În afară de cele 80 de miliarde, România mai poate beneficia şi de bani din alte programe, precum programul educaţional Erasmus, programul pentru sănătate EU4Health, de programul pentru cercetare Horizon sau de cel de investiţii, InvestEU.

Sunt bani care pot schimba România din temelii: bani cu care putem reporni economia pe bază de energie curată, cu care putem să îngrijim sănătatea românilor în spitale moderne, cu care putem oferi un viitor sigur şi o educaţie de calitate copiilor noştri.

În limba germană, bugetul se numeşte „Haushalt” şi este acelaşi cuvânt care denumeşte gospodăria. Este semnificativ pentru că, într-adevăr, a face un buget înseamnă exact „a te gospodări”. A-ţi face vara sanie şi iarna car, a te gândi pe mulţi ani înainte cum ajungi la nişte obiective majore, nu doar a cârpi an de an, cum adesea se întâmplă în România.

Şi mai este ceva bugetul: verificarea vorbelor cu fapte. Bugetul este acel document al unui stat în care se concretizează discursurile politicienilor de peste an. Din el puteam afla de pildă, dacă educaţia chiar este prioritate naţională, aşa cum cu emfază a fost denumită la noi. La o verificare atentă, vom descoperi că Legea Educaţiei este încălcată sistematic şi an de an, nealocându-i-se educaţiei niciodată cei 6% ceruţi de lege, de la adoptarea ei încoace.

Ce este Cadrul Financiar Multianual şi cum îşi planifică banii Uniunea Europeană?

Cadrul financiar multianual, numit informal şi „bugetul multianual” al Uniunii Europene, este un buget pe 7 ani prin care Uniunea îşi alege priorităţile în care doreşte să investească bani. De exemplu, în următorii 7 ani, banii europeni merg cu precădere spre tranziţia digitală, tranziţia verde, cercetare şi sănătate.

Uniunea Europeană îşi calculează sumele necesare şi programele astfel încât aceşti bani să ajungă pentru fiecare program şi politică pe următorii 7 ani. De pildă, Uniunea ştie înainte cu 7 ani câţi bani vor primi agricultorii din Politica Agricolă Comună, sau câţi bani vor primi statele membre sub forma fondurilor structurale, sau câţi bani vor primi studenţii pentru programul Erasmus, câţi bani se vor investi în cercetare şi inovare şamd. Odată la 7 ani, instituţiile Uniunii trebuie să negocieze câţi bani vor avea, pe ce îi cheltuie şi cum.

Precum o familie, care ştie că, lunar, are un venit fix şi din acel venit trebuie să-şi plătească cheltuielile, hrana, rata la bancă până la terminarea creditului şi, eventual, să economisească, şi Uniunea Europeană îşi stabileşte ţeluri pe termen lung şi le alocă bugete pe măsură.

La fiecare 7 ani, se stabilesc sumele pentru programele mari şi obligaţiile statelor membre, care finanţează bugetul Uniunii cu aproximativ 1% din Produsul Naţional Brut. Ca să aveţi o viziune de ansamblu: din aceşti bani, Uniunea reuşeşte să ajute agricultura din 27 de state membre, să ofere bani pentru investiţii în infrastructură, transport şi energie, dar şi să finanţeze şi programe de cercetare, sănătate şi climă.

Desigur, UE nu se ocupă cu plata pensiilor şi salariilor a milioane de oameni, precum statele. Uniunea se  concentrează pe programe de investiţii care să ajute coeziunea dintre statele membre şi convergenţa economică. Cu alte cuvinte, să reducă diferenţele economice dintre regiunile Europei, şi timp, un om dintr-un sat din România să o ducă la fel de bine ca unul din Franţa, iar serviciile publice să se apropie la nivelul calităţii şi al prestaţiei.

Ce poate învăţa România de la felul în care îşi construieşte bugetul multianual Uniunea Europeană?

„Du-te la furnică, uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!”, spune un proverb biblic.

România poate să se inspire de la Uniunea Europeană, să gândească mai bine şi pe termen lung resursele de venit pentru buget, să auditeze şi să controleze mai bine ca să nu existe fraudă şi să găsească metode  inovative prin care să multiplice investiţiile în economie.

Scopul final al bugetului, văzut ca felul în care sunt cheltuiţi banii de la contribuabili, este bunăstarea cetăţenilor.

În România, colectăm prost, mandatul ANAF nu este respectat, recuperarea prejudiciilor şi confiscarea extinsă a averilor nejustificate avansează greu. Educaţia este mereu văduvită şi vedem asta mai ales acum, în pandemie, când copii din mediul rural nu au condiţii pentru a învăţa, iar tabletele promise de minister se lasă aşteptate. Nu mai vorbim despre investiţiile fără cap sau despre lipsa lor. Nu avem autostrăzi, nu avem spitale moderne, nu avem servicii publice eficiente.

De ce? Pentru că nu ne calculăm bine bugetul şi nu avem decât bugete anuale, care adesea sunt adoptate mult după termenul legal. Nu suntem o ţară bogată şi nu ne permitem luxul să nu ne plănuim bine cheltuielile.

