Contextul este clar şi din ce în ce mai presant, adică retragerea americanilor din Afganistan, în termenii acordului încheiat cu talibanii care prevede în mod expres şi plecarea tuturor trupelor străine de pe teritoriul ţării. Adică şi a militarilor români aflaţi acolo în cadrul misiunii NATO.

De unde ar începe dubiile?

Din ceea ce ştim că, până acum, sunt lecţiile date de conflictele militare cu participare internaţională care s-au desfăşurat în diverse părţi ale lumii şi care, într-atât de atroce încât au generat acuzaţii teribile din partea comunităţii internaţionale şi acuzarea unor înalţi comandanţi militari sau politici pentru crime de război, genocid, purificare etnică şi crime împotriva umanităţii. Considerate drept imprescriptibile, definiţia lor a fost dată pentru a justifica darea în judecată, în Procesul de la Nürnberg, a foştilor demnitari nazişti. S-a spus atunci că devenise evident că oroarea războiului nu putea fi nici  ţinută în frâu şi nici pedepsită corespunzător prin tratatele existente şi, din această cauză, au început, sub egida ONU, să se negocieze foarte multe tratate internaţionale care să reducă (se spera chiar semnificativ) posibilitatea repetării acelui tip de atrocităţi.

Speranţele au fost repede spulberate, iar conflictele au devenit din ce mai lipsite de reguli, pe măsură ce a devenit şi mai dură competiţia pentru redistribuirea zonelor de influenţă sau pentru anexarea de teritorii care, pe cât se poate, să fie golite de populaţia autohtonă. Şi acesta este contextul în carea Curtea Penală Internaţională (CPI) despre care v-am vorbit de atât de multe ori a devenit pentru unele guverne primul şi cel mai important duşman real şi imediat, pe măsură ce, de pe un teatru de război sau altul, procurorii CPI primeau îndestule dovezi pentru demararea unor anchete împotriva unor responsabili politici şi militari sau a unor guverne care au autorizat şi, ulterior, au ascuns asemenea fapt, cele mai grave prevăzute în legislaţia internaţională şi în Carta ONU.

Iar una dintre anchetele acum în curs priveşte posibilele infracţiuni din aceste categorii (tortură, crime de război, genocid sau crime împotriva umanităţii), anchetă a cărei deschidere a fost reconfirmată în apel, în martie, de către Curtea de la Haga. 

Ancheta coordonată de Fatou Bensouda, procurorul general al CPI, vizează, printre altele, toate faptele care ar fi fost comise de soldaţi americani în Afganistan, începând din 2001 încoace. Au fost formulate şi sunt verificate acum şi acuzaţii de tortură la adresa unor membri ai CIA. Asta a declanşat o reacţie previzibilă la Washington, fiind folosită aceeaşi replică ca cea dată de reprezentanţii Israelului atunci când au auzit că procurorii CPI doreau să deschidă o anchetă privind „Crime de război petrecute pe teritoriile palestiniene“: „Nu ne interesează ce spun sau ce fac cei de la CPI, nu recunoaştem autoritatea acestei instanţe, soldaţii noştri nu răspund decât în faţa instanţelor naţionale“.

Sigur că, din motiv uşor de înţeles, chestiunea asta nu e discutată în România, cu toate că ea a stârnit dezbateri intense şi poate avea urmări dintre cele mai diverse, cu deschideri mai puţin evidente în aceste moment, Acţiunile de până acum ale CPI au dus deja la condamnări spectaculoase şi, mai ales, a generat o jurisprudenţă specifică. Posibil de aplicat la situaţia unui conflict militar sau la situaţiile de tip cu totul nou generate de modul în care armate sau unităţi para-militare patronate direct sau indirect de acestea, inclusiv prin prezenţa unor consilieri militari, au participat la operaţiuni de „pacificare“ a unor teritorii în cadrul misiunilor naţionale sau internaţionale.

Dar, pentru moment, Trump ridică la un nivel nou bătălia foarte dură pe care o duce împotriva celor de la CPI şi, fapt absolut fără precedent în istoria relaţiilor internaţionale, a anunţat sancţiuni economice împotriva Curţii Penale Internaţionale pentru a împiedica o continuare a procedurilor de punere sub acuzaţie a soldaţilor americani pentru faptele pe care procurorii CPI le-au sintetizat deja într-un dosar foarte amplu, cu dovezi puse la dispoziţie de organisme locale, inclusiv de surse militare şi de securitate, nemaivorbind de ce-au transmis ca materiale foto şi video membrii organizaţiilor non-guvernamentale.

Iată comunicatul Casei Albe:

Preşedintele a autorizat sancţiuni economice împotriva responsabililor din cadrul Curţii Penale Internaţionale care ar lua parte în mod direct la orice tip de acţiune de anchetare a militarilor americani sau pentru inculparea acestora, fără consimţământul SUA.“

Iar purtătorul de cuvânt al lui Trump a mai spus, într-un comunicat, că „în ciuda apelurilor repetate ale SUA şi aliaţilor noştri în favoarea unei reforme, CPI nu a făcut nimic pentru a se reforma şi continuă să facă anchete împotriva aliaţilor noştri, printre care şi Israelul... Acţiunile CPI constituie un atac împotriva drepturilor poporului american şi ameninţă să încalce suveranitatea noastră naţională... În afară de asta, avem motive să credem că în cadrul CPI şi al serviciilor coordonate de Procurorul General există corupţie şi comportamente inapropriate, ceea ce pune sub semnul întrebării integritatea anchei împotriva soldaţilor americani“.

Judecătorul O-Gon Kwon a transmis imediat o replică în care respinge validitatea şi legalitatea acestor măsuri decise de Trump: „Este vorba despre cel mai recent din seria de atacuri fără precedent împotriva CPI, o instituţie judiciară internaţională independentă... Aceste atacuri constituie o escaladă şi o tentativă inacceptabilă pe a aduce atingere statului de drept şi procedurilor judiciare ale Curţii... Sunt anunţate în scopul declarat de a influenţa acţiunile responsabililor din cadrul CPIU în cadrul anchetelor independente şi obiective şi a procedurilor judiciare imparţiale ale Curţii... măsuri care împiedică efortul nostru comun pentru a combate impunitatea şi pentru a garanta aplicarea obligaţiei de a da socoteală pentru comiterea de atrocităţi în masă“.

Dar iniţiativa lui Trump a fost imediat salutată de Netanayahu, cu atât mult că nu se ştie ce se va întâmpla pe 1 iulie, în momentul anexării teritoriilor palestiniene din Cisiordania: „Această Curte este politizată. Obsesia sa este de a duce o vânătoare de vrăjitoare împotriva Israelului şi SUA precum şi a altor democraţii care respectă drepturile omului. Dar închide ochii le ce fapt cei mari teribili gropari ai drepturilor omului din lume, printre care şi regimul terorist din Iran“.

Chestiunea ne interesează - sau ar trebui - din două puncte de vedere. În primul rând, o asemenea anchetă declarată ca fiind deosebit de vastă şi extinsă pe o asemenea perioadă, poate duce la rezultate absolut imposibil de prevăzut şi acestea, la un moment dat, să fie extinse şi asupra militarilor din unităţile care au acţionat în sprijinul americanilor. În plus, spre deosebire de americani, România este membră CPI, cu toate drepturile şi obligaţiile de rigoare. Dar, ca aliat strategic al SUA, le acceptăm sau nu decizia şi ne alăturăm regimului de sancţiuni anunţat sau, măcar, declară, persona non grata personalul din CPI refuzându-le viza de intrare, cum le fac aliaţii noştri americani?

Chestiunea este cu atât mai sensibilă cu cât anunţul făcut de Casa Albă „a provocat o mare preocupare“ după cum a spus Josep Borrell, şeful diplomaţiei europene care a repetat ferm - în numele tuturor Statelor Membre, deci şi al României - întreaga susţinere a UE pentru CPI.

Noi de ce parte ne aşezăm? Sau nici măcar nici asta nu ştim din teama de a nu supăra pe cineva, căci deranjul poate fi mai periculos decât pandemia?