Sigur că este retorică întrebarea. 

Dar un asemenea demers constant, obiectiv ar contribui la perfecţionarea procesului de luare a deciziilor. 

Unul marcat acum de haos, dezinformare şi spirit teuton. 

Din păcate, la nivelul opiniei publice autohtone, marcată de un pesimism accentuat, derută constantă şi lipsa unei perspective credibile pentru viitor, simplul enunţ al dezideratului unei asemenea organizaţii de a se asigura că tocmai cercetarea şi analiza avute în vedere, pentru mai binele societăţii româneşti...

... ar genera reacţii diverse, de la cetăţenii europeni trăitori în România, deveniţi extrem de reticenţi faţă de afirmaţii care vizează eforturi riguroase, obiective şi nepartizane, într-o ţară unde zilnic asistăm la evoluţii deloc ordonate, clar subiective şi vizibil partinice. 

De trei decenii suntem lipsiţi de un proces robust şi exigent de asigurare a calităţii vieţii. 

Iar majoritatea covârşitoare a trăitorilor pe aceste meleaguri asistă sideraţi la domnia fără scrupule ale unor interese financiare ce nu sunt ale naţiunii române - pentru că, se pare, la Banca Naţională a României mai contează doar reacţiile pozitive, disciplinate, automate la anumite sugestii străine -, ci ale celor care ştiu să ne radă pădurile carpatine, să ne interzică accesul la bogăţiile munţilor Apuseni, să ne păcălească cu arendaşi născuţi pe alte meleaguri şi lista este prea lungă pentru a fi integral inserată aici, fiind cunoscută de mioriticii lucizi. 

Revenind la RAND Corporation, această organizaţie a publicat în 2021, un interesant studiu realizat de Raphael S. Cohen, Nathan Beauchamp-Mustafaga, Joe Cheravitch, Alyssa Demus, Scott W. Harold, Jeffrey W. Hornung, Jenny Jun, Michael Schwille, Elina Treyger şi Nathan Vest. 

2

Toţi aceşti pământeni, foarte bine informaţi, şi-au pus întrebarea legitimă: 

"Cum folosesc adversarii de stat dezinformarea pe social media pentru a-şi promova interesele?" 

Şi aici nu este vorba de o culegere de opinii, mai mult sau mai puţin înverşunate, ci de utilizarea unor surse primare şi secundare diferite şi de recursul la peste 150 de interviuri originale, care au fost realizate cu oficiali americani, experţi în industrie, societatea civilă şi specialişti în domeniu, din nouă ţări din întreaga lume. 

Sigur că autorii studiului au examinat modul în care China, Rusia şi Coreea de Nord au folosit dezinformarea pe reţelele sociale. 

Un studiu similar, care ar fi iniţiat în România ar putea viza unele ţări nu numai europene, care dincolo de zâmbetele protocolare, imortalizate de fotoreporteri, cu prilejul unor dialoguri bilaterale conjuncturale sau de complezenţă, sunt constant interesate în crearea, susţinerea şi promovarea unor agenţi de influenţă, mari iubitori, peste noapte, ai României, care ar putea avea un viitor mai bun dacă ei - şi nu doar ei, ci şi cei păcăliţi de imaginile lor publice, profesionist lucrate, deloc în grabă şi cu ţinte pe termen lung - ar fi prea fericiţii aleşi sau numiţi la butoanele unei puteri care mai anină ici-colo Tricolorul, doar pentru a vedea din care parte mai bate vântul geopolitic, des schimbător pe bătrânul nostru continent. 

Cercetătorii americani au ajuns la concluzia simpatică: 

Campaniile de dezinformare pe reţelele de socializare vor creşte probabil în următorul deceniu, dar nu este clar cine are avantajul competitiv în această cursă; tehnicile de dezinformare şi contramăsurile evoluează în acelaşi timp. 

În traducere liberă, războiul pe planul comunicării se va extinde, nuanţa şi va folosi nu doar tehnologii noi, ci şi argumente menite a genera ceaţa necesară ameţirii votanţilor de bună credinţă. 

De ce ar fi interesaţi românii de o asemenea perspectivă? 

Răspund americanii: 

"Campaniile de dezinformare conduse de stat pe social media sunt un fenomen relativ recent. 

Campaniile pot intimida, diviza şi discredita, dar există dovezi limitate că pot schimba credinţele puternic susţinute. 

Platformele de socializare mai mici şi populare la nivel local ar putea prezenta un risc mai mare de dezinformare decât cele mai mari, de masă. 

Campaniile de dezinformare pe reţelele de socializare au înregistrat în mod clar succese operaţionale, dar impactul lor strategic este mai puţin sigur.

Campaniile de dezinformare pe reţelele de socializare vor creşte probabil în următorul deceniu. 

O mare parte din răspunsul la dezinformare rămâne ad-hoc şi necoordonat". 

Poate mi-a scăpat mie - mea culpa, în această ipoteză... - apariţia şi activitatea eficientă a unei structuri a executivelor de la Bucureşti, din ultimii 30 de ani, care să aibă influenţa politică şi instituţională necesară, pentru a direcţiona un efort coordonat de a a antrena, instrui şi echipa forţele specializate în ceea ce peste Ocean se numeşte contra-dezinformare. 

Estimarea creşterii efectelor campaniilor de dezinformare, pe reţelele de socializare, în următorii zece ani, impune măsuri adecvate şi în România. 

Glumim, unii dintre noi, când vedem fiind difuzat un videoclip care îl vizează pe un înalt oficial român, despre care, chipurile, ar râde, de la tribuna parlamentului ţării sale, premierul unei ţări aliate. 

Numai că majoritatea celor care râd habar nu au că discursul şefului guvernului din statul respectiv aborda un subiect care nu avea legătură cu demnitarul român, nici cu ţara noastră, dar cei care au scris textul şi l-au pus pe banda neagră în limba română, au ales secvenţe care, prin limbajul corpului celui ce vorbea, păreau a susţine enormităţile înşirate, pentru denigrarea personajului dâmboviţean. 

Şi acest exemplu este doar un banal grăunte de nisip, în dezinformarea constantă, bine făcută, cu ţinte clare în România. 

Poate nu ar strica ca executivul de la Bucureşti, aidoma celui american, să îşi exprime interesul pentru elaborarea unei strategii de contracarare a dezinformării, cu contribuţia experţilor universitari, ai specialiştilor militari în acest domeniu şi ai reprezentanţilor calificaţi ai societăţii civile, pentru a încuraja promovarea constantă a informaţiilor veridice, din surse oficiale capabile de reacţii rapide, la operaţiuni deloc nevinovate de terfelire a României.

O terfelire bine calculată, conformă intereselor reiterate în discuţiile menţinute în spatele uşilor închise, în unele metropole, nu doar europene.