Un rol extrem de relevant îl are şi declaraţia premierului maghiar, Viktor Orban, de la Băile Tuşnad din această vară, care spunea practic că Ucraina nu poate avea un viitor euro-atlantic, în timp ce, în opinia sa, Europa duce o politică primitivă faţă de Rusia.

„Punctul meu de vedere este că UE duce o politică, şi scuzaţi expresia, primitivă faţă de Rusia, spunând că Rusia reprezintă un pericol. Pentru că, într-adevăr, în UE există ţări membre care se pot de-a dreptul simţi în pericol faţă de Rusia. Vorbim de Ţările Baltice, vorbim de Polonia, istoria şi apropierea geografică confirmă acest lucru, dar majoritatea ţărilor din UE nu resimt acest pericol, această primejdie, nici slovacii, nici cehii şi nici noi nu avem motive să credem că Rusia ar reprezenta vreun pericol, vreo primejdie pentru noi. Deci, este foarte clar că Ţările Baltice, Polonia şi alte ţări ar beneficia de garanţii suplimentare din partea NATO, din partea UE pentru a se simţi în siguranţă, dar restul ţărilor ar trebui să beneficieze de dezvoltarea relaţiilor bilaterale cu Rusia. Deci, în loc de această politică primitivă faţă de Rusia, ar trebui să avem o politică mult mai specializată, mult mai bine definită cu Rusia“, afirma Viktor Orban.

„Va trebui să vedem ce se va întâmpla cu relaţiile ruso-americane, ce vor face americanii cu aceste relaţii. Trebuie să înţelegem foarte clar, Rusia se autopercepe ca o ţară care nu se află în siguranţă dacă nu există zone tampon în jurul Rusiei. Deci, Rusia va continua să creeze aceste zone tampon în jurul ţării. Iată ce s-a întâmplat cu Ucraina, dar ucrainenii au spus clar şi răspicat că nu vor să facă parte din această zonă tampon, vor să se apropie mai mult de UE, de NATO şi vor să construiască o Ucraină modernă. Eu nu cred că ţine de realitate orice aspiraţie a ucrainenilor să facă parte din UE sau din NATO. Este foarte clar că scopul ruşilor este să restabilească situaţia mai veche şi să-şi păstreze influenţa în Ucraina. Deci, în acest context, trebuie să analizăm un pic relaţiile ruso-americane“, a mai adăugat premierul maghiar, care pare să nu ţină cont însă de concluziile summitului UE-Ucraina de la începutul lunii iulie a acestui an.

Sigur, aderarea Ucrainei ca stat membru UE sau NATO este în impas atât timp cât conflictul din estul ţării se va menţine, fie el şi sub o formă îngheţată, însă Kievul poate beneficia de o aderare soft, vorbind aici de Uniunea Vamală, Piaţa Energetică europeană sau Uniunea Digitală, aspecte ce lipsesc însă, în mod total din discursul politic al Budapestei.

Decizia Kievului privind noua lege a educaţiei constituie momentul escaladării  tensiunilor diplomatice, Budapesta opunându-se apoi în mod direct aderării Ucrainei la structurile euro-atlantice, dar o serie de evenimente derulate anterior au fost privite de către Ucraina ca acţiuni ostile ale vecinilor maghiari. 

Încercând să evite acest impas cauzat de legea învăţământului, Kievul a demarat o serie de negocieri cu fiecare stat în parte, ajungând deja la un consens cu Polonia încă din toamna lui 2017,  consens finalizat printr-o declaraţie bilaterală semnată între miniştrii Educaţiei din cele două ţări.

Negocierile continuă în prezent  şi cu alte state ale căror etnici se află în Ucraina, aşa cum este cazul României şi Ungariei, însă dialogul Kievului cu Budapesta devine din ce în ce mai tensionat, asta după ce în executivul maghiar a fost înfiinţat un post de ministru pentru Dezvoltarea Transcarpatiei, stârnind o reacţie destul de fermă a ucrainenilor, care au cerut clarificări din partea Ungariei. Noul minister, care are drept scop inclusiv construirea de noi grădiniţe în bazinul carpatic, îşi revendică practic dreptul de a administra o parte a teritoriului naţional aflat în componenţa Ucrainei, fără permisiunea Kievului. Gestul este cu atât mai ostentativ cu cât Budapesta va dori să folosească bani de la bugetul de stat, evitând finanţarea şi proiectele europene pentru dezvoltare.

Laszlo Papp, însărcinatul cu afaceri al Ungariei la Kiev a fost convocat la începutul lunii august la Ministerul Afacerilor Externe ucrainean, unde i s-a înmânat o scrisoare prin care Kievul îi cerea explicaţii lui Viktor Orban atât pentru declaraţiile făcute la şcoala de vară de la Băile Tuşnad cât şi pentru noul post înfiinţat în guvernul maghiar.

Evident, răspunsul diplomaţiei maghiare a întârziat să apară, Budapesta schimbând însă denumirea oficială a acestui minister, deşi atribuţiile rămân neschimbate. Foarte probabil, viitorului ministru pentru Dezvoltarea Transcarpatiei i-ar fi fost interzis accesul în Ucraina, în schimb, ca urmare a schimbării denumirii portofoliului guvernamental de la Budapesta, Kievul nu va avea cadrul legal pentru a recurge la acest gest.

Creşterea tensiunilor ungaro-ucrainene devine însă din ce în ce mai evidentă, lucru evidenţiat şi în poziţia MAE ucrainean, care într-un comunicat oferit presei în urma întâlnirii cu Papp, menţiona: „În pofida abordării constructive din partea părţii ucrainene pentru a rezolva problemele existente, ultimele acţiuni ale Ungariei sunt mărturie a faptului că a fost aleasă confruntarea în locul cooperării şi ingerinţa directă în afacerile interne ale Ucrainei“.

Ţinând cont de toate acestea, Ucraina consideră că interesul Ungariei în relaţia bilaterală poate fi acela de a menţine disputa privind legile educaţiei, evitând un eventual consens care ar putea diminua toate aceste strategii.

Autonomia maghiarilor din statele vecine a devenit demult o politică emblemă a guvernului Orban, al cărui partid se bucură deja de o parte din voturile acestora, precum maghiarii din Transilvania, România recunoscând dubla cetăţenie ca urmare a propriei politici faţă de Republica Moldova, sau maghiarii din Transcarpatia care deja deţin paşaport emis de către autorităţile ungare, în ciuda dezacordului ucrainean amintit deja. Întorcându-ne la declaraţiile lui Viktor Orban de la Băile Tuşnad, şi ţinând cont de activităţile Ungariei din Ucraina, prezentate mai sus, Kievul nu priveşte Budapesta doar ca o portavoce a intereselor regionale a Federaţiei Ruse, ci şi ca pe un actor care are interesul de a scoate Ucraina din postura de stat agresat şi stat victimă, pentru a-şi atinge propriile interese strategice.

Dacă această politică a Budapestei se dovedeşte a fi sprijinită prin acţiuni subversive se ridică legitima întrebare dacă nu cumva guvernele de la Bucureşti şi Kiev, dar şi Bratislava sau Belgrad,  ar trebui trebui să ofere un răspuns comun faţă de escaladarea sentimentelor revizioniste maghiare.

Poziţia MAE slovac este esenţială în acest sens, atrăgând atenţiaautonomia nu reprezintă întotdeauna cea mai bună soluţie pentru o minoritate; ci dimpotrivă, uneori poate conduce către continuarea tensiunilor şi destabilizare.