Până acum ştiam că au existat numeroase tatonări şi provocări ruse, manevre nepotrivite şi periculoase, neprofesioniste, atunci când avioanele de vânătoare au trecut prea aproape de avioanele americane/ale Alianţei sau de vasele acesteia, venind parcă de nicăieri, folosind tehnici de război electronic de tip GPS jaming şi GPS spoofing, adică păcălind radarele. Acest lucru inclusiv în Marea Neagră. Dar niciodată nu am avut confirmarea formală a unor confruntări directe ruso-americane, cu atât mai puţin a câtorva zeci, aşa cum apare în ultima declaraţie a trimisului american în Siria, James Jeffrey.

Rusia şi SUA în război în Siria: lupte, victime şi morţi

În Siria am avut date despre confruntări directe între trupe ruse şi americane, dar de fiecare dată Rusia fie nu recunoştea paternitatea trupelor sale de pe teren, fie dădeau vina pe voluntari şi mercenari din companiile militare private ale GRU, tip Wagner, sau pe numeroasele categorii de trupe paramilitare ce luptau în Siria, refuzând să-şi asume responsabilităţi sau recunoaşterea morţilor şi operaţiunilor anti-americane de pe teren. Rezultatul a fost înregistrarea a sute de victime, militari care au murit şi au revenit în patrie în coşciuge, în timp ce colegii lor şi familiile ştiau că au fost omorâţi de către americani.

E adevărat că datele primite se referă la soldaţii ruşi, în partea americană neexistând asumarea victimelor făcută publică, din contra, existând declaraţii explicite, în cazul unor incidente punctuale, că nu au fost victime de partea americană. Dar, cel mai probabil, victimele din operaţiunile acoperite, ilegale, sunt greu de prezis şi e foarte posibil ca în Siria, cel puţin, să fi murit şi militari americani în confruntările cu trupele ruse aflate pe teren sub diferite forme.

Iată că această confruntare doar presupusă sau despre care existau date media neconfirmate pe deplin, a fost recunoscută public, într-o serie de interviuri/declaraţii ca răspuns la întrebări precise, de către ambasadorul James Jeffrey, US Special Representative for Syria Engagement, adică trimisul special pentru Siria, implicat şi cunoscător al operaţiunilor ilegale/acoperite ale SUA în Siria. Acesta a declarat că trupele ruse şi americane s-au ciocnit în Siria de câteva zeci de ori, uneori evitând confruntările şi morţii, de cele mai multe ori existând schimburi de focuri, morţi şi răniţi.


FOTO Arhivă

Prima recunoaştere oficială: RIA Novosti şi Stars and Stripes

Interviul acordat agenţiei ruse de presă RIA Novosti, reluat sâmbătă, 2 februarie, în revista de ştiri militare a Armatei americane Stars and Stripes - care a avut şi întrebări menite să clarifice numărul victimelor şi detaliile atacului de la Deir al-Zour, atunci când trupe paramilitare ruse şi siriene au luat cu asalt o rafinărie în zona de securitate a unei unităţi americane - James Jeffrey a vorbit despre intervenţia legală a SUA în apărarea trupelor americane şi a aliaţilor din SDF – Forţele Democratice siriene, majoritar kurde, din Nord-Estul Siriei. Atunci au fost ucişi 200 luptători loialişti sirieni şi circa 300 de ruşi, după alte cifre până la 500 soldaţi ruşi care lansaseră atacul.

„Forţele americane sunt prezente în Siria legal, susţin forţele care luptă împotriva Daesh (ISIS autointitulat Stat Islamic-n.n.) şi când este necesar – şi s-a întâmplat de câteva zeci de ori într-un loc sau altul în Siria – îşi exercită dreptul la auto-apărare atunci când se simt ameninţate“, a anunţat Trimisul Special american în regiune. El a subliniat că nici unul din cei 40 de americani din avanpostul vizat de atac nu a fost omorât sau rănit.

Din păcate, datele sunt extrem de puţine în acest sens. Chiar şi James Jeffrey a subliniat că aceasta „e tot ceea ce putem spune pe acest subiect“, el refuzând să comenteze sau să confirme chiar şi datele publice în acest moment despre incident, nu numai numărul de morţi şi răniţi în apărarea asigurată cu elicopterele de asalt şi categoriile de arme de foc utilizate masiv în acest episod. Totuşi, trimisul american a repetat că nu e nici pe departe singurul incident care s-a soldat cu confruntări armate, morţi şi răniţi între trupele americane şi ruseşti în Siria. Pentagonul nu a comentat subiectul deloc.

Comunitatea internaţională a realizat că nu poate face pace, mai mult, că nu poate nici măcar evita victimele într-un conflict fără acord de pace, că nici acordurile de încetare a focului nu mai funcţionează.

Alunecarea spre conflict: de la acorduri de pace la încetarea focului şi evitarea escaladării în conflict pe scară largă

Din aceeaşi sursă - prima oficială la acest nivel care confirmă schimburile de focuri, morţii şi răniţii între trupele ruse şi americane - am aflat că există numeroase angajări şi confruntări între trupele celor două state, fără ca fiecare asemenea atac să se soldeze cu schimburi de focuri. Astfel, în Siria a fost montat un sistem de linie roşie la nivel militar între cele doua categorii de trupe, ruse şi americane, pentru a încerca evitarea ca un asemenea incident local să fie declanşatorul unui angajament total, un război pe scară largă între cele două puteri.