 Cadrul financiar multianual 2021-2027: un acord istoric pentru cetăţeni

Criza economică declanşată de pandemie va avea efecte nefaste, care se resimt deja în contracţia economiilor celor mai bogate state vestice. De aceea, printr-o metodă ingenioasă, Comisia se va împrumuta cu 750 de miliarde de euro de pe pieţele financiare şi va da bani statelor membre. Comisia se bucură de credibilitate şi va obţine împrumuturi la cele mai bune dobânzi şi rate, ceea ce va permite salvarea economiilor unor ţări vulnerabile în aceste timpuri. Uniunea s-a gândit, de asemenea, şi la cum va plăti aceşti bani înapoi şi cum îi va proteja împotriva fraudei şi a corupţiei, prin rolul de control al Comisiei, OLAF, Curţii Europene de Conturi şi instituţia  nou-creată, Parchetul European.

După îndelungi negocieri, în care Parlamentul European s-a luptat să obţină mai mulţi bani pentru cetăţeni în bugetul Uniunii pentru următorii 7 ani, s-a ajuns la un acord preliminar cu Consiliul, care urmează să fie validat şi formal în perioada următoare.

Câteva cifre: în urma acestui acord dintre Parlament şi Consiliu, bugetul UE va creşte cu 16 miliarde de euro. Programul european pentru sănătate, EU4Health, va creşte cu 3.4 miliarde de euro (5,1 miliarde euro în total), programul Erasmus+ va beneficia de 2.2 miliarde de euro în plus (în total, 23,4 miliarde euro), iar 4 miliarde de euro vor fi acordaţi suplimentar pentru cercetare. Aş adăuga: Fondul integrat de gestionare a frontierelor şi poliţiştii de frontieră şi de coastă (+1,5 miliarde), Drepturi şi valori (+ 0,8 miliarde (dublăm programul comparativ cu 2014-2020!), Europa creativă (+ 0,6 miliarde),  InvestEU (+ 1 miliard), Instrumentul de vecinătate, dezvoltare şi cooperare internaţională (+ 1 miliard) si Ajutor umanitar: + 1 miliard (inclusiv 0,5 miliarde în plus provenind din rezerva de ajutor de urgenţă).

Pentru prima oară în istoria bugetului european, banii pe care statele membre îi vor primi de la Uniune vor fi condiţionaţi de respectarea statului de drept, a justiţiei independente şi a valorilor democratice. Uniunea Europeană trebuie să-şi protejeze interesele financiare şi să se asigure că banii ajung la cetăţenii şi nu în buzunarele baronilor. Controlul şi auditul modului în care sunt cheltuiţi banii europeni sunt foarte importante, pentru că acestea sporesc încrederea cetăţenilor în instituţiile europene. De aceea rolul de control al Comisiei, rolul OLAF, al Curţii Europene de Conturi şi al Parchetului European sunt extrem de importante.

Parchetul European este esenţial pentru a restabili încrederea cetăţenilor europeni că bugetul Uniunii nu este irosit şi nu este lăsat să fie căpuşat de diverse mafii locale, ca până acum. Numirea Laurei Codruţa Kövesi în fruntea acestuia ne-a bucurat pe toţi şi ne-a dat încredere, dar un procuror-şef capabil nu poate singur să stopeze fraudele cu fonduri europene. Parchetul European are nevoie de buget pentru a angaja personal suficient ca să-şi îndeplinească misiunea şi, de aceea, am introdus amendamente care să crească bugetul alocat EPPO, de la 37,7 milioane de euro la 55,5 milioane de euro pentru anul 2021. Îmi doresc ca Parchetul European să lupte împotriva corupţiei şi a fraudei cu bani europeni, şi astfel să întărim statul de drept şi respectarea valorilor democratice.

De unde vin banii?

UE intenţionează să introducă contribuţii noi la buget, prin care să plătească împrumuturile contractate. Nu vrem ca cetăţenii să plătească aceste datorii, ci cei care poluează mediul, marile corporaţii digitale şi marile companii care poluează.

Aceste resurse noi se vor constitui din noi taxe, precum introducerea contribuţiei bazate pe deşeurile din plastic în 2021. Mai este, apoi, vorba de introducerea a altor trei contribuţii la 1 ianuarie 2023: taxa pentru giganţii digitali, introducerea unui mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon si o taxă pentru comercializarea certificatelor pentru emisii ale gazelor cu efect de seră.

Acordul pe cadrul financiar 2021-2027 este o reuşită importantă, un acord istoric, prin care Parlamentul European a arătat rolul important pe care îl are în apărarea intereselor cetăţenilor. Urmează validarea formală de către instituţii. Consiliul nu trebuie să întârzie acest proces, pentru ca aceşti bani să facă o diferenţă cât mai repede, atât în lupta cu pandemia, cât şi în redresarea economică pe termen lung.

Cu aceşti bani, vom construi Europa de mâine: o Uniune Europeană a stabilităţii economice, a economiei circulare, a păcii şi prosperităţii.

Însă pentru un viitor mai bun, trebuie să ne uităm şi în curtea noastră. Sunt foarte multe care depind de noi, de guvernele României din următorii ani.

România are nevoie de un buget robust şi stabil care să fie capabil să plătească pensii decente oamenilor, să plătească alocaţii, salarii, să investească în servicii publice de calitate. Să construiască autostrăzi, să investească în energie curată.

Ca să construim o ţară din care nu se mai pleacă din nevoie, ci doar din plăcerea de a descoperi noi culturi, trebuie să ne inspirăm nu doar din promisiunile politice de la Bruxelles, dar şi din bunele practici de a chivernisi banii contribuabililor.