„Mă numiţi dictator? Dacă sunteţi tipul de oameni care numesc dictator pe cineva care-şi serveşte ţara atunci n-am cuvinte pentru voi!“, a mai spus premierul după câteva zile de violenţe între cetăţeni şi poliţie.

Încă un politician care se uită în oglindă şi vede doar omul providenţial, şeful care conduce turma fără nevoie de sfaturi. Că ştie el mai bine ce le trebuie oamenilor. Când, în loc să primească recunoaştere primeşte pietre, vine cu argumentele şefilor de stat condamnaţi. V-am dat, v-am făcut, m-am zbătut, şi mă judecaţi pentru câţiva copăcei. Uite, am plantat păduri întregi, ce nu înţelegeţi?

Am mai văzut retorica asta, o cunoaştem, toată istoria stă mărturie că e un joc din care, în final, „providenţialul“ iese cu costumul franjuri. El nu ştie încă.

Se crede sultan“, strigă un protestatar în timp ce agită un steag roşu, cu semilună. Un alt sultan, al maselor, actorul bărbos care-l joacă pe Suleyman Magnificul în de-acum celebrul serial, a ieşit în piaţă la proteste. Şi-a tras pe el un tricou imprimat cu faţa lui Bob Marley care trage un fum dintr-un joint. Un sultan popular şi rebel, contra unui sultan autoritar pe care scrie prim-ministru. Cine câştigă?

Revoluţia nu va fi televizată“, scrie pe un zid din Istanbul.  Nu e televizată, nu există. De la Revoluţia română încoace toate revoluţiile îşi cer dreptul de a fi televizate. Furia protestatarilor e justificată, şi are umor. „Au fost ocupaţi să transmită Miss Turcia şi cea mai ciudată pisică din lume“. Pisicile s-au mutat de pe facebook pe televizor, protestele de pe televizor pe facebook. Rolurile s-au inversat dar şi puterea de distribuţie a mesajelor prin fiecare dintre cele două medii de informare. A câştigat facebook-ul care acum are şi pisici, dar şi proteste.

Violenţele din Turcia au început după ce mai mulţi cetăţeni au venit cu copiii într-un parc din centrul oraşului Istanbul, cu câteva ore înainte ca buldozerele să înceapă demolarea parcului pentru construcţia unui centru comercial. Poliţia a intervenit brutal cu maşini de apă şi gaze lacrimogene. Protestul pentru salvarea parcului Gezi s-a transformat rapid într-o demonstraţie cu mii de turci care strigă împotriva Guvernului conservator şi a stilului autoritar de conducere a ţării de către prim-ministrul Recep Erdogan. Se cere libertate de expresie, cultural-religioasă, dreptul la o viaţă după principii „occidentale“. „Sultanul“ nu înţelege încă adevăratele motive şi le răspunde, anacronic, doar celor puţini care cereau cruţarea copacilor.

„Suleyman Magnificul” şi soţia sa, în mijlocul protestatarilor din Turcia