Polonia amplifică tensiunile cu Uniunea Europeană şi Israelul

FOTO Shutterstock

Din pudoare strategică, nu privim spre neobişnuit de intensa tensionare a relaţiilor diplomatice între UE, Israel (beneficiind de sprijinul total al SUA) şi Polonia.

Desigur, e de înţeles, toţi sunt partenerii noştri strategici, aşa că e de preferat înjurătura facilă şi fără consecinţe la Rusia şi China decât luarea unei poziţii prinicipiale, de ţară suverană şi cu identitate distinctă, faţă de problematici ca cele aflate acum într-o dispută care, pe fond, merge cu mult dincolo de cadrul unor împunsături bilaterale, chiar şi foarte dureroase, între ţările respective.

Tensiunile dintre Polonia şi forurile decizionale de la Bruxelles sunt de notorietate, nu are rost să mai reiau aici lunga listă de scandaluri, acuzaţii şi ameninţări plus rezoluţii ale Parlamentului European împotriva Poloniei şi guvernării actuale, ajunse până la faza unui ultimatum transmis de Comisia Europeană. Acesta a fost momentul precis în care Polonia a dat lumătate de pas înapoi, transmiţând că, deocamdată, va acţiona oarecum în sensul deciziei Curţii Europene de Justiţie care a decis că sistemul disciplinar creat pentru judecători sub forma Camerei Disciplinare din Curtea Supremă contravine legislaţiei europene. Deocamdată. Dar Polonia a formulat un apel la decizia respectivă. Până atunci, se spune în declaraţia semnată de prim-ministrul polonez, „Comisia Europeană a fost informată de hotărârea luată de Prim-preşedintele Curţii Supreme conform căreia Camera Disciplinară nu va mai primi noile cazuri privind judecătorii care sunt adresate Curţii Supreme. S-a subliniat că guvernul nu are la îndemână măsuri care să poată ducă la suspendarea activităţii camerelor Curţii şi rezultatele deciziilor sale nu încalcă independenţa judiciară“.

Va fi suficientă această pauză în lupta actualului guvern polonez cu instituţiile de la Bruxelles pe tema reformei în justiţie? S-ar putea să nu, din moment ce, de acum înainte, este direct în joc soarta fondurilor impresionante care ar trebui să revină Poloniei în cadrul programului de ajutor pentru refacerea economică, pachetul REACT-EU şi care sunt condiţionate de respectarea cu stricteţe a valorilor europene ale statului de drept.

Se poate ajunge până aici?

Cu siguranţă că da. Primul semnal clar a fost deja dat: Comisia Europeană a suspendat discuţiile cu o regiune poloneză privind atribuirea de fonduri europene nerambursabile până în momentul în care autorităţile locale din Malopolsko - regiune din sudul Poloniei cu capitala la Cracovia - vor decide să-şi modifice deciziile privind comunitatea LGBT. Reamintesc că, în 2019, mai multe autorităţi locale din Polonia (peste 100), au adoptat o rezoluţie comună privind „opoziţia la introducerea ideologiei LGBT“, document mai apoi aprobat de parlamentele locale respective. Luna trecută, Comisia Europeană a transmis responsabililor de la Cracovia că, în condiţiile în care decizia lor va rămâne neschimbată, există riscul să piardă totalitatea fondurilor europene nerambursabile programate pentru următoarea perioadă, adică 2,5 miliarde Euro, asta în plus faţă de fondurile REACT-EU, aşa cum transmite Gazeta Wyborcza. În aceeaşi situaţie mai sunt şi regiunile Lodz, Lublin, Pokarpacki şi Swietokrskie. În plus, cei din regiunea Podkarpacki din sud-estul Poloniei au fost deja anunţaţi din februarie că au pierdut, de acelaşi motiv, fonduri norvegiene şi EEA de 1,7 milioane Euro.

Consiliul local din Malopolska a decis din nou prin vot: va susţine în continuare moţiunea anti-LGBT, mişcare aprobată imediat de biserică, Arhiepiscopul Marek Jedraszewsk afirmând în faţa credincioşilor: „Libertatea are un preţ. Acest preţ include onoarea. Libertatea nu poate fi cumpărată cu bani“. De reamintit că în fruntea consiliului local se află Jan Duda, tatăl actualului preşedinte polonez care, în campania sa electorală, îi compara pe cei din LBGTQ+ cu comuniştii, spunând că părinţii săi nu luptaseră împotriva acestora doar pentru a primi acum o altă „ideologie“ care este şi mai „destructivă pentru fiinţa umană“.

Aşa stând lucrurile, este posibil ca instituţiile europene să treacă foarte curând la măsuri şi mai dure, lipsind Polonia de o linie financiară de sprijin importantă, asta în condiţiile în care partenerul american va fi în totalitate de partea deciziei europene, dată fiind politica americană în domeniul susţinerii necondiţionate a drepturilor comunităţii LGBTQ+.