De aceea, părţile cunosc regulile de angajare şi momentul unui atac real şi complet al celeilalte părţi şi comunică pentru a evita escaladarea şi creşterea ariei unde cele două părţi se confruntă, în Siria sau în orice alt loc de pe toată linia de contact prezentată mai sus. De fiecare dată, efortul este de a evita escaladarea confruntării, de a limita lucrurile la nervozitatea sau acţiunea conjuncturală dintr-un loc sau altul, şi nu de a o transforma într-un semnal de confruntare pe scară largă, care ar antrena declanşarea unui adevărat război. Probabil că şi formula anunţată de retragere a trueplro din Siria de către Preşedintele American Donald Trump vine din preocuparea pentru a evita o confruntare directă, pe scară largă ruso-americană în Siria.

Important este că această recunoaştere arată nivelul la care a ajuns confruntarea pe această linie de contact Occident-Rusia. Nu mai e vorba doar despre sancţiuni şi provocări, ci de confruntare armată directă, cu morţi şi răniţi de ambele părţi. Mai mult, cu această ocazie vedem că conflictele nu se mai soluţionează cu acorduri de pace (ultimele datează de la Dayton în Bosnia-Herţegovina şi singura veste bună e acordul din Columbia cu FARC, care a închis un război lung). Nu mai e vorba nici măcar încetarea focului nu mai e respectată (măcar nu existau victime dacă nu reuşea comunitatea internaţională să aducă pacea), iar conflictele erau împinse spre formulele îngheţate, în varianta spaţiului post-sovietic, sau conflicte nesoluţionate, fără victime, ca-n alte zone ale globului de la Rusia-Japonia la războiul între cele două Corei, în categoria războaielor lungi, la cele mai recente, ca-n Kosovo, fără acord de pace.

Mai nou, comunitatea internaţională a realizat că nu poate face pace, mai mult, că nu poate nici măcar evita victimele într-un conflict fără acord de pace, că nici acordurile de încetare a focului nu mai funcţionează, aşa că s-a trecut la formule mai laxe de soluţionare, care combină zone de dezescaladare, cunoaşterea/schimbul de reguli de angajare şi comunicarea directă pentru evitarea izbucnirii unui conflict pe scară largă. Astfel, acceptăm cu toţii că pe o anumită linie de conflict se trage, că există tot timpul victime, acordurile de pace nu se pot implementa, dar părţile încearcă evitarea căderii în război pe scară largă, deschis, total.

Retragerea trupelor americane din Siria – o promisiune de viitor

În Siria, SUA au 2000 de soldaţi în zona de Nord-Est, zona kurdă, acolo unde antrenează şi înarmează trupele ce luptă împotriva Daesh-ISIL, participând la aceste lupte. Apoi există trupe într-o bază militară în sud, la punctul triplu dintre Siria-Irak şi Iordania, a cărei responsabilitate este a aceea de a asigura aliatul iordanian, dar, în paralel, de a proteja o tabără de refugiaţi sirieni, majoritari sunniţi, de opoziţie. În afara acestor categorii de trupe, există baze militare cu echipament şi armament şi capabilităţi aeriene importante, aşa cum pe teren sunt derulate numeroase misiuni ilegale, acoperite.

Abordarea americană actuală vizează o retragere a trupelor sale, dar care e condiţionată de încheierea confruntărilor cu Daesh sau asumarea continuării acţiunii de către alte categorii de trupe – Turcia, Iran, Rusia, dar şi de protecţia trupelor Forţelor Democratice Siriene – majoritar kurde – din nord-Estul Siriei. SUA a criticat livrarea de baterii S300 ruseşti în Siria, responsabile de doborârea avionului de spionaj rus cu 15 oameni la bord de către anti-aeriana siriană, când vâna avioane de luptă israeliene.

A doua preocupare americană este apărarea securităţii statului Israel şi prezervarea dreptului acestuia de intervenţie asupra trupelor iraniene prezente pe teren, a depozitelor de arme şi a transferurilor acestor arme spre miliţiile locale şiite, cu precădere Hezbollah. De altfel, una din condiţiile puse Rusiei pentru preluarea responsabilităţilor în Siria a fost exact eliminarea miliţiilor şiite pro-iraniene şi a trupelor Al Quds ale Gardienilor Revoluţiei Iraniene. Condiţie formulate şi la Helsinki, la întâlnirea Trump-Putin, dar la care Rusia nu poate livra, pentru moment, decât intrând în confruntare directă cu trupele iraniene de pe teren şi înlocuindu-le cu militari ruşi, pentru confruntările directe cu opoziţia.

SUA a declanşat şi un proces de sancţiuni majore împotriva Rusiei pentru livrările de prduse petroliere către Siria. De altfel, aceste transferuri cu încălcarea sancţiunilor la adresa Siriei a fost expus de ciocnirea în strâmtoarea Kerci dintre Marea de Azov şi Marea Neagră a două vase cu combustibil destinat Siriei care au ars mai bine de o săptămână, ciocnirea ducând şi la moartea unui număr neprecizat de marinari aflaţi la bord.