameninţările atacurilor cibernetice. Mai sunt însă multe de făcut, în special pentru a păstra societatea noastră democratică, aşa cum o cunoaştem. Trebuie să recunoaştem nevoia pentru vigilenţă constantă pentru a ne apăra instituţiile de atacuri interne şi externe, aşa cum au fost atacurile din 6 ianuarie a.c. asupra Capitoliului Statelor Unite.
Care sunt lecţiile ce trebuie învăţate din atentatele de la 11 septembrie 2001?
Lecţia principală care trebuie învăţată este aceea că noi, ca societate, trebuie să răspundem prin unitate la ameninţările asupra instituţiilor noastre democratice, iar pentru asta este nevoie de muncă, de educaţie. Este nevoie ca americanii să recunoască beneficiile traiului într-o democraţie constituţională.
În prezent, este America mai mult sau mai puţin vulnerabilă comparativ cu 2001?
Suntem mai puţin vulnerabili în anumite privinţe importante la genul de ameninţări ridicate de Al-Qaeda. S-au făcut paşi pentru a remedia deficienţele de acum două decenii.
„Trebuie să recunoaştem că sunt probleme cu ameninţările interne la adresa democraţiei“
Aţi fost procuror principal în dosarul Watergate şi membru în Comisia de anchetă a atentatelor de la 11 septembrie 2001. Care dintre cele două investigaţii majore a fost mai dură?
Au fost investigaţii diferite. Una a implicat corupţia unui preşedinte american şi sabotarea proceselor democratice printr-o conspiraţie. Cealaltă investigaţie a inclus probleme de siguranţă naţională şi ameninţări externe asupra Statelor Unite. Pot spune că am fost privilegiat să lucrez, să am un rol la cele două investigaţii atât de importante. Iar rolurile pe care le-am avut în cele două investigaţii au fost diferite. Însă obiectivul a fost acelaşi: aflarea adevărului în ambele cazuri. Iar ambele investigaţii au dus la luarea de măsuri pentru ca democraţia noastră să fie mai puternică şi mai puţin vulnerabilă la atacuri interne şi externe. Îmi aduc aminte că am lucrat pe parcursul celor două investigaţii cu oameni foarte inteligenţi, cu minţi deschise, oameni în slujba interesului public înainte de toate.
Ce impresii v-au lăsat Richard Nixon, Bill Clinton şi George W. Bush, cei trei preşedinţi americani legaţi într-un mod sau altul de cele două investigaţii?
Richard Nixon a fost implicat în activităţi infracţionale, precum cea de a monta echipament de înregistrare a conversaţiilor. Sunt dovezi clare asupra a ceea ce a zis şi făcut Richard Nixon. Legat de George W. Bush, nu a fost implicat în vreo anchetă legat de vreo infracţiune. Întrebarea care s-a pus a fost dacă preşedinţii Bush şi Clinton au făcut tot ce putea fi făcut pentru a asigura siguranţa Americii împotriva extremismului islamic. În ambele cazuri am făcut recomandări bazându-ne pe documentele şi pe informaţiile descoperite.
În opinia dumneavoastră, au făcut preşedinţii Clinton şi Bush tot ce se putea pentru a preveni atacurile tragice de la 11 septembrie 2001?
Este o întrebare foarte delicată. Cred că intenţiile celor doi preşedinţi au fost cât se poate de onorabile. Sunt, până la urmă, doi oameni şi drept urmare niciunul dintre ei nu a fost perfect. Cred că cel mai bine este ca fiecare dintre cititori să analizeze raportul final întocmit de Comisia de anchetă privind atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.
Care sunt acum gândurile dumneavoastră despre acele teribile atentate, la 20 de ani de la producerea lor?
În primul rând, cred că acele atentate au fost cumva un semnal de alarmă pentru societatea noastră pentru a înţelege că avem vulnerabilităţi ce trebuie remediate. Comisia de anchetă din care am făcut parte a făcut mai multe recomandări în acest sens, o parte importantă dintre ele devenind legi ce ne-au adus o siguranţă mai mare. S-au luat măsuri importante şi legat de ameninţările externe. Trebuie să recunoaştem că sunt probleme cu ameninţările interne la adresa democraţiei noastre. Va fi constituită o comisie ce va investiga atacurile comise pe 6 ianuarie în clădirea Capitoliului şi va lega acel atac de alte eforturi potenţiale pentru compromiterea instituţiilor noastre democratice într-un mod ce este incompatibil cu libertăţile de care ne bucurăm. Şi tot acum, după două decenii de la atentate, mă gândesc că a trăi într-o democraţie deschisă şi liberă nu reprezintă o garanţie că aceste privilegii vor continua dacă membrii societăţii nu vor fi vigilenţi şi determinaţi să protejeze aceste drepturi şi privilegii ale democraţiei împotriva celor care doresc să schimbe stilul nostru de viaţă într-un mod ce este inacceptabil.
Procuror principal în dosarul Watergate
Nume: Richard Ben-Veniste
Data şi locul naşterii: 3 ianuarie 1943, New York, SUA
Studiile şi cariera:
Şi-a obţinut diploma de licenţă în Drept la Universitatea Columbia, în 1967, iar cea de master, în acelaşi domeniu, la Northwestern University School of Law din Chicago (1968).
În perioada 1968-1973 a fost asistent al procurorului SUA pentru Districtul de Sud al New Yorkului.
În perioada 1973-1975 a fost procuror principal în celebrul dosar Watergate, care a dus la demisia preşedintelui Richard Nixon.
Între 1975 şi 1981 a fost partener al firmei de avocatură Melrod, Redman & Gartlan din Washington D.C.
În anul 1981 a înfiinţat firma de avocatură „Ben-Veniste and Shennoff“, unde a lucrat până în 1991.
În perioada 1995-1996 a fost consilierul-şef al democraţilor în Comitetul Whitewater al Senatului american, comitet ce a investigat mai multe acuze la adresa lui Bill şi Hillary Clinton.
În 2000 a fost reprezentant prezidenţial în Grupul de Lucru asupra Crimelor Naziste de Război şi a Arhivelor Guvernamentale Imperiale din Japonia, grup ce a declasificat aproximativ opt milioane de documente legate de crimele comise în Al Doilea Război Mondial.
În perioada 2003-2004 a fost unul dintre cei 10 membri ai Comisiei de anchetă a atentatelor de la 11 septembrie 2001, devenind cunoscut pentru întrebările sale foarte bine ţintite şi pentru criticile aduse membrilor din administraţiile lui Bill Clinton şi George W. Bush.
Din 2002 este partener al firmei de avocatură „Mayer Brown LLP“ din Washington D.C.
A publicat două cărţi despre dosarul Watergate şi despre atentatele de la 11 septembrie 2001.
Din 1983 este inclus în topul celor mai buni avocaţi în America.
Locuieşte în: Washington D.C.
Vă mai recomandăm şi:
Războiul din Afganistan: Oare a meritat un efort de 20 de ani
Teroriştii Al Qaeda promit „război pe toate fronturile” după retragerea SUA din Afganistan
Se încarcă comentariile...
