Campania din Franţa, bulversată în ultima clipă

Sarkozy a renunţat la sprijinul cancelarului german în campanie, pronosticurile în privinţa primilor doi clasaţi s-au inversat, extrema-stângă creşte brusc.

Cu o lună înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale, campania electorală din Franţa a fost suspendată pentru câteva zile în urma atacului armat de la o şcoală evreiască din Toulouse, soldat cu patru morţi, dintre care trei copii. Presa franceză a salutat unitatea naţională de care au dat dovadă candidaţii şi le-a cerut acestora să nu se folosească de atac pentru a câştiga voturi. Este totuşi puţin probabil ca în săptămânile următoare să nu se bată monedă pe securitate, tema favorită a actualului preşedinte, care vizează un nou mandat la Palatul Elysée.

Campania electorală din Franţa se dovedeşte a fi dinamică şi, din anumite puncte de vedere, surprinzătoare. Fiecare candidat încearcă să atragă de partea sa susţinători ai rivalilor şi, în funcţie de impactul mesajelor transmise, îşi adaptează sau chiar îşi schimbă strategia electorală. Pentru Palatul Elysée se duce un război declarativ pe viaţă şi pe moarte, iar victime nu cad doar politicieni francezi.

O relaţie destrămată

Cancelarul german, Angela Merkel, care a fost vreme de luni bune principalul aliat al actualului preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, a fost trecută de acesta pe linie moartă.  Relaţia dintre Merkel şi Sarkozy, percepuţi drept un inseparabil duo politic al zonei euro („Merkozy"), pare să se îndrepte spre un final nefericit. 

Cancelarul german s-a supărat foc pe preşedintele francez pentru că nu mai are nevoie de ajutorul său pentru a fi reales în funcţia de preşedinte, scrie publicaţia germană „Der Spiegel". După ce Merkel a fost de acord să apară alături de el în campanie, Sarkozy s-a răzgândit. Iar cancelarului german nu-i pică tocmai bine. A făcut eforturi serioase pentru Sarkozy, amestecându-se chiar în treburile Franţei.

După ce François Hollande, principalul contracandidat al lui Sarkozy, a declarat că este în favoarea renegocierii Tratatului de guvernanţă fiscală, considerat un punct-cheie al strategiei lui Merkel pentru a depăşi criza europeană a datoriilor şi pentru a salva moneda euro, cancelarul german a refuzat să se vadă cu socialistul francez.

Sarkozy a cules roadele alianţei, dar când sondajele i-au arătat că francezii nu văd cu ochi buni prezenţa lui Merkel în campania pentru Palatul Elysée şi-a schimbat strategia. „Campania electorală este o treabă a poporului francez", declara acesta, săptămâna trecută, într-un interviu radio.

Asociere nedorită

Până să ajungă Sarkozy să facă această declaraţie, Merkel aflase deja că ajutorul ei nu mai prezintă interes şi s-a plâns confidenţilor de toanele francezului, scrie „Der Spiegel". Aşa că la începutul lunii martie, Merkel l-a întrebat pe Sarkozy, la Bruxelles, ce se întâmplă de fapt, iar acesta a fost de acord să mai apară cel puţin o dată alături de ea.

Numai că surse citate de publicaţia germană amintită afirmă că lui Merkel îi va trece supărarea generată de faptul că nu mai este aşteptată în Franţa în timpul campaniei electorale. Asta pentru că nu ar vrea să fie asociată cu declaraţiile populiste făcute recent de Sarkozy privind străinii din Hexagon.  Pentru a „fura" din voturile destinate candidatei de extremă dreapta Marine Le Pen, şefa Frontului Naţional, preşedintele-candidat a afirmat, la 11 martie, că „Franţa are prea mulţi străini", că nu mai este posibil ca acestora să li se ofere un acoperiş deasupra capului, locuri de muncă şi acces la educaţie. A ameninţat chiar că va scoate Franţa din zona Schengen dacă nu se va recurge la o reformă de fond, care să permită un control strict în privinţa imigranţilor.

