Mesajul unui rus din noua generaţie, despre războiul lui Putin: Consolarea mea este că îşi sapă şi propriul mormânt în Ucraina
0
Consolarea tinerilor ruşi ca mine este că Putin îşi sapă în acelaşi timp propriul mormânt în Ucraina, scrie în The Guardian Serghei Faldin, scriitor ce trăieşte la Tbilisi (Georgia). Când sancţiunile vor începe să doară şi ţara va simţi din plin izbitura vremurilor grele, se va termina cu Putin.
Motivul pentru care nu vedem încă o revoluţie având loc la Moscova nu este faptul că oamenilor nu le pasă de ce se întâmplă în Ucraina, Dimpotrivă, fluxul meu de ştiri de pe reţele sociale este plin cu mesaje ale ruşilor care îşi exprimă opoziţia faţă de război.
„Ce s-a întâmplat?”, scriu ei.
„Cum s-a ajuns aici? E o nebunie!”.
Oamenii zic că se simt vinovaţi că sunt ruşi. Se filmează cum îşi ard paşapoartele ruseşti. Eu am postat: „Sunt rus, dar Putin nu este preşedintele meu”.
Dar pe stradă protestând sunt mult mai puţini. Trebuie să înţelegi că cetăţenii obişnuiţi din Rusia sunt cumplit de speriaţi. În prima zi a conflictului, aproape 1.000 de protestari au fost închişi în Rusia numai pentru că au ieşit din casă cu o bucată de hârtie pe care scria: „Nu vreau război”. Potrivit sursei media independente „OVD-info”, în primele patru zile ale războiului au fost arestate peste 5.200 de persoane.
Prietenul meu a stat la închisoare doar pentru că mergea pe aceeaşi stradă pe care se aflau manifestanţii. Un profesor de sociologie a fost arestat în centrul Moscovei şi sunt relatări că ar fi fost bătut în spatele unui autozak (camion al poliţiei).
S-au înfiinţat echipaje de poliţie mai multe decât aş putea număra - cu denumiri noi precum Rosgvardiia (forţa militară internă a Rusiei) - iar ele sunt nemiloase. Aceste forţe au fost create acum câţiva ani special pentru a patrula străzile Moscovei (şi altor oraşe) ca să oprească orice li s-ar părea „suspect”.
Nu contează cine eşti - că eşti cineva de 18 ani sau o gravidă matură - fii sigur că te vor altoi şi apoi te vor sui într-o dubă ca să te ducă la interogatoriu. Pentru că, atunci când la butoane se află un fost agent KGB, ai o ţară care funcţionează ca un penitenciar uriaş.
Noi conştientizăm cu o claritate dureroasă faptul că este un război absolut fără sens. Putin se foloseşte de lecţii false de istorie, deplângând căderea Uniunii Sovietice şi prezentând argumente despre o avansare a forţelor NATO doar pentru a-şi justifica propria nebunie.Am convingerea că răspunsul autentic la întrebările pe care le pun oamenii pe reţelele sociale - „cum s-a ajuns aici”- este că Putin nu e sănătos la cap.
Nu-mi dau seama când sau de ce s-a întâmplat aşa ceva. Poate că are legătură cu vârsta. Poate că izolarea în care a stat pe timpul pandemiei l-a împins să-şi pună la îndoială moştenirea. Aş fi gata să cred orice acum.
Joia trecută, când eu şi soţia mea ucraineană ne-am trezit din somn în camera noastră de hotel din Dubai şi am aflat lumea ni s-a întors pe dos. Am dat drumul la discursul televizat al lui Putin despre operaţiunea militară. L-am oprit după 20 de minute. Ne-a îngrozit explicaţia sa atât de ambiguă. Ce însemna „operaţiune militară specială”? Era cu adevărat o declaraţie a celui de-al treilea război mondial? Am fost scârbiţi de performanţa teatrală a unui preşedinte pe care nu l-am ales niciodată. Ne-a scârbit şi mai tare gândul că cei mai mulţi ruşi ar putea să-l creadă.
Există o mare prăpastie între opiniile „noilor ruşi” - generaţia mea, a celor născuţi în anii 1990, care n-au trăit în vremurile sovietice - şi generaţia mai în vârstă. Niciunul din prietenii mei de acasă nu s-a lăsat păcălit că Putin nu-şi făcuse planuri de război de mai înainte. În schimb, ruşii mai în vârstă sunt alimentaţi cu minciuni de televiziuni şi alte media care să-i convingă că ce face Putin are justificare.
Marea problemă este că Rusia nu are o ideologie coerentă. Nu există ceva precum un mod comun de interpretare a lumii. În loc de asta a devenit prevalentă povestea bazată pe ideea simplistă „noi versus ei”. Este extrem de uşor de vândut şi câştigă voturile. Asta e agenda avansată de Putin în ultimul deceniu.
Ce spune el este că Ucraina este istoric vorbind parte din Rusia, doar că s-a vândut NATO, sau că toţi din lume sunt marioneta SUA.
Ideile astea sunt foarte contagioase. Dacă ai încerca să ai o discuţie argumentată cu o persoană medie din Rusia, ţi-ar putea da o replică de genul: „E corect ce spun la TV şi tu te înşeli. Şi probabil mai eşti şi agent CIA”.
Mulţi oameni trăiesc într-o spaimă continuă şi de aceea le vine mai uşor să se încreadă în ce li se spune. Să faci notă discordantă te-ar putea costa libertatea.
Nimeni dintre prietenii mei ruşi mai tineri răspândiţi pe tot globul nu a fost luat prin surprindere. Suntem atât de obişnuiţi să fim dezamăgiţi şi stânjeniţi din pricina guvernului nostru că abia mai putem simţi ruşinea. Precum copiii părinţilor abuzivi, după ani şi ani de zile, am uitat ce este normal şi ce nu. Acum doar oftăm şi dăm din cap: „Ei bine, la ce te aşteptai?” Noi, „Ruşii globali”, aşa cum ne place să ne spunem, am renunţat demult să mai credem în perspectiva de a avea vreodată o ţară şi un guvern cu care să ne mândrim.
Nu pot să nu-mi amintesc de războiul sovietic cu Afganistanul: 15.000 de morţi. Nouă ani de lupte. Mama mi-a povestit despre foşti colegi de clasă, oameni pe care i-a cunoscut, care s-au întors în sicrie. A fost o iniţiativă complet inutilă care l-a costat pe Leonid Brejnev (secretarul general al Partidului Comunist al URSS) întreaga economie şi a contribuit la prăbuşirea Uniunii Sovietice.
Putin, un om atât de pasionat de istorie, îşi sapă fără a-şi da seama propriul mormânt. Cu Rusia tăiată de la Swift şi confruntată cu sancţiunile UE, va dura doar câţiva ani până când să vină vremuri extrem de dificile. Când se va întâmpla, oamenii nu se vor mai teme. Dacă putem învăţa ceva din istorie este faptul că populaţia - chiar şi cei încăpăţânaţi şi răbdători precum ruşii - nu va tolera lipsa alimentelor. Când se vor termina banii, îi va suna şi lui Putin ceasul. Noi, noua generaţie de ruşi, vom aştepta, conchide Serghei Faldin, scriitor ce trăieşte la Tbilisi (Georgia).
Se încarcă comentariile...