Partenerul american este deja într-o poziţie absolut delicată deoarece a fost deja în poziţia de a condamna iniţiativa legislativă poloneză privind limitarea drepturilor de a cere restituirea sau compensarea proprietăţilor evreieşti confiscate de nazişti şi apoi trecute în proprietatea statului polonez. Legea a fost deja votată de Parlament şi, în ciuda tuturor aşteptărilor americane, Preşedintele Duda a promulgat-o imediat, chiar dacă Secretarul de Stat Anthony Blinken îi adresase rugămintea presantă de a nu face acest lucru. Iată mesajul adresat degeaba la urechile surde ale Poloniei:

Rezultatul deciziei poloneze a fost imediat: Israelul şi-a retras ambasadorul de la Varşovia pe o perioadă indefinită ca răspuns la ceea ce ce ministrul de Externe Yair Lapid a caracterizat drept o decizie „antisemită şi imorală“. Polonia a luat o măsură similară privind ambasadorul său în Israel.

S-ar putea să fie vorba despre un semnul clar că, oricât de mare nevoie ar avea de teritoriul polonez pentru a amplasa diversele echipamente militare, s-ar putea ca Administraţia de la Washington - şi aşa slăbită considerabil pe plan internaţional - să aibă nevoie în continuare de păstrarea relaţiei privilegiate tradiţionale cu Israelul şi să audă vocea influent-insistentă a diasporei evreieşti care acum condamnă intens Polonia şi face un lobby considerabil. Mai ales că polonezii iau şi decizii tip represalii nervoase chiar neobişnuite, încercând să se răzbune pe cine poate, chiar la limita absurdului.

Astfel, Pawl Jablonski, adjunctul ministrului de Externe polonez, a anunţat schimbarea programelor anuale de vizită ale elevilor din Israel la fostele lagăre de concentrare, atât de multe pe teritoriul polonez, afirmând că este vorba despre „propagandă“: „Această propagandă, bazată şi pe ura faţă de Polonia, ajunge în mintea tinerilor încă din primii ani de şcoală... Avem de-a face cu diferite tipuri de vizite şcolare din Israel în Polonia. În mod clar, modul în care au loc aceste vizite nu este cel corect. Analizăm această problemă şi vom lua deciziile ce se impun“.

Dar s-a mai întâmplat ceva interesant. Poate vă amintiţi că în 2018 în Polonia a fost votată o lege care interzice ca vreun polonez să fie blamat pentru crimele de război naziste. Decizie împotriva căreia s-au ridicat istorici ai Holocaustului care au spus că, astfel, se restrânge posibilitatea de a afla adevărul despre masacrarea evreilor polonezi, cea mai mare comunitate din Europa în perioada WWII.

Iată de ce a stârnit un interes deosebit decizia din februarie a Tribunalului din Varşovia care a judecat o plângere la adresa istoricilor Jan Grabowski şi Barbara Engelkin, autorii unei masive lucrări de 1600 de pagini intitulată „Soarta evreilor din diverse regiuni ale Poloniei ocupate“. Lucrarea menţionează cazurile unor evrei ajutaţi să scape de populaţia poloneză, dar menţionează cazuri în care populaţia a colaborat la procesul de exterminare a evreilor.

Judecătorii de la Varşovia au ordonat autorilor cărţii să-şi ceară scuze faţă de Filomena Leszczynska, care a reclamat că onoarea familiei sale a fost pătată din cauză că istoricii au afirmat că Edward Malinowski, conducătorul satului Malinowo, a jefuit o evreică şi a fost complice în moartea altor 22 pe care i-a denunţat că erau ascunşi într-o pădure din apropiere.

Acum însă, Curtea de Apel din Varşovia dă dreptate istoricilor şi afirmă că decizia anterioară „reprezintă o formă inacceptabilă de cenzură şi interferenţă faţă de cercetarea şi munca oamenilor de ştiinţă“.   

Va urma un apel la Curtea Supremă, caz care va fi urmărit cu mare atenţie de toate instanţele internaţionale deoarece ar putea redeschide discuţia mai veche, extrem de dureroasă, asupra participării populaţiilor locale - în cazul acesta al polonezilor - complice fie prin tăcere, fie prin acţiune directă, la ororile naziste şi la procesul de purificare etnică. Iar asta s-ar putea să aibă consecinţe extinse şi neaşteptate în momentul în care Uniunea Europeană şi SUA sunt perfect de acord asupra nevoii de iniţiere a unor legislaţii cu mult mai severe pentru a preveni valul de revizionism, anti-semitism şi xenofobie care începe să devină vizibil la nivelul unor clase politice.