„Revoluţii comandate de sus“

Ce s-a întâmplat totuşi în Europa între căderea guvernelor grec şi italian şi dezastrul stângii spaniole la alegerile legislative?

Ştiri pe aceeaşi temă

O peripeţie în povestea schimbărilor politice obosite să mai alerge în urma crizei financiare? Sau trecerea unui prag în evoluţia acestei crize, producând schimbări ireversibile în instituţii şi modul lor de legitimare? În ciuda necunoscutelor, trebuie asumat riscul de a face un bilanţ.

Peripeţiile electorale (ca cea care se va produce poate în Franţa în următoarele şase luni) nu necesită comentarii grandilocvente. Problema cea mai gravă priveşte schimbările instituţionale. Conjuncţia demisiilor sub presiunea pieţelor care fac să urce şi să coboare ratele de dobânzi ale împrumuturilor, a afirmării unui „directorat" franco-german în sânul UE şi a urcării la conducere a unor „tehnicieni" legaţi de finanţa internaţională, propuşi sau supravegheaţi de FMI, nu poate să nu provoace dezbateri, emoţii, îngrijorări, justificări.

Una dintre temele cele mai frecvente este cea a „dictaturii comisarilor" care suspendă  momentan democraţia, în scopul de a recrea posibilitatea acesteia. „Comisarii" de astăzi nu pot fi soldaţi sau avocaţi, ci trebuie să fie economişti. Sub biciul necesităţii, prăbuşirea anunţată a monedei unice, liderii naţiunilor dominante şi „tehnostructura" de la Bruxelles şi Frankfurt încearcă să propage „revoluţii de sus".

Acest concept, inventat de Bismarck, desemnează o schimbare a echilibrelor de putere între societate şi Stat, între economie şi politică, venind dintr-o „strategie preventivă" din partea claselor conducătoare. Nu este oare ceea ce este pe cale să se întâmple cu neutralizarea democraţiei parlamentare, cu instituţionalizarea controalelor bugetare şi a fiscalităţii de către UE, cu caracterul sacru al intereselor bancare în numele ortodoxiei neoliberale? Desigur, aceste modificări stagnează de mult timp, dar nu fuseseră niciodată revendicate în numele unei noi configuraţii a puterii politice. Wolfgang Schäuble nu a greşit deci atunci când a spus că o eventuală alegere a preşedintelui Consiliului European prin sufragiu universal ar fi o „adevărată revoluţie" care ar da noului edificiu un luciu democratic. Dar revoluţia este în curs de desfăşurare, sau cel puţin se schiţează ca atare. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările