UE: acord istoric pentru Uniunea Bancară

UE: acord istoric pentru Uniunea Bancară

Europenii nemulţumiţi de practicile băncilor au protestat în faţa Băncii Centrale Europene FOTO Reuters

După luni de negocieri şi o reuniune-maraton de 14 ore, liderii europeni au găsit o formulă finală pentru înfiinţarea unei autorităţi unice de supraveghere bancară.

La finalul unei întâlniri-maraton de 14 ore care a avut loc miercuri la Bruxelles, miniştrii de Finanţe din blocul comunitar au ieşit cu „un cadou de Crăciun pentru noi şi pentru întreaga Europă“, după cum a spus ministrul cipriot Vassos Shiarly. Apariţia autorităţii este considerată primul pas pentru înfiinţarea unei uniuni bancare pentru blocul comunitar.

„Este un acord istoric“, a declarat şi Michel Barnier, comisarul european pentru Servicii Financiare. „Pas cu pas, suntem pe cale de a soluţiona criza prin care trece zona euro“, şi-a felicitat omologii şi ministrul francez Pierre Moscovici.

UNIUNEA FĂRĂ UNITATE

Dincolo de apariţia noii instituţii şi cadrul propriu-zis în care va funcţiona noua autoritate, decizia de a finaliza şi anunţa acum pasul este considerată mai degrabă o mişcare de imagine, liderii reuşind astfel să aducă în vizor, pentru prima dată după multă vreme, ideea de unitate în blocul comunitar. Însă şi aceasta stă sub semnul întrebării. Deja, Marea Britanie, Cehia şi Suedia au anunţat că nu vor să facă parte din uniune – cel puţin pentru moment. În plus, mai mulţi miniştri şi-au exprimat îngrijorarea ca noua structură să creeze două tabere în interiorul Autorităţii Bancare Europene, mai ales că ţările din zona euro vor avea majoritate şi se vor putea impune la fiecare vot.

Înfiinţarea autorităţii de supraveghere este aclamată de Bruxelles drept o nouă strategie de soluţionare a crizei, însă planul nu face nimic pentru a combate efectele imediate ale acesteia. Liderii europeni speră că, printr-o supraveghere mai strictă a grupurilor bancare, vor elimina o parte dintre problemele sistemice care au contribuit la izbucnirea crizei şi, mai ales, la transferarea riscului generat de supraîndatorarea statelor către sectorul bancar.  

Instituţia de supraveghere va funcţiona începând cu 1 martie 2014, în cadrul Băncii Centrale Europene şi va fi condusă de câte un reprezentant al celor 17 state din zona euro, patru oficiali din cadrul BCE, un preşedinte şi un vicepreşedinte. Până atunci, pentru a face progres în acest sens, BCE a primit autoritatea de a interveni în supravegherea unei bănci cu probleme dinainte ca aceasta să primească fonduri prin Mecanismul European de Stabilitate.

Sub puterea noii instituţii vor intra doar băncile care deţin active în valoare de cel puţin 30 de miliarde de euro sau echivalente cu 20% din Produsul Intern Brut şi cele care au primit fonduri de urgenţă de la instituţii europene. După estimările miniştrilor, numărul acestor instituţii este cuprins între 150 şi 200.

PARIURILE RISCANTE ALE BĂNCILOR CENTRALE

Strategii pe termen lung pentru soluţionarea crizei au apărut în urma fiecărui summit de la Bruxelles şi după fiecare întâlnire a reprezentanţilor statelor G20. Cu toate acestea, combaterea efectelor imediate ale crizei, evitarea extinderii acesteia şi evitarea unei cascade de colapsuri în sistemul bancar au fost sarcini ce au căzut – mai mult neoficial – pe umerii guvernatorilor de bănci centrale. În timpul actualei crize, intervenţia băncilor centrale în economie a ajuns la cote fără precedent.

Banca Centrală Europeană, Rezerva Federală a SUA şi banca naţională a Japoniei (cele mai mari bănci centrale din lume) au în bilanţuri 8.000 de miliarde de dolari, adică aproape 25% din PIB-ul total al ţărilor dezvoltate, potrivit celor mai recente estimări. O bună parte din această sumă este însă „artificială“-
apărută prin apelarea la tiparniţe sau prin portofoliile de instrumente financiare garantate cu active cu grad ridicat de risc.

Exact o astfel de situaţie a contribuit la izbucnirea crizei ipotecilor subprime în SUA în 2008, care a trimis piaţa imobiliară într-o cădere din care nu şi-a revenit nici astăzi. Acum, cel mai îngrijorător „pariu“ al băncilor centrale este investirea a sute de miliarde de euro în obligaţiuni guvernamentale, iar supraexpunerea pe datoriile publice ale statelor rămâne unul dintre cele mai mari pericole pentru economia mondială, avertizează analiştii.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: