Una din primele iniţiative au aparţinut lui Cyrus cel Mare, primul rege al Persiei, care, după ce a cucerit Babilonul a dat câteva legi importante: a eliberat sclavii, a declarat că toţii oamenii au dreptul să-şi aleagă propria religie şi a stabilit egalitate rasială. Toate acestea au fost scrise pe un cilindru ce este astăzi cunoscut drept Cilindrul lui Cyrus şi care este considerat a fi prima cartă a drepturilor omului. Această primă iniţiativă a fost atât de importantă încât a fost tradusă în limbile oficiale ale Naţiunilor Unite, iar patru articole din acest document se regăsesc în proviziunile  Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Alte idei sau concepte ce ar intra astăzi sub umbrela drepturilor omului din antichitate sunt Regula de Aur – ”Tratează-i pe ceilalţi aşa cum ţi-ar plăcea să fii şi tu tratat” şi Edictele lui Ashoka care puneau accentul pe toleranţă şi care înaintau primele idei de drept umanitar internaţional.

Până la apariţia primelor documente mult mai orientate spre drepturile populaţiei, nu neapărat ale omului, a fost Califatul Islamic Timpuriu unde Mahomed a ţinut predici şi a condus reforme în ceea ce priveşte securitatea socială, structura familiei, sclavia, drepturile femeilor şi a minorităţilor etnice. Un document al acestei perioade a fost Constituţia de la Medina. Acest document propunea printre altele siguranţa femeilor, libertatea religiei, un sistem judiciar pentru rezolvarea disputelor, responsabilitatea asupra prizonierilor, schimbări importante şi pozitive în ceea ce priveşte sclavia.

Evul Mediul a fost marcat în primul rând de Magna Carta. Magna Carta este un document publicat în 1215 ce a influenţat dreptul comun britanic şi documente cum ar fi Constituţia Statelor Unite. Printre drepturile enumerate în acest document se află dreptul bisericii de a fi liberă de implicarea guvernului, dreptul tuturor cetăţenilor liberi de a deţine şi moşteni proprietate, principiile de judecată şi egalitatea în faţa legii.

Un alt document important pentru evoluţia drepturilor omului din aceeaşi perioadă a fost Petiţia Dreptului din 1628, ce se axa mai mult asupra măsurilor economice, a arestării arbitrare şi a oferit patru principii: taxele nu pot fi modificate fără acordul Parlamentului, nicio persoană nu poate fi închisă fără motiv, niciun soldat nu poate fi ţinut pe baza cetăţeniei şi legea marţială nu poate fi folosită pe timp de pace.

În etapa modernă a istoriei drepturilor omului avem parte de o dezvoltare mai rapidă a noţiunilor. Avem parte de filozofi precum John Locke şi conceptul de drepturi naturale – oamenii sunt liberi şi egali în mod natural, Legea Engleză a Drepturilor din 1689, revoluţiile din Statele Unite şi Franţa, Declaraţia Drepturilor din Virginia, Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite şi Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din Franţa.

Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite de la 4 iulie 1776, s-a axat pe două teme principale: drepturile individuale şi dreptul la revoluţie.  Constituţia Statelor Unite ale Americii din 1787 şi Legea Drepturilor din 1791 constituie noi adăugiri pe harta evoluţiei drepturilor omului. Constituţia Statelor Unite ale Americii este cea mai veche constituţie din lume ce este încă în forţă şi care asigură drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Legea Drepturilor este alcătuită din primele 10 amendamente ale Constituţiei şi include drepturi şi libertăţi ca libertatea de exprimare, libertatea religiei, libertatea de adunare, dreptul la petiţie.

Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 1789 a abolit monarhia şi a stabilit prima republică franceză. Printre altele, Declaraţia susţine cetăţenii în a avea  ”libertate, proprietate, securitate şi rezistenţă la opresiune” .

 

- va urma 
 
Ana Budeanu este juristă. A absolvit un master în Drepturile Omului la Universitatea Nottingham din Marea Britanie. 

Prima parte - Totul despre drepturile omului - o foarte scurtă introducere