Cu toate motoarele înainte

Virajul spre dreapta a dat rezultate imediate. Un sondaj făcut de IFOP după discursul preşedintelui-candidat l-a plasat pe acesta, pentru prima dată, în fruntea opţiunilor electorale în primul tur de scrutin, devansându-l pe rivalul său socialist François Hollande (28,5% pentru Sarkozy, faţă de 27% pentru Hollande).

Potrivit sociologilor, faptul că Sarkozy a reuşit să atragă de partea sa şi o parte a electoratului de extremă dreaptă a fost demonstrat de scăderea în sondaje a candidatei Frontului Naţional, Marine Le Pen, care, după afirmaţiile făcute de Sarkozy la 11 martie, a pierdut circa două procente. O altă anchetă sociologică referitoare la intenţiile de vot pentru primul tur (22 aprilie), publicată duminică, îl plasa tot pe Sarkozy pe primul loc, cu 27,5% din opţiuni, cu 0,5% mai mult faţă de Hollande.

Socialistul ar avea însă câştig de cauză în cel de-al doilea tur, diferenţa dintre cei doi fiind de circa 8%. Totuşi, nu toate zarurile au fost aruncate. Iar un sondaj LH2 dat publicităţii ieri arată că Nicolas Sarkozy se bucură de cea mai înaltă cotă de încredere din ultimii doi ani (40%, cu două procente mai mult faţă de luna trecută), notează „Le Figaro".

Atac în campanie

Candidaţii şi-au suspendat campania în urma atacului de la Toulouse. Dar atacul va genera discuţii despre securitate, domeniul unde Sarkozy „joacă" cel mai bine. Preşedintele a denunţat deja un atac „antisemit".

40% este cota de încredere de care se bucură Sarkozy, cea mai mare de doi ani încoace.

„Fenomenul Mélenchon"

În ultimele zile, candidatul frontului de stânga, Jean-Luc Mélenchon - desemnat din partea unei alianţe de stânga ce îi include pe comunişti - a avut o creştere bruscă de două puncte în sondaje, ajungând la 11,5%. Este văzut drept candidatul claselor muncitoare, iar anumiţi analişti prevăd că o va depăşi pe Marine Le Pen şi pe François Bayrou, ajungând pe locul al treilea.

Poziţiile sale anticapitalism au prins în rândul muncitorilor, astfel că la mitingul de săptămâna trecută au venit zeci de mii de oameni. El pledează pentru justiţie şi naţionalizări şi pentru creşterea salariului minim la 1.700 de euro. Propune reîntoarcerea la pensionarea la 60 de ani şi plafonarea salariilor bogătaşilor la 340.000 de euro, ce e peste urmând a fi confiscat de stat. Deocamdată s-a pronunţat pentru menţinerea monedei euro (spre deosebire de Marine Le Pen) şi a refuzat să discute despre protecţionism.

Înapoi la „revoluţie"

La ultimul miting electoral, când „a luat cu asalt" Bastilia, a cerut o „revoluţie a cetăţenilor". Întregul discurs de duminica trecută a făcut referire la diverse revoluţii, notează „Le Nouvel Observateur". A invocat antifascismul comunist din 1934. A făcut apel şi la manifestaţia pentru drepturile femeii organizată de Louise Weiss în 1935. O altă aluzie revoluţionară a fost cea referitoare la momentul 18 martie 1871, aniversarea „Comunei din Paris" - expresie folosită de Marx şi Jaurès. Iar luarea simbolică cu asalt a Bastiliei este, evident, o referire la Revoluţia franceză din 1789.  În finalul manifestaţiei, a fost desfăşurat steagul roşu, pentru a sublinia unitatea organizaţiilor revoluţionare - comuniste şi troţkiste.

În condiţiile în care interesul pentru campanie descreşte în rândul francezilor, iar zecile de promisiuni îi năucesc, cuvintele simple şi încercarea de a renaşte simbolurile e normal să prindă şi să aducă puncte electorale candidatului de stânga, spun analiştii francezi.