Să ne purtăm cu ungurii cum se poartă ucrainenii cu noi sau să ne purtăm cu ucrainenii cum se poartă ungurii cu noi? Nici una, nici alta – noi ştim să nu facem nimic. Deşi am putea face foarte multe.
În primul rând ar trebui desfiinţate toate instituţiile şi structurile care pretind că protejează drepturile comunităţilor de români din afara ţării. Sunt multe astfel de structuri şi substructuri în diverse ministere şi instituţii. Parte din soluţie, parte a unei eventuale salvări a comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării este lichidarea cât mai rapidă a tuturor comitetelor, comisiilor şi secretariatelor care de 30 de ani mimează apărarea drepturilor românilor din afara ţării. Nu avem nevoie de toată această armată de bugetari care nu îşi îndeplineşte menirea.
 
Să ne uităm puţin la cifre. În regiunea Cernăuţi existau în 1945 un număr de 144 şcoli cu predare în limba română, în 1991 rămăseseră 91, iar din din anul 1991 încoace au rămas doar 54. În regiunea Odessa erau 62 de şcoli cu predare în română în anul 1945, în 1991 - 18 şcoli, iar începând cu martie 2021 a mai rămas o singură şcoală cu predare în limba română. Practic în ultimii 30 de ani în regiunea Cernăuţi numărul şcolilor cu predare în limba română a fost înjumătăţit, în regiunea Odessa învăţământul în limba română a fost lichidat.

Toate instituţiile de la Bucureşti care se ocupă de apărarea drepturilor românilor au răspunsuri şi explicaţii. Să nu-şi facă nimeni nici o iluzie: bugetarii statului român au făcut tot ce le-a stat în puteri ca să apere dreptul românilor la educaţie în limba maternă, doar că nu au reuşit. Asta este, să închidă prăvălia şi să abandonăm povestea asta. Recunoaştem cinstit: nu suntem în stare.
 
Oricum prăvălia asta va trebui închisă destul de curând pentru că nu vor mai fi români ale căror drepturi să fie apărate. Câţi români credeţi că vor mai apărea în regiunea Odessa la următorul recensământ în condiţiile în care acolo mai există o singură şcoală cu predare în limba română? (Care şcoală are mari şanse să fie ucrainizată şi ea până la toamnă). Câţi români vor mai apărea în regiunea Odessa la următorul recensământ în condiţiile în care acolo nu mai există nici adiere de mass-media în limba română?
 
Dar staţi liniştiţi, misiunile diplomatice şi Ministerul Afacerilor Externe cunosc situaţia şi se adresează omologilor de la Kiev, avem comisii bilaterale, avem comisii laterale, avem comisii superioare şi avem chiar şi comisii mixte. Avem tratat bilateral, avem tratat de bază, avem tratate şi protocoale. Evident că numărul şcolilor cu predare în limba română scade de la un an la altul, dar asta nu poate fi reproşat Ministerului de Externe, la Ministerul de Externe este cunoscută situaţia în detaliu. Vom reuşi performanţa de a fi ţara care a documentat cel mai bine asimilarea etnică a unei comunităţi, de pe o poziţie de superb spectator la dezastrul propriului popor. Ar trebui să-şi schimbe numele: în loc de Ministerul de Externe al României să-şi zică Ministerul de Externe din România. Sunt nişte funcţionari din România care funcţionează, nu că activitatea lor ar avea vreun scop sau ceva efecte practice, dar e bine să funcţioneze.
 
Cum ziceam, toate instituţiile şi departamentele care mimează protejarea drepturilor românilor pot foarte bine să fie desfiinţate spre uşurarea bugetului. E criză, e pandemie, trebuie să facem economii şi oricum de 30 de ani activitatea lor a fost inutilă, asimilarea etnică şi-a văzut de drumul ei. Să păstrăm doar o instituţie care să documenteze în detaliu asimilările etnice din jurul graniţelor României, să fim bine informaţi despre cum ni se stinge neamul, despre cum dispar comunităţi atestate documentar de 700 de ani. Şi când procesul ăsta de purificare etnică se va fi încheiat în următoarele decenii să publicăm plini de mândrie un raport în care să arătăm cum un stat membru NATO şi UE nu a reuşit să-şi apere conaţionalii. Să fie ceva frumos, cum doar nişte bugetari conştiincioşi ştiu să facă, să aibă tabele şi explicaţii savante. Nu cred că ar fi o exagerare dacă i-ar decora preşedintele ţării pe toţi cei care sunt martori oficiali la nenorocirea asta